Scope of re-evaluation after annulment of offer rejection: right to assess new ineligibility grounds without violating transparency and equal treatment in public procurement

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Hotărârea primei instanţe

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 06.09.2017, pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Durneşti şi Consiliul Local al Comunei Durneşti prin Primar au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene-Autoritatea de Management POS Mediu Bucureşti, anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. x/30.12.2016 şi a Deciziei nr. 12173/06.03.2017 emise de pârât în soluţionarea contestaţiei administrative, concomitent cu anularea corecţiei financiare de 25%, în cuantum de 493.834,50 RON stabilite în sarcina Consiliului Local al Comunei Durneşti.

1.2. Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 54 din 28 martie 2018, Curtea a admis acţiunea şi a anulat Decizia nr. 12173/06.03.2017 emisă de pârât în soluţionarea contestaţiei administrative şi Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. x/30.12.2016.

A obligat pârâtul să achite reclamantei Comuna Durneşi 5.000 RON cheltuieli de judecată.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., pârâtul Ministerul Fondurilor Europene a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, iar, în subsidiar, în urma rejudecării, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului său, pârâta arată că reclamanta A., în calitate de beneficiar, a încheiat cu Ministerul Fondurilor Europene prin Direcţia Generală Programe Infrastructură Mare, în calitate de Autoritate de Management POS Mediu, Contractul de finanţare nr. x/11.06.2015 (denumit în continuare Contractul de finanţare), pentru implementarea proiectului intitulat "Sistem integrat de alimentare cu apă în satele Cucuţeni, Durneşti şi Băbiceni-Broşteni, comuna Durneşti, judeţul Botoşani", cod SMIS-CSNR 58479, Axa prioritară 1 - Extinderea şi Modernizarea Sistemelor de Apă şi Apă Uzată (denumit în continuare Proiectul).

Pentru implementarea Proiectului susmenţionat, UAT Durneşti, în calitate de achizitor, a încheiat cu asocierea S.C. B. S.R.L. SUCEAVA a S.C. C. prin lider de asociere S.C. B. S.R.L. SUCEAVA, în calitate de executant, Contractul de lucrări nr. x/29.07.2014 (denumit în continuare Contractul de lucrări) având ca obiect realizarea unui "Sistem integrat de alimentare cu apă, în judeţul Botoşani".

După finalizarea implementării Proiectului, Serviciul Antifraudă şi Constatare Nereguli din cadrul AM POS Mediu a întocmit Suspiciunea de neregulă nr. 4177/2178/27.10.2016 (denumită în continuare Suspiciunea de neregulă) cu privire la o serie carenţe în ceea ce priveşte modul în care s-a realizat procedura de atribuire a Contractul de lucrări.

În cuprinsul suspiciunii de neregulă amintite s-a reţinut încălcarea normativelor legale în materia achiziţiilor publice, încălcare rezultată ca urmare a nerespectării Deciziei CNSC şi a Deciziei Curţii de Apel cu privire la evaluarea procedurii, ceea ce a condus la nerespectarea principiilor transparenţei şi al tratamentului egal faţă de ofertanţii participanţi, fiind propusă ca sancţiune o corecţie financiară de 25% din valoarea Contractului de lucrări.

Ulterior, echipa de control din cadrul Autorităţii de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Mediu (AM POS Mediu), în urma verificărilor realizate cu privire la aspectele sesizate prin Suspiciunea de neregulă, a întocmit Proiectul Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă, transmis prin adresa cu nr. x/21.12.2016 către A. în vederea exprimării de către aceasta a unui punct de vedere.

În urma verificărilor efectuate asupra constatărilor consemnate în Suspiciunea de neregulă şi analizării obiecţiunilor expuse de UAT Durneşti în punctul de vedere, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, a fost emisă Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru progr/amete operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. x/30.12.2016 (denumită în continuare Nota de constatare), comunicată intimatei-reclamante prin Notificarea beneficiarului cu privire la finalizarea misiunii de control nr. x/30.12.2016.

Ca sancţiune pentru abaterile reţinute, în conformitate cu prevederile art. 98 - Corecţii financiare ale statelor membre din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006, ale pct. 16 din Decizia CE (2013) 9527 şi ale pct. A.4 secţiunea Evaluarea ofertelor din Anexa H.G. nr. 519/2014, prin Nota de constatare a fost aplicată UAT Durneşti o corecţie de 25% din valoarea Contractului de lucrări, respectiv 422.028,26 RON.

Împotriva Notei de constatare, UAT Durneşti a formulat Contestaţie, demers administrativ care a fost însă respins prin Decizia nr. 12173/06.03.2017 privind soluţionarea contestaţiei (denumită în continuare Decizia).

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de apel Suceava cu nr. x/2017, UAT Durneşti a solicitat instanţei, iniţial anularea Deciziei şi a Notei de constatare pentru ca, ulterior, printr-o cerere completatoare, să solicite şi suspendarea executării aceloraşi acte administrative.

Prin sentinţa civilă atacată prin prezenta cerere de recurs, prima instanţă a apreciat că demersul UAT Durneşti este unul legitim şi justificat astfel că a admis cererea de chemare în judecată şi a anulat atât Decizia cât şi Nota de constatare atacate de reclamantă.

Argumente în susţinerea nelegalităţii hotărârii.

Recurenta pârâtă susţine că este profund părtinitor al modului în care prima instanţă a înţeles să analizeze şi să soluţioneze speţa cu care a fost sesizată, deficienţele menţionate conducând la pronunţarea unei soluţii viciate a cărei reformare se impune prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 (sentinţa cuprinde motive contradictorii şi străine de natura cauzei) şi pct. 8 (sentinţa a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material), aşa cum detalia şi demonstra în cele ce preced.

Menţionează recurenta faptul că prin actele adminstrative contestate şi anulate de către prima instanţă, A. a fost sancţionată pentru modul defectuos în care a efectuat reevaluarea ofertelor urmare hotărârilor CNSC şi Curţii de Apel Suceava.

Astfel, aşa cum a reţinut în mod corect şi prima instanţă, în ceea ce priveşte procedura de atribuire a Contractului de lucrări, evenimentele s-au petrecut astfel:

Atribuirea Contractul de lucrări a fost iniţiată prin publicarea în SEAP a anunţului de participare nr. x/12.04.2013, procedura aleasă fiind cea de licitaţie deschisă iar criteriul de atribuire preţul cel mai scăzut.

Evaluarea operatorilor economici participanţi s-a finalizat iniţial prin emiterea Raportului nr. x/9.07.2013.

Pe parcursul etapei de evaluare, comisia de evaluare a descalificat şase din cei şapte ofertanţi din cauza unor motive cu privire la cerinţele minime sau în ceea ce priveşte specificaţiile tehnice. Ca urmare a acestui raport de evaluare, trei dintre cei şase ofertanţi care au fost respinşi au depus plângere la Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (denumit în continuare CNSC).

Cele trei plângeri ale ofertanţilor S.C. D. S.R.L. Botoşani, S.C. E. S.R.L. Botoşani şi S.C. F. S.R.L. Botoşani, au fost evaluate într-o procedură comună a CNSC, care a fost finalizată prin emiterea Deciziei nr. 3003/C3/3011-3018-3036/22.08.2013 (denumită în continuare Decizia CNSC nr. 3003). Prin această decizie, CNSC a anulat Raportul de evaluare nr. x/9.07.2013 şi a obligat Autoritatea contractantă să reevalueze ofertele respinse. CNSC a menţionat că justificările comisiei de evaluare în respingerea ofertelor nu au fost bine motivate, astfel că CNSC a decis ca ofertanţii respectivi să fie reevaluaţi, dar numai prin prisma motivelor incluse în decizia sa.

UAT Durneşti a formulat plângere împotriva Deciziei CNSC nr. 3003/C3/3011-3018-3036/22.08.2013, aceasta făcând obiectul dosarului nr. x/2013, instanţa învestită fiind Curtea de Apel Suceava. Instanţa, în soluţionarea plângerii formulate de UAT Durneşti, a emis Decizia nr. 8655 din 30/10/2013, prin care a modificat în parte Decizia CNSC nr. 3003, în sensul că a respins contestaţia formulată de către S.C. F. S.R.L. Botoşani ca neîntemeiată şi a menţinut celelalte dispoziţii ale Deciziei CNSC nr. 3003. Astfel, pentru cei doi ofertanţi rămaşi, respectiv S.C. D. S.R.L. Botoşani şi S.C. E. S.R.L. Botoşani, Curtea a constatat că Decizia CNSC nr. 3003 este corectă şi că Autoritatea contractantă ar trebui să refacă evaluarea pentru aceşti doi ofertanţi, numai pentru motivele incluse în Decizia CNSC 3003.

Drept urmare, Autoritatea contractantă a reluat procedura de evaluare, prin emiterea a două solicitări de clarificare către cei doi ofertanţi, şi anume Solicitările de clarificări nr. 2023 şi nr. 2025 din 08/11/2013. Prin aceste două clarificări Autoritatea contractantă a solicitat informaţii suplimentare raportat la motivele iniţiale pentru descalificare. Mai mult, autoritatea contractantă a solicitat ca cei doi ofertanţi să clarifice noi probleme şi să ofere noi documente.

Încă o dată, cei doi operatori economici au depus plângeri la CNSC, în scopul de a anula cele două cereri de clarificare transmise de către Autoritatea contractantă. Justificarea pentru plângerile respective a fost faptul că au fost solicitate noi informaţii în clarificările emise de autoritatea contractantă, fapt care nu este în conformitate cu prevederile legale. Contestaţiile au fost respinse de CNSC prin Decizia nr. 4400/C8/4938,4940 din 05/12/2013 (denumită în continuare Decizia CNSC nr. 4400).

Ulterior, unul dintre ofertanţi, respectiv S.C. D. S.R.L. Botoşani, a formulat plângere împotriva Deciziei CNSC nr. 4400, aceasta făcând obiectul dosarului nr. x/2013 Curtea de Apel Suceava, în soluţionarea plângerii formulate de S.C. D. S.R.L. Botoşani, a emis Decizia nr. 190 din 15/01/2014, prin care a admis plângerea formulată, a modificat Decizia CNSC nr. 4400 în sensul anulării Solicitării de clarificări nr. 2025/08.11.2013, precizând că Autoritatea contractantă nu a luat act de Decizia iniţială CNSC nr. 3003, care prevedea în mod clar că reevaluarea trebuie efectuată "numai pentru aspectele care au fost obiectul respingerii iniţiale". Ca urmare a acestui fapt, Curtea de Apel Suceava a stabilit ca procedura să fie reluată, luându-se în considerare rezultatele deciziei sale, şi anume de a reevalua oferta, bazându-se numai pe motivele iniţiale care au fost prezentate în Decizia CNSC nr. 3003 emisă de CNSC.

Luând în considerare cele de mai sus, Autoritatea contractantă a emis un al doilea raport de evaluare în care ar fi trebuit să fie incluse prevederile tuturor deciziilor judecătoreşti menţionate mai sus. Totuşi ofertele aparţinând ofertanţilor contestatari au fost respinse din nou, motivele fiind aspecte incluse în clarificările solicitate de Autoritatea contractantă după primele decizii ale CNSC şi Curţii de Apel Suceava sau aspecte care deja fuseseră clarificate de acestea. Prin urmare, rezultatul procedurii a rămas acelaşi.

Aşa cum reiese din expunerea aspectelor susmenţionate, modul în care UAT Dureneşti a înţeles să realizeze efectiv reevaloarea ofertelor în urma deciziilor CNSC şi ale instanţei a fost unul discreţionar, fără a se ţine efectiv cont de considerente avute în vedere de către organul administrativ jurisdicţional sau de instanţa judiciară, scopul autorităţii contractante nefiind acela de a asigura un cadru concurenţial adecvat ci atribuirea contractului cât mai repede operatorului economic stabilit iniţial.

Astfel, chiar dacă potrivit hotărârilor amintite UAT Durneşi era obligată la reevaluarea ofertelor strict prin prisma considerentelor stabilite de CNSC, respectiv instanţă, aceasta a cerut clarificări suplim entare şi a respins ofertele în baza unor argumente străine de cele de care era ţinută.

Mai mult, chiar prima instanţă admite, la finele Hotărârii atacate, că modul în care UAT Durneşti a înţeles să realizeze evaluarea ofertelor "nu este ta adăpost de critică", anulează actul administrativ prin intermediul căruia intimata a fost sancţionată pentru acest viciu.

În motivarea soluţiei pronunţate, Curtea de apel Suceava face trimitere la faptul că nu ar exista argumente de natură a conduce la concluzia că s-ar fi putut prejudicia, nici măcar potenţial, interesele economice ale Uniunii.

Raţionamentul primei instanţe este însă unul eronat în condiţiile în care simpla încălcare a principiilor ce stau la baza atribuirii contractelor de achiziţie publică finanţate din fonduri nerambursabile conduce la prejudicierea bugetului Uniunii în considerarea faptului că încheierea contractului urmare unei proceduri viciate face ca modul în care se derulează respectivul contract şi, implicit, plăţile realizate în temeiul lui, să fie de contrare interesului pentru care se acordă.

Abaterea constatată este una de pericol şi nu de rezultat, pentru existenţa ei fiind suficient a se demonstra faptul că entitatea sancţionată a săvârşit o faptă contrară legislaţiei relevante, prejudicierea bugetului Uniunii rezultând ca o consecinţă firească şi evidentă a acestui lucru.

Conform art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, neregula este definită ca fiind "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o suma plătită necuvenit".

Aşadar, prin neregulă, legiuitorul a înţeles să sancţioneze acea faptă, acţiune sau inacţiune, prin intermediul căreia fie s-a produs un prejudiciu bugetului Uniunii Europene şi/sau fondurilor publice naţionale aferente acestora, fie poate conduce la producerea unui asemenea prejudiciu, existenţa neregulii nefiind neapărat condiţionată de existenţa unui prejudiciu efectiv realizat, legiuitorul sancţionând şi acea faptă care conduce în mod inevitabil la un un astfel de prejudiciu dar care încă nu s-a produs.

Or, în speţa de faţă, chiar prima instanţă recunoaşte că modul în care UAT Durneşti a efectuat reevaluarea ofertelor este unul care "nu este la adăpost de orice critica", or, tocmai prin prisma acestor carenţe şi atitudini discreţionare a şi fost sancţionat A. prin actele atacate şi anulate de prima instanţă.

Sentinţa atacată este aşadar una părtinitoare, prima instanţă achiesând la apărările UAT Durneşti cu toate că, anterior, a constatat caracterul viciat al modului în care s-a realizat reevaluarea iar, pentru a justifica soluţia pronunţată, apelează la argumente străine de specificul prezentului litigiu şi ignoră prevederile legale incidente.

Mai mult, pentru a justifica pretinsa nelegalitate a actelor anulate, prima instanţă apreciază că sancţiunea nu ar fi putut fi aplicată Consiliului Local Durneşti în calitatea sa de autoritate deliberativă care administrează patrimoniul unităţii administrativ teritoriale, cu toate că, de fapt, în Contractul de finanţare calitatea de beneficiar o are entitatea respectivă.

Dacă s-ar valida raţionamentul primei instanţe ar însemna că întreg Contractul de finanţare este viciat, ceea ce ar conduce la pierderea în integralitate a finanţării cu urmările inerente acestui fapt, având în vedere că, potrivit aserţiunilor primei instanţe, Consiliul Local Durneşti nu ar putea avea calitatea de beneficiar şi nici sancţionat pentru nerespectarea obligaţiilor asumate prin Contractul de finanţare şi legislaţia incidenţă.

În condiţiile în care Consiliul Local Durneşti este entitatea care a formulat cererea de finanţare şi, ulterior, a încheiat cu Ministerul Fondurilor Europene Contractul de finanţare, în mod evident sancţiunea nu ar fi putut fi aplicată altei entităţi decât cea cu care s-a încheiat raportul juridic de natură contractuală menţionat.

În altă ordine de idei, legătura între entitatea beneficiară a finanţării conform Contractului de finanţare şi cea care trebuia sancţionată pentru eludarea normelor legale este indisolubilă, neexistând o minimă susţinere juridică de natură a confirma raţionamentul instanţei în sens contrar.

Această abordare a primei instanţei nu face decât să demonstreze o dată în plus caracterul discreţionar şi profund părtinitor în care a înţeles să analizeze şi soluţioneze speţa supusă judecăţii, apelând la argumente străine de normele incidente şi ignorând prevederi legale lipsite de echivoc a căror aplicabilitate în situaţia de faţă este mai mult decât evidentă.

Faţă de aceste considerente, recurenta solicită casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare sau, în subsidiar, rejudecarea cauzei şi respingerea acţiunii reclamantei.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând recursul formulat de pârâta Ministerul Fondurilor Europene, Înalta Curte constată că este nefondat, urmând a-l respinge în consecinţă.

Sintetizând circumstanţele cauzei, Înalta Curte constată că reclamanta a suspus controlului de legalitate exercitat pe calea contenciosului administrativ decizia de respingere a contestaţiei administrative formulate împotriva notei de constatare a neregulilor nr. x/30.12.2016.

Prin Nota de constatare nr. x/30.12.2016 pârâtul prin Autoritatea de Management POS Mediu, a stabilit că suspiciunea de neregulă nr. 4177/2178/27.10.2016 se confirmă, în sensul că, în cadrul procedurii de atribuire a contractului de achiziţie publică de lucrări nr. x/29.07.2014 nu s-ar fi asigurat transparenţa şi egalitatea de tratament între ofertanţii la procedură, fiind încălcate dispoziţiile art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 cu modif. şi completările ulterioare referitoare la principiile privind nediscriminarea, transparenţa şi tratamentul egal al participanţilor la licitaţie şi ale art. 2.2 din Directiva CE 18/2004.

Pârâtul a stabilit că aceste încălcări s-ar fi comis prin nerespectarea deciziilor relevante emise de către Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (CNSC) sau de către Curtea de Apel Suceava, în cursul procedurii de atribuire, de către comisia de evaluare a ofertelor, din cadrul autorităţii contractante, Consiliul local al Comunei Durneşti.

Această concluzie ar rezulta ca urmare a faptului că autoritatea contractantă ar fi emis în mod greşit în reluarea procedurii de evaluare noi clarificări ofertanţilor contestatari, în legătură cu prezentarea de informaţii noi, care nu ar fi fost solicitate în timpul procesului de evaluare iniţială, precum şi documente noi, care nu au fost incluse iniţial în documentaţia de atribuire, fără a se ţine seama de motivele iniţiale ale descalificării, care erau singurele chestiuni ce trebuiau vizate.

De asemenea, s-a reţinut faptul că comisia de evaluare a reclamantei ar fi descalificat ofertanţii într-un mod discriminatoriu, în cadrul procesului de reevaluare a ofertelor, respectiv pe aceleaşi motive ca şi cele din prima evaluare, deşi acele motive de descalificare fuseseră invalidate prin Decizia CNSC 3003, confirmată de Decizia CA 8655 a Curţii de Apel Suceava.

Ca urmare a încălcării acestor dispoziţii legale, art. 2 alin. (2) lit. a), b), d), s)-a stabilit că există o neregulă, şi drept urmare este aplicabilă o corecţie forfetară de 25% din valoarea contractului, în valoare de 422.028,26 RON, corecţia financiară fiind de 493.834,50 RON.

Reclamanta a formulat contestaţie împotriva notei nr. x/30.12.2016, acţiunea sa fiind admisă prin sentinţa civilă nr. 54/28.03.2018, recurată în prezenta cauză.

Astfel cum rezultă din cele mai sus expuse, pârâta a declarat recurs împotriva sentinţei anterior menţionate, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Referitor la primul motiv de casare invocat, Înalta Curte subliniază faptul că acesta vizează trei ipoteze, sancţionând (I) hotărârea ce nu cuprinde motivele pe care se sprijină; (II)hotărârea care cuprinde motive contradictorii şi (III) hotărârea care cuprinde numai motive străine de natura pricinii.

Examenul critic al sentinţei civile atacate în prezenta cale de atac nu confirmă niciuna din ipotezele avute în vedere de legiuitor cu prilejul edictării dispoziţiilor art. 488 pct. 6 C. proc. civ., rezultând, dimpotrivă, respectarea întocmai a exigenţelor dispoziţiilor art. 425 lit. b) C. proc. civ., hotărârea cuprinzând expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Nefondată este şi critica grefată pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., apreciind Înalta Curte faptul că recurenta pârâtă nu a demonstrat încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material cu prilejul soluţionării cauzei de către instanţa de fond.

În esenţă, recurenta pârâtă a susţinut că în procedura de atribuire a contractului de lucrări nr. x/29.07.2014 reclamanta, prin comisia de evaluare, a încălcat dispoziţiile art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la principiile privind nediscriminarea, transparenţa şi tratamentul egal al participanţilor la licitaţie şi ale art. 2.2 din Directiva CE 18/2004.

În concret, se impută comisiei de evaluare nerespectarea limitelor reevaluării, astfel cum acestea au fost dispuse de către Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor şi Curtea de Apel Suceava, prin impunerea, în sarcina ofertanţilor, a solicitărilor de clarificări cu privire la alte informaţii decât cele relevante pentru motivul descalificării iniţiale, în concret fiind analizată situaţia ofertanţilor S.C. D. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L..

In ceea ce priveşte respingerea ofertei depuse de ofertantul S.C. D. S.R.L., în mod întemeiat a reţinut prima instanţă că soluţia de respingere a acestei oferte a intrat în puterea lucrului judecat, conform deciziei civile nr. 6442/01.07.2014 a Curţii de Apel Suceava, astfel că abaterea stabilită în sarcina autorităţii contractante prin raportare la excluderea acestui ofertant din procedură nu are temei, legalitatea deciziei autorităţii contractante fiind confirmată definitiv şi fără putinţă de tăgadă prin hotărârea judecătorească reprezentată de decizia civilă nr. 6442/01.07.2014 a Curţii de Apel Suceava.

În consecinţă, este evident că nu poate fi calificat ca fiind contrar principiilor nediscriminării, transparenţei şi tratamentului egal al participanţilor la procedura de atribuire un act al autorităţii contractante care a fost validat definitiv în controlul judecătoresc al achiziţiei publice în discuţie.

Soluţia primei instanţe se impune a fi menţinută şi în privinţa considerentelor pe marginea legalităţii procedurii de reevaluare a ofertei depuse de S.C. E. S.R.L., în condiţiile în care, în mod judicios a sesizat judecătorul fondului că deşi conduita comisiei de evaluare nu este la adăpost de critică, faţă de efectele deciziei Curţii de Apel Suceava nr. 6442/01.07.2014, fiind reţinut un motiv de inacceptabilitate lămurit prin deciziile CNSC, nu se poate reţine că această abatere are impact financiar şi este aptă să atragă aplicarea unei corecţii financiare din moment ce, în urma reevaluării complete a ofertei, autoritatea contractantă a reţinut în plus şi un alt motiv de inacceptabilitate, respectiv neîndeplinirea cerinţei de calificare prevăzută la cap. III 2.2. Capacitatea economică şi financiară, precum şi 7 motive de neconformitate ale ofertei.

Sub acest aspect recurenta pârâtă susţine existenţa unei abateri, în înţelesul art. 2 din O.U.G. nr. 66/2011, apreciind că limitele reevaluării ofertei nu puteau depăşi cele stabilite prin deciziile CNSC şi hotărârile judecătoreşti, altfel spus, comisia de evaluare nu putea respinge oferta pentru un alt motiv.

Contrar celor susţinute de recurenta pârâtă Înalta Curte constată că soluţia primei instanţe este conformă şi nu potrivnică prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 şi în acest sens are în vedere decizia nr. 66/2018 privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2018, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 970 din 16 noiembrie 2018.

Prin decizia anterior menţionată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Suceava şi a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 65, art. 104 alin. (3), art. 133 şi art. 134 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 395/2016, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la dispoziţiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, autoritatea contractantă învestită cu reevaluarea ofertei în urma controlului de legalitate exercitat de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor şi/sau instanţa de judecată are posibilitatea de a verifica toate elementele tehnice şi aspectele financiare ale ofertei apte a demonstra admisibilitatea ei, dacă din mijloacele de probă administrate nu rezultă verificarea lor anterioară.

Deşi decizia nr. 66/2018 vizează lămurirea unei chestiuni de drept ulterioară legislaţiei reprezentate de O.U.G. nr. 34/2006, considerentele şi soluţia de principiu din această decizie sunt deopotrivă valabile şi în privinţa procedurilor de atribuire desfăşurate sub imperiul O.U.G. nr. 34/2006, aspect de altfel abordat în cuprinsul deciziei în discuţie.

În cauza în care a fost formulată cererea de pronunţare a hotărârii prealabile sesizarea a fost pusă în discuţie, din oficiu, în cursul Soluţionării plângerii formulate împotriva Deciziei C.N.S.C. nr. 429/C9/246 din 19.02.2018, înregistrată sub nr. x/2018 pe rolul Curţii de Apel Suceava, învestită cu soluţionarea cauzei în primă şi ultimă instanţă, conform art. 35 alin. (2) din Legea nr. 101/2016, chestiunea de drept fiind de natură să primească interpretări diferite, în sensul că autoritatea contractantă poate să identifice alte motive de inadmisibilitate sau neconformitate ale ofertelor, altele decât cele reţinute iniţial şi desfiinţate de C.N.S.C. sau instanţa de judecată, ori etapa verificării se consideră încheiată, autoritatea contractantă neputând proceda, ulterior, la verificarea altor motive de conformitate sau admisibilitate ale ofertelor.

Prin urmare, în raport de modalitatea de dezlegare a chestiunii de drept enunţate, respingerea unei oferte pentru un alt motiv de inacceptabilitate decât cel ce a format obiectul dezbaterii în procedura de soluţionare a contestaţiei nu reprezintă o încălcare a principiilor legislaţiei privind procedura de atribuire a contractelor de achiziţie publică, neputând constitui, aşadar, nici temei pentru reţinerea unei nereguli, în înţelesul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

Neexistând, în consecinţă, abaterea de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile O.U.G. nr. 34/2006, nu se poate reţine nici eventualul prejudiciu la adresa bugetelor donatoare menţionate de art. 2 alin. (1) lit. a) teza a II-a din O.U.G. nr. 66/2011, astfel că, pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că nu este incident în cauză nici motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., urmând a respinge recursul declarat în cauză.

Văzând şi dispoziţiile art. 451-453 C. proc. civ., va obliga recurenta la 5.000 RON cheltuieli de judecată către intimata U.A.T Durneşti, reprezentând onorariu avocaţial, conform înscrisurilor doveditoare depuse la dosarul cauzei în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Ministerul Fondurilor Europene împotriva sentinţei nr. 54 din 28 martie 2018 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul-pârât Ministerul Fondurilor Europene la plata sumei de 5.000 RON către intimaţii-reclamanţi UAT Comuna Durneşti prin Primar şi Consiliul Local al Comunei Durneşti prin Primar, reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 octombrie 2020.