Tax authority's appeal allowed; insolvency-limits ruling reversed and taxpayer claim dismissed on retrial.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe court (High Court of Cassation and Justice, Administrative and Fiscal Litigation Section) allowed the appeal by the tax authority and reversed the first-instance judgment, which had partially annulled a tax assessment decision and inspection report and exempted the taxpayer from paying RON 1,736,420 in fiscal accessories (interest, late-payment penalties). On retrial, the court dismissed the taxpayer's action as unfounded. The dispute arose from a tax inspection and assessment issued at the request of a criminal investigation authority against a company in insolvency. The lower court had applied Articles 80 and 102 of Insolvency Law No. 85/2014, which prohibit adding accessories to pre-insolvency claims and impose a 60-day deadline for tax inspections. The High Court held that these provisions were inapplicable because the fiscal acts were not part of the insolvency claims procedure but served as evidence in a criminal case, and no defect in the calculation of accessories was shown; the acts thus benefited from a presumption of legality. The court also upheld the lower court's rejection of the inadmissibility exception regarding the challenge to the inspection report, as Article 18 of Law No. 554/2004 allows challenging preparatory acts alongside the principal administrative act.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 102 din Legea nr. 85/2014, art. 102 din Legea nr. 84/2015, art. 80 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, art. 80 din Legea nr. 85/2014, art. 102 alin. (1) din Legea nr. 85/2014; Tax authority's appeal allowed; insolvency-limits ruling reversed and taxpayer claim dismissed on retrial: On retrial, the court dismissed the taxpayer's action as unfounded. The dispute arose from a tax inspection and assessment issued at the request of a criminal investigation authority against a company in insolvency. The lower court had applied Articles 80 and 102 of Insolvency Law No. 85/2014, which prohibit adding accessories to pre-insolvency claims and impose a 60-day deadline for tax inspections. The High Court held that these provisions were inapplicable because the fiscal acts were not part of the insolvency claims procedure but served as evidence in a criminal case, and no defect in the calculation of accessories was shown; the acts thus benefited from a presumption of legality. The court also upheld the lower court's rejection of the inadmissibility exception regarding the challenge to the inspection report, as Article 18 of Law No. 554/2004 allows challenging preparatory acts alongside the principal administrative act.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for admitting the appeal and annulling the lower court's judgment.
Used in the dispositive together with the procedural code article to admit the appeal and reject the action.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată, la data de 07.12.2016, pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu, cu pârâta ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, anularea Raportului de inspecţie fiscală nr. x/06.07.2015 şi a Deciziei de impunere nr. x/06.07.2015 cu consecinţa exonerării sale de la plata obligaţiilor fiscale suplimentare stabilite prin aceste acte.
2. Soluţia primei instanţe Prin sentinţa civilă nr. 48 din 2 martie 2018, Curtea a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, precum şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii privind anularea raportului de inspecţie fiscală, invocate de pârâtă.
A admis în parte acţiunea şi a anulat în parte Decizia de impunere x/06.07.2015, precum şi Raportul de inspecţie fiscală nr. x/06.07.2015 cu privire la persoana impozabilă S.C. B. S.A. Mizil (în insolvenţă) în sensul că exonerează pe aceasta de plata sumei de 1.736.420 RON cu titlu de accesorii fiscale (dobânzi, majorări de întârziere şi penalităţi de întârziere).
A luat act de faptul că reclamanta va solicita cheltuieli de judecată printr-o acţiune separată.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei hotărâri, pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, rejudecând, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
Recurenta-reclamantă susţine interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 102 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.
Se arată că aceste prevederi legale nu pot fi interpretate ca o inadmisibilitate a oricărei proceduri fiscale ce vizează stări de fapt fiscale anterioare procedurii de insolvenţă.
Singura interpretare per a contrario care poate fi dată textului de lege sus-menţionat este aceea că nerespectarea termenului de 60 de zile pentru efectuarea inspecţiei fiscale ar avea drept consecinţă imposibilitatea înscrierii la masa credală a sumelor stabilite prin raportul de inspecţie fiscală sau, după caz, a sumelor suplimentare.
În plus, mai arată recurenta-reclamantă, raportul de inspecţie fiscală şi decizia de impunere nu au fost întocmite ca urmare a deschiderii procedurii insolvenţei şi, ca atare, nu-şi are aplicabilitate termenul de 60 de zile prevăzut de art. 102 din Legea nr. 84/2015.
Actele fiscale au fost emise la solicitarea expresă a IJP Prahova - Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice, după cum rezultă din adresa din data de 09.07.2015 a AJFP Prahova, având caracterul unor probe administrate în cadrul Dosarului penal nr. x/2012
O altă critică adusă sentinţei de fond se referă la greşita respingere a excepţiei inadmisibilităţii cererii de anulare a raportului de inspecţie fiscală, care are natura juridică a unui act premergător deciziei de impunere, conform disp. art. 131 alin. (4) din Codul de procedură fiscală.
Numai titlul de creanţă, respectiv decizia de impunere, este actul administrativ fiscal susceptibil a fi contestat conform disp. art. 269 alin. (2) din Codul de procedură fiscală.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analiza motivelor de casare
Înalta Curte reţine că instanţa de fond a apreciat întemeiată acţiunea reclamantei formulată împotriva actelor administrativ-fiscale atacate, numai în ceea ce priveşte suma în cuantum de 1.736.420 RON reprezentând accesorii fiscale (dobânzi, majorări şi penalităţi de întârziere).
Instanţa de fond a constatat că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 85/2014 care impun obligativitatea efectuării inspecţiei fiscale pentru creanţele bugetare care au aptitudinea să se nască în legătură cu activitatea debitorului/contribuitorului anterioară deschiderii procedurii de insolvenţă, într-un termen procedural de 60 de zile, conform disp. art. 102 alin. (1) teza a III-a din lege.
Reţine judecătorul fondului că termenul de 60 de zile a expirat anterior emiterii raportului de inspecţie fiscală şi deciziei de impunere, astfel încât calculul accesoriilor la debitul fiscal principal este nelegal din perspectiva legii privind procedura de insolvenţă.
Prima instanţă a mai arătat că organele fiscale, în mod greşit, nu au aplicat şi disp. art. 80 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, conform cărora:
"nicio dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanţelor născute anterior datei deschiderii procedurii, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 103".
Înalta Curte constată că sunt întrunite criticile de nelegalitate formulate de către reclamanta-pârâtă şi întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având în vedere că disp. art. 80 din Legea nr. 85/2014 sunt cuprinse în Secţiunea deschiderea procedurii de insolvenţă, iar disp. art. 102 din aceeaşi lege se regăsesc în secţiunea ce reglementează întocmirea tabelului de creanţă şi contestaţiile.
Or, în cauza de faţă nu se discută admiterea/respingerea cererii de depunere a creanţei asupra averii debitorului, efectuarea inspecţiei fiscale ca urmare a publicării notificării privind deschiderea procedurii ori înregistrarea unui supliment al cererii de admitere a creanţei iniţiale, pentru a fi aplicabil termenul de 60 de zile stipulat la art. 102 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.
Organele de inspecţie fiscală au efectuat controlul şi au emis actele administrativ-fiscale atacate, ca urmare a solicitării IJP Prahova - Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice, în cadrul Dosarului penal nr. x/2012
Din acest motiv, întemeierea soluţiei primei instanţe pe dispoziţiile Legii nr. 85/2014 este greşită, în speţă, neanalizându-se înscrierea creanţelor stabilite prin raportul de inspecţie şi decizia de impunere, la masa credală.
Actele administrativ-fiscale reprezintă probe administrate în dosarul penal şi au regimul prevăzut de C. proc. pen.
Instanţa de contencios administrativ verifică legalitatea actelor în conformitate cu normele legislaţiei în materie fiscală, în speţă, neexistând niciun argument care să contrazică prezumţia de legalitate a acestora.
Faţă de cele menţionate şi văzând că nu a fost contestat modul de calcul al accesoriile fiscale, urmează să se admită recursul formulat cu privire la acestea.
În ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei inadmisibilităţii cererii de anulare a raportului de inspecţie fiscală, Înalta Curte va reţine că prima instanţă a respins, în mod corect, această excepţie, cu ocazia cererii de anulare a actului administrativ se poate solicita şi anularea actelor premergătoare acestuia, astfel cum se arată în cuprinsul disp. art. 18 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, dispoziţii aplicabile şi în cazul actelor administrativ-fiscale.
În concluzie, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, se va admite recursul, se va casa sentinţa recurată, urmând ca în rejudecare, să se dispună respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova împotriva sentinţei nr. 48 din 2 martie 2018 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi, rejudecând, respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 octombrie 2020.