Nullity of cassation appeal for failure to substantiate statutory grounds in EU co-financing contract rescission dispute

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 17.05.2017, pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Târgovişte a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, anularea Deciziei nr. 88/03.11.2016 privind rezilierea contractului de finanţare nr. x/16.03.2012 pentru proiectul cod SMIS 29321, "Promovarea turistică a bisericilor de la sfârşit de veac XIX din Târgovişte", şi a Adresei nr. x/10.02.2017, cu cheltuieli de judecată.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 40 din 22 februarie 2018, Curtea a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Târgovişte a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, pe cale de consecinţă, anularea actelor administrative atacate.

În susţinerea recursului, recurenta-reclamantă a susţinut că prima instanţă a înlăturat nejustificat argumentele sale şi că a interpretat greşit categoriile de cheltuieli prevăzute în proiect.

A apreciat recurenta că derularea proiectului s-a desfăşurat conform contractului încheiat şi, în consecinţă, actele atacate sunt nelegale, sentinţa de fond fiind pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. De asemenea, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, cuprinzând, însă, motive contradictorii şi străine de natura cauzei.

3. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4. Decizia instanţei de recurs

4.1. Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Din lecturarea susţinerilor recurentei-reclamante rezultă că aceasta s-a rezumat la a invoca formal motivele de casare prevăzute de pct. 6 şi pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., fără, însă, a evidenţia niciun element de nelegalitate a sentinţei atacate care să se poată încadra în aceste motive.

4.2. Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Conform art. 488 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-8.

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare şi dezvoltarea lor, condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greşelilor anume imputate, o minimă expunere a criticii în fapt şi în drept, arătarea probelor pe care se bazează.

Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 pct. 1-8, pentru că recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere la legiferare, şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.

4.3. Prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ., legiuitorul sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (art. 489 alin. (2) C. proc. civ.).

Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute de textul legal, apte să conducă la casarea hotărârii recurate.

Deşi recurenta a invocat pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., s-a limitat la a susţine că instanţa a interpretat greşit categoriile de cheltuieli prevăzute în proiect şi a aprecia că derularea proiectului s-a desfăşurat conform contractului, fără, însă, a indica, în concret, care sunt dispoziţiile de drept material încălcate sau aplicate greşit.

De asemenea, din cererea de recurs nu rezultă care sunt motivele contradictorii reţinute de prima instanţă sau străine de natura cauzei, pentru a se reţine incidenţa motivului de casare prevăzut de pct. 6 al art. 488 C. proc. civ.

Or, nemulţumirea părţii cu privire la soluţia adoptată de instanţa ce a pronunţat hotărârea atacată şi simplele afirmaţii că hotărârea pronunţată nu este motivată sau că nu este dată cu interpretarea normelor de drept material nu pot constitui motive de nelegalitate a sentinţei, această neregularitate sancţionându-se cu nulitatea.

4.4. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Târgovişte împotriva sentinţei nr. 40 din 22 februarie 2018 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 octombrie 2020.