Waiver of litigation in extraordinary appeal: annulment of lower judgments under party disposition principle

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 15.01.2018, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţionala de Reglementare în Domeniul Energiei,

- în principal, anularea Ordinului Preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 113/2017 privind aprobarea tarifelor specifice pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice şi a preţului pentru energia electrică reactivă pentru Societatea A. S.A., publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 997 din 15.12.2017;

- în subsidiar, în situaţia în care până la data soluţionării cauzei Ordinul atacat îşi încetează valabilitatea, constatarea nelegalitatii Ordinului Preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 113/2017 şi obligarea pârâtei ANRE la emiterea unui ordin prin care să fie acoperit prejudiciul ce i-a fost cauzat de diferenţa dintre tarifele stabilite prin Ordinul atacat şi valoarea la care tarifele pentru 2018 ar fi trebuit stabilite, luând in considerare:

a) valoarea ratei reglementate a rentabilităţii stabilite în conformitate cu decizia ce va fi pronunţată de instanţa de judecată învestită cu soluţionarea cererii sale de anulare a Ordinului ANRE nr. 146/2014;

b) valoarea totală a costurilor care nu au fost recunoscute de autoritatea de reglementare în stabilirea tarifelor aprobate prin Ordinul atacat compusa din şi privind: (i) costul datorat modificării preţului de achiziţie a energiei electrice pentru acoperirea consumului propriu tehnologic reglementat faţă de valoarea prognozată, (ii) costul contribuţiilor pachetului social şi (iii) costurile aferente programului de investiţii din 2016.

1.2. În practicaua încheierii de şedinţă din 11 mai 2018, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea reclamantei de suspendare a judecăţii până la soluţionarea Dosarului nr. x/2014 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a Dosarului nr. x/2015 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Curtea a respins şi proba cu expertiză tehnică în specialitatea electroenergetică şi contabilă solicitată de reclamantă, ca neutilă soluţionării cauzei, şi a respins excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 146/2014 invocată de reclamantă, ca inadmisibilă.

Prin aceeaşi încheiere, instanţa a amânat pronunţarea asupra cauzei la data de 25 mai 2018.

Prin sentinţa civilă nr. 2460 din 25 mai 2018, Curtea a respins acţiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

2. Cererea de recurs

Împotriva încheierii de şedinţă din 11 mai 2018 şi sentinţei nr. 2460 din 25 mai 2018 reclamanta A. S.A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi, pe cale de consecinţă, suspendarea dosarului până la soluţionarea definitivă a Dosarelor nr. x/2014 şi y/2015 şi, ulterior, anularea în totalitate a Ordinului Preşedintelui ANRE nr. 113/2017 privind aprobarea tarifelor specifice pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice şi a preţului pentru energia electrică reactivă pentru Societatea A. S.A., publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 997 din 15.12.2017.

3. Apărările formulate de intimata-pârâtă

Prin întâmpinarea formulată, intimata Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a invocat excepţia tardivităţii căii de atac. Pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4. Cererea de renunţare la judecată

Recurenta-reclamantă a depus, la data de 17.01.2020, cerere de renunţare la judecată, întemeiată pe art. 406 C. proc. civ.

5. Soluţia instanţei de recurs

5.1. Înalta Curte, preliminar, în ceea ce priveşte excepţia tardivităţii recursului, constată că sentinţa atacată a fost comunicată reclamantei A. S.A. la data de 11.06.2018 (conform dovezii de înmânare aflate la fila x al dosarului de fond), iar cererea de recurs a fost înaintată instanţei de fond la data de 27.06.2018 (conform ştampilei poştei aplicate pe plicul aflat la fila x, verso, dosar de recurs).

Astfel, recurenta a respectat termenului de 15 zile de la comunicare pentru formularea recursului, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care s-a împlinit la data de 28.06.2018, excepţia tardivităţii urmând a fi respinsă.

5.2. În ceea ce priveşte cererea de renunţare la judecata cauzei, instanţa de control judiciar reţine că manifestarea de voinţă în sensul de a se renunţa la judecată reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al părţii, care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil.

Potrivit prevederilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ.,

"Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţa de judecată, fie prin cerere scrisă".

Conform alin. (5) şi (6) ale aceluiaşi articol,

"Când renunţare la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanţa va lua act de renunţare şi va dispune şi anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunţate în cauză.

Renunţarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanţa ierarhic superioară celei care a luat act de renunţare. Când renunţarea are loc în faţa unei secţii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă."

Potrivit art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., "Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

Manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al reclamantei care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

5.3. Faţă de cererea recurentei-reclamante de renunţare la judecata cererii, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor legale anterior citate, constată că nu se mai impune examinarea motivelor de recurs, urmând a lua act de renunţarea reclamantei la judecată şi a anula hotărârile recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia tardivităţii recursului.

Ia act de renunţarea reclamantei A. S.A. la judecată.

Anulează încheierea din 11 mai 2018 şi sentinţa nr. 2460 din 25 mai 2018 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 octombrie 2020.