Nullity of cassation appeal for failure to identify specific legal errors beyond reiterating first-instance arguments
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declared the appellant tax authority's appeal null and void, leaving the appellate court’s judgment in force, which had partially annulled the tax assessment and upheld the taxpayer’s obligation to pay only a fraction of the originally claimed amount. The dispute arose from a taxpayer’s action to annul a tax assessment and related administrative decision concerning additional fiscal liabilities arising from a tax inspection report. The decisive legal basis was the finding that the appeal failed to meet statutory form requirements under Article 486(1)(d) of the Code of Civil Procedure, as it merely reiterated arguments from the first instance without identifying specific grounds for cassation or errors of law under Article 488, resulting in nullity pursuant to Articles 486(3) and 489(2) of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 248 C. proc. civ, art. 499 C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ, art. 483 alin. (3) din C. proc. civ; Nullity of cassation appeal for failure to identify specific legal errors beyond reiterating first-instance arguments: Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond
1.1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată, la data de 12.03.2018, pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Botoşani, anularea Deciziei nr. 5693/07.09.2017 prin care prima pârâtă a respins contestaţia formulată împotriva Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată nr. x/25.06.2013 emise de AJFP Botoşani pentru suma de 1.799.397 RON în baza Raportului de inspecţie fiscală nr. x/25.06.2013, şi anularea Deciziei de impunere nr. x/25.06.2013.
1.2. Soluţia primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 84 din 25 iunie 2018, Curtea a admis în parte acţiunea reclamantei, a anulat în parte Decizia nr. 5693/07.09.2017 de soluţionare a contestaţiei administrative emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi şi Decizia de impunere nr. x/25.06.2013 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Iaşi, respectiv menţinându-se exclusiv obligarea reclamantei la plata sumei de 15.956 RON din care 8.656 RON TVA şi 7.290 RON impozit pe profit şi accesorii aferente.
2. Cererea de recurs
Împotriva acestei sentinţe, pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Botoşani a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, respingerea contestaţiei formulate de reclamantă, ca neîntemeiată, şi menţinerea actelor administrative contestate, ca fiind legale şi temeinice.
În susţinerea recursului, recurenta-pârâtă a apreciat că reţinerile instanţei de fond şi concluziile raportului de expertiză extrajudiciară sunt nelegale şi netemeinice, reiterând argumentele prezentate prin întâmpinarea formulată la acţiunea introductivă de instanţă, depusă la judecata pe fond a cauzei.
3. Apărările formulate în cauză
Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, constatarea nulităţii recursului, pentru nemotivare. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
4. Decizia instanţei de recurs
4.1. Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ.
Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.
Din lecturarea susţinerilor recurentei-pârâte rezultă că aceasta s-a rezumat la a reitera situaţia de fapt şi argumentele prezentate prin întâmpinarea formulată la fond, fără, însă, a evidenţia niciun element de nelegalitate a sentinţei atacate care să se poată încadra în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
4.2. Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
Conform art. 488 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-8.
Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare şi dezvoltarea lor, condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greşelilor anume imputate, o minimă expunere a criticii în fapt şi în drept, arătarea probelor pe care se bazează.
Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.
Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 pct. 1-8, pentru că recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere la legiferare, şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.
4.3. Prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ., legiuitorul sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (art. 489 alin. (2) C. proc. civ.).
Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Botoşani nu a formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute de textul legal, apte să conducă la casarea hotărârii recurate.
Deşi a invocat pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., recurenta s-a limitat la a prelua integral argumentele prezentate prin întâmpinarea formulată la acţiunea reclamantei, iar singurul reproş la adresa hotărârii criticate este faptul că instanţa fondului ar fi reţinut doar concluziile raportului de expertiză extrajudiciară din dosarul de urmărire penală, fără a indica, în concret, care sunt dispoziţiile de drept material încălcate sau aplicate greşit.
Or, simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia adoptată de instanţa ce a pronunţat hotărârea atacată şi reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt şi a acţiunii nu se constituie într-un motiv de nelegalitate a sentinţei, această neregularitate sancţionându-se cu nulitatea.
4.4. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea recursului formulat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Botoşani împotriva sentinţei nr. 84 din 25 iunie 2018 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 octombrie 2020.