European fund claim: preclusive effect of res judicata on training accreditation compliance

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Prin cererea înregistrată, la data de 22.03.2018, pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 22.03.2018, reclamanta Universitatea Tehnică Cluj-Napoca a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale-Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman, anularea Deciziei nr. x/04.01.2018 privind soluţionarea contestaţiei sale şi anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x/10.10.2017 şi a creanţei aferente acestuia.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 164 din 20 iunie 2018, Curtea a admis cererea formulată de reclamantă şi a anulat Decizia nr. x/04.01.2018 şi Procesul-verbal nr. x/2017.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., a formulat recurs pârâtul Organismul Intermediar Programul Operaţional Capital Uman-Ministerul Educaţiei Naţionale, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, e fond, respingerea cererii de chemare în judecată, ca inadmisibilă.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., a susţinut recurentul-pârât că prima instanţă în mod eronat a uzitat de prevederile art. 430 alin. (4) C. proc. civ., întemeindu-şi considerentele şi depozitul sentinţei pe existenţa unei autorităţi de lucru judecat provizorie, care, fiind dată într-un litigiu pendinte poate fi desfiinţată în căile de atac.

Astfel, prin invocarea sentinţei civile nr. 198/2016 pronunţate în Dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Cluj, instanţa de fond i-a încălcat dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil şi principiile disponibilităţii şi al contradictorialităţii, lăsând necercetate argumentările formulate, întemeindu-şi soluţia pe argumente străine de natura pricinii.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., a apreciat recurentul-pârât că hotărârea recurată este nemotivată, în considerentele acesteia nefiind consemnate niciuna dintre susţinerile sale formulate prin întâmpinare şi prin notele scrise. De asemenea, hotărârea instanţei de fond nu cuprinde aprecierile proprii ale instanţei, ci au fost preluate exclusiv argumentele reclamantei.

După cum a arătat prin întâmpinare, creanţa bugetară în sumă totală de 843.780,00 RON, sumă ce reprezintă contravaloarea subvenţiilor acordate participanţilor la cursurile de formare şi mentorat derulate prin proiect, a fost stabilită ca urmare a constatării nerespectării de către intimata-reclamantă a prevederilor de la pct. 2.2 din Ghidul solicitantului-Condiţii specifice aferent Cererii de propuneri de proiecte nr. 87 "Profesionişti în educaţie şi formare", potrivit cărora "Toate programele de formare iniţială şi continuă care beneficiază de finanţare în cadrul acestei cereri de proiecte vor fi acreditate. Absolvenţii acestor programe de formare vor fi certificaţi".

Mai mult, tot în Ghidul solicitantului a fost reglementată şi situaţia în care modulele/programele de formare iniţială, de formare continuă şi de perfecţionare obligatorie sunt acreditate, impunând obligaţia ca "furnizorii de formare profesioinală continuă pot solicita, în cadrul proiectului, acreditarea programelor şi modulelor de formare dezvoltate în cadrul proiectului, cu condiţia furnizării acestor programe pentru grupul ţintă eligibil, în cadrul proiectului, după obţinerea acreditării".

Or, tocmai pentru a-i fi aprobată Cererea de finanţare nr. x/11.09.2009 pentru o finanţare nerambursabilă în valoare de 19.100.732,00 RON, Universitatea Tehnică din Cluj Napoca şi-a asumat expres faptul că programul de pregătire va fi acreditat iar absolvenţii vor fi certificaţi.

Referindu-se la motivul de casare prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul a arătat că neînţelegerea de către reclamantă atât a prevederilor contractuale cât şi a reglementărilor legale în vigoare aplicabile domeniului gestionării fondurilor europene a fost preluată inclusiv de instanţa de fond, în ciuda susţinerilor sale formulate prin întâmpinare.

O astfel de conduită procedurală nu corespunde exigenţelor impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil, drept care nu poate fi considerat efectiv decât dacă observaţiile părţilor sunt în mod real examinate de către instanţa sesizată.

De asemenea, prima instanţă a invocat art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, în condiţiile în care acest articol nu se regăseşte ca temei de drept reţinut în Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/10.10.2017.

În conformitate cu prevederile art. 1-Obiectul contractului alin. (4) din contractul de finanţare încheiat în vederea implementării proiectului x, "Beneficiarul acceptă finanţarea nerambursabilă şi se angajează să implementeze Proiectul pe propria răspundere, în conformitate cu prevederile cuprinse în prezentul contract, cu instrucţiunile emise emise de AMPOSDRU şi cu legislaţia comunitară şi naţională".

În conformitate cu art. 4 din acelaşi contract, cheltuielile angajate pe perioada de implementare a proiectului sunt eligibile în condiţiile stabilite de H.G. nr. 759/2007, de Ordinul comun al ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse şi al ministrului economiei şi finanţelor nr. 3/185/2008 pentru stabilirea regulilor de eligibilitate şi a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operaţiunilor finanţate prin POSDRU, de Ghidul solicitantului, de prezentul contract, de instrucţiunile AMPOSDRU şi de alte dispoziţii legale aplicabile.

Potrivit prevederilor Ghidului solicitantului aplicabil cererii de propuneri proiecte în care a fost depusă Cererea de finanţare nr. x, finanţarea nerambursabilă se acordă numai activităţilor de formare profesională acreditate, acreditare care putea fi acordată/realizată fie de Ministerul Educaţiei Naţionale, conform art. 173 din Legea nr. 1/2011, fie de Autoritatea Naţională pentru Certificări, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 129/2000.

Eliberarea unor documente interne care atestă frecventarea unor activităţi de formare nu constituie certificare, acestea pot fi luate în considerare de unitatea emitentă, fără recunoaştere naţională sau internaţională a competenţelor dobândite şi nu pot face obiectul finanţării nerambursabile în înţelesul contractului de finanţare.

Astfel, răspunderea specifică contractelor finanţate din fonduri europene înglobează atât abaterile de natură contractuală, cât şi abaterile de natură legală sancţionate, prevăzute în norme de ordine publică materializate prin încălcări ale perceptelor de natură penală, contravenţională, de dreptul muncii. Diversitatea abaterilor cuprinse de răspunderea juridică din materia fondurilor europene constă tocmai în faptul că acestea sunt prevăzute atât de acte juridice cu caracter consensual, cât şi de acte juridice cu caracter normativ.

Contractul de finanţare încheiat pentru implementarea Proiectului x defineşte neregula la art. 11 alin. (1) ca fiind "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile legale naţionale şi/sau comunitare, precum şi cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, care prejudiciază bugetul general al Comunităţii Europene şi/sau bugetele administrate de acesta ori în numele ei, precum şi bugetele din care provine cofinanţarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită.".

A concluzionat recurentul că neconcordanţele identificare în implementarea proiectului, în baza cărora a fost întocmit Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/10.10.2017, se încadrează în categoria neregulilor aşa cum au fost definite atât de părţile contractante prin art. 11 din contractul de finanţare, cât şi de legiuitor prin art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, completată şi actualizată.

3. Apărările intimatei-reclamante

Intimata-reclamantă Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca a depus note scrise, prin care a arătat că a intrat în puterea lucrului judecat legalitatea programelor educaţionale organizate, programe susţinute din fonduri europene prin Contractul de finanţare nr. x încheiat cu AMPOSDRU, precum şi legalitatea certificatelor de absolvire emise.

În dovedirea susţinerilor sale, a depus Decizia nr. 2889 din 29 mai 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, şi soluţiile pronunţate de Înalta Curte în Dosarele nr. x/2016 şi nr. y/2016, prin care s-a statuat definitiv că derularea şi certificarea cursurilor în cadrul Proiectului x s-au efectuat cu respectarea normelor aplicabile.

4. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cererea de recurs, în raport cu actele şi lucrările dosarului, susţinerile părţilor şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

4.1. În ceea ce priveşte motivul de recurs ce vizează încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că nu este fondată critica recurentului-pârât.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurentul-pârât a susţinut că prima instanţă i-ar fi încălcat dreptul la apărare şi ar fi nesocotit principiile disponibilităţii şi al contradictorialităţii, pentru că ar fi avut în vedere dispoziţiile art. 430 alin. (4) C. proc. civ., întemeindu-şi considerentele sentinţei pe existenţa unei autorităţi de lucru judecat provizorie, care poate fi desfiinţată în căile de atac, fără a cerceta argumentele sale.

Constată instanţa de control judiciar că, prin întâmpinarea formulată la acţiunea reclamantei, OI POCU-Ministerul Educaţiei Naţionale a invocat, în esenţă, ca, de altfel, şi prin cererea de recurs, aspectul că reclamanta Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca nu a respectat prevederile Ghidului solicitantului şi ale Contractului de finanţare încheiat în vederea implementării Proiectului x referitoare la faptul că programul de pregătire va fi acreditat iar absolvenţii vor fi certificaţi.

Or, considerentele primei instanţe au avut în vedere exact aspectele invocate prin întâmpinare de pârât, reţinând cele stabilite prin sentinţa civilă nr. 198 din 22 iunie 2016 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, cu privire la îndeplinirea cerinţelor legale privind acreditarea cursurilor universitare ce au făcut obiectul programului de finanţare.

Prin urmare, nu există temeiuri pentru a reproşa primei instanţe că ar fi încălcat principiul dreptului la apărare sau principiul contradictorialităţii cu prilejul soluţionării acţiunii, cât timp judecătorul fondului a avut în vedere susţinerile şi argumentele părţilor, răspunzând inclusiv argumentelor formulate de pârât.

În ceea ce priveşte critica recurentului că instanţa ar fi uzitat eronat de prevederile art. 430 alin. (4) C. proc. civ., întemeindu-şi considerentele pe existenţa unei autorităţi de lucru judecat provizorie, respectiv pe sentinţa nr. 198/2016 pronunţată în Dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Cluj, Înalta Curte apreciază că această critică se poate circumscrie motivului de casare prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., care urmează a fi analizat în cele ce urmează.

4.2. În raport cu cele reţinute anterior, Înalta Curte constată că nici motivul de casare prevăzut la pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, nu este fondat.

Hotărârea primei instanţe respectă dispoziţiile art. 22 alin. (2) şi art. 425 C. proc. civ., fiind expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate şi fiind clare raţiunile avute în vedere de instanţă.

De altfel, recurentul a invocat formal acest motiv de casare, prezentând aceleaşi argumente ca şi la motivul întemeiat pe pct. 5, menţionat mai sus (apreciind că instanţa de fond nu a consemnat susţinerile sale şi că nu şi-a expus propriile aprecieri, ci a preluat inclusiv argumentele reclamantei), fără, însă, a preciza în niciun fel care ipoteză prevăzută de textul legal ar fi aplicabilă în privinţa hotărârii recurate.

4.3. Instanţa de control judiciar apreciază că nu sunt fondate nici criticile care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul-pârât susţine că instanţa nu a interpretat corect prevederile Ghidului solicitantului aplicabil cererii de propuneri proiecte în care a fost depusă Cererea de finanţare nr. x, finanţarea nerambursabilă acordându-se numai activităţilor de formare profesională acreditate, acreditare care putea fi acordată/realizată fie de Ministerul Educaţiei Naţionale, conform art. 173 din Legea nr. 1/2011, fie de Autoritatea Naţională pentru Certificări, potrivit O.G. nr. 129/2000.

De asemenea, în opinia sa, în mod eronat prima instanţă a avut în vedere autoritatea de lucru judecat provizorie, în raport cu sentinţa nr. 198/2016 a Curţii de Apel Cluj pronunţată în Dosarul nr. x/2016.

Reţine Înalta Curte că, potrivit art. 430 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească ce soluţionează în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.

Alin.(2) al art. 430 C. proc. civ. prevede că autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă, iar, conform alin. (4), autoritatea de lucru judecat este provizorie când hotărârea este supusă apelului sau recursului.

În jurisprudenţa, Înalta Curte, secţia contencios administrativ şi fiscal (exempli gratia Decizia nr. 2787 din 12 iunie 2014) a arătat că efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă tripla identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

Or, instanţa de fond a valorificat aspectele dezlegate cu putere de lucru judecat de Curtea de Apel Cluj prin sentinţa menţionată pronunţată în dosarul nr. x/2016 prin care s-a constatat că modalitatea de organizare a cursurilor de formare profesională nu implică acreditarea, ci doar aprobarea lor de către Senatul Universitar, în conformitate cu programele de studii deja acreditate, specifice profilului universităţii în cauză.

Efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă triplă identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Puterea de lucru judecat, în forma prezumţiei, vine să asigure, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătoreşti, principiul puterii de lucru judecat împiedicând infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească definitivă printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară, dată în alt proces. Prezumţia nu opreşte judecata celui de-al doilea proces, ci doar uşurează sarcina probaţiunii, aducând în faţa instanţei constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecăţii anterioare şi care nu pot fi ignorate.

Or, constată Înalta Curte, referitor la argumentele recurentului vizând faptul că sentinţa menţionată a fost dată într-un litigiu pendinte, că puterea de lucru judecat a sentinţei nr. 198 din 22 iunie 2016 a Curţii de Apel Cluj s-a consolidat până la soluţionarea definitivă a prezentei cauze, prin Decizia nr. 2889 din 29 mai 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal fiind respins ca nefondat recursul exercitat de pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane-Ministerul Educaţiei Naţionale.

În consecinţă, au fost menţinute constatările Curţii de Apel Cluj referitoare la faptul că referinţele cu privire la acreditarea cursurilor rezidă în art. 173 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale şi la competenţa de aprobare a programelor postuniversitare revin exclusiv senatelor universitare.

A reţinut Înalta Curte că, în ceea ce priveşte Proiectul x, obligaţiile de acreditare a programelor şi de certificare a absolvenţilor au fost respectate în totalitate de către beneficiar şi partenerii acestuia, prin respectarea Ghidului solicitantului, a Contractului de finanţare, a art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007 şi a art. 16 din Regulamentul CE nr. 1828/2006.

În prezenta cauză, recurentul-pârât solicită să se reia analiza respectării dispoziţiilor art. 11 din Proiectul x, în raport cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, pentru aceleaşi motive care au făcut deja obiectul studiului unor hotărâri pronunţate anterior. Dezlegările date în această privinţă se impun şi în prezenta cauză în temeiul principiului mai sus enunţat, fără a mai fi necesară reiterarea lor, astfel că se poate concluziona că sentinţa pronunţată de instanţa de fond se impune a fi menţinută.

Prin urmare, faţă de dispoziţiile art. 430 alin. (1), (2) şi (4) C. proc. civ., corect interpretate de prima instanţă, se reţine că în prezenta cale de atac nu pot fi reţinute cele invocate de recurentul-pârât prin motivele de casare, deoarece efectul pozitiv al lucrului judecat nu presupune repunerea în discuţie a soluţiilor anterioare.

Dimpotrivă, efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat se impune prin însăşi soluţia pronunţată în primul proces şi prin considerentele hotărârii şi care are legătură cu noul proces.

În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că autorităţile nu pot repune în discuţie o problemă soluţionată prin hotărâre definitivă (cauza Zazanis şi alţii contra Greciei). De asemenea, prin Hotărârea din 6.12.2007, în cauza Beian împotriva României, s-a constatat încălcarea art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, pe motiv că sistemul judiciar românesc nu asigură stabilitatea circuitului juridic, prin faptul că permite pronunţarea în cauze identice a unor soluţii contradictorii.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

4.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Organismul Intermediar Programul Operaţional Capital Uman din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale împotriva sentinţei nr. 164 din 20 iunie 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 octombrie 2020.