Negative jurisdictional conflict resolved: Bucharest Tribunal competent to hear annulment of Ministry’s funding reduction note.

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Clui-Napoca în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a solicitat anularea Deciziei nr. 193/29.08.2019, anularea Notei de neconformitate nr. x/17.07.2019, privind reducerea procentală de 100% la valoarea Acordului cadru nr. 180038/21.04.2016 şi a Actului adiţional nr. x/25.10.2016, respectiv contractele subsecvente nr. x/18.05.2016, nr. x/12.10.2016, nr. x/12.10.2016, nr. x/12.10.2016 şi nr. x/12.10.2016, precum şi la valoarea Acordului cadru nr. 180044/21.04.2016 şi a Actului adiţional nr. x/25.10.2016, respectiv contractele subsecvente nr. x.

În drept a invocat prevederile O.U.G. nr. 6/2011, H.G. nr. 519/2014, H.G. nr. 875/2011, O.U.G. nr. 34/2006, H.G. nr. 925/2006, H.G. nr. 395/2016 si Legea nr. 98/2016.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Tribunalul Cluj, prin sentinţa nr. 2659 din 18 decembrie 2019 a admis excepţia lipsei competenţei teritoriale a Tribunalului Cluj şi, pe cale de consecinţă,

Declină competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Cluj-Napoca, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale Administraţiei Publice, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de Contencios şi Fiscal.

În argumentele expuse în susţinerea soluţiei instanţa reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ. cererea de chemarea în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţia domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Conform dispoziţiilor art. 10 alin. (2) teza a-2-a din Legea nr. 554/2004 se reţine că reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalului Bucureşti -, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1637 din 4 iunie 2020, a admis exceptia de necompetentă teritoriala a Tribunalului Bucuresti, exceptie invocată de instanta din oficiu şi a dispus declinarea competentei de solutionare a cauzei avand ca obiect anulare act administrativ, privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritoriala Municipiul Cluj-Napoca, în contradictoriu cu pârâta Ministerul Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice, în favoarea Tribunalului Cluj-Sectia de contencios administrativ si Fiscal.

Totodată, a constatat conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul în vederea solutionării conflictului Inaltei Curtii de Casatie si Justitie- sectia de contencios administrativ si Fiscal.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că ratiunea stabilirii competentei in favoarea persoanei fizice sau juridice de drept privat, indiferent daca este reclamant sau pârât, conduce la concluzia ca norma prevazută în art. 10 alin. (3) trebuie sa fie interpretata nu literal, ci in spiritul acesteia, numai într-o astfel de situaţie scopul legii, anume protecţia suplimentara acordata părţii vulnerabile, putând fi atins.

În plus, reţine instanţa, trebuie observat faptul ca în situatia in care reclamant ar fi fost o persoana fizica de drept privat ce contesta o decizie emisa de autoritatea de management în cadrul derulării unui contract de finantare nerambursabila, competenta s-ar fi stabilit fara dubiu in favoarea instantei de la sediul reclamantei.

Or, nu există niciun argument pentru care nu s-ar aplica aceeasi regula si în cazul în care într-un raport juridic litigios identic, reclamantul este o persoana juridică de drept public, atâta timp cât acesta nu actionează în regim de putere publică, ci într-o pozitie de inferioritate în raport cu autoritatea de management.

Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 135 alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă în favoarea Tribunalului Bucureşti -, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Demersul judiciar al reclamantei vizează, în esenţă, anularea unor acte administrative de control, respectiv anularea Notei de neconformitate nr. x/17.07.2019, privind reducerea procentală de 100% la valoarea Acordului cadru nr. 180038/21.04.2016 şi a Actului adiţional nr. x/25.10.2016, respectiv contractele subsecvente nr. x, precum şi la valoarea Acordului cadru nr. 180044/21.04.2016 şi a Actului adiţional nr. x/25.10.2016, respectiv contractele subsecvente nr. x emise de către pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

Prezentul conflict negativ de competenţa este de natură teritorială şi vizează aplicarea dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018. onform art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Chestiunea de drept care trebuie dezlegată în speţă pentru a stabili instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza de faţă, constă în a analiza care dintre cele două părţi litigante acţionează în regim de putere publică în cadrul raportului juridic administrativ dedus judecăţii.

Din reglementarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 reiese că legiuitorul a avut în vedere două ipoteze şi anume prima, în care reclamantul este o persoană fizică sau juridică de drept privat care se consideră vătămată de o autoritate publică şi a doua, în care calitatea de reclamant o are o autoritate publică, instituţie publică sau asimilată, care, învestită cu putere publică, se îndreaptă împotriva unei persoane fizice sau juridice de drept privat.

Analizând raportul juridic litigios născut între părţile prezentei cauze, Înalta Curte constată că reclamanta este o entitate de interes public, în prezentul litigiu, pretenţiile sale juridice derivând dintr-o presupusă vătămare printr-un act administrativ prin care şi-a manifestat puterea publică pârâtul din speţă, respectiv Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, cu sediul în Bd. x, Bucureşti.

Mai mult decât atât, având în vedere ansamblul dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011 instanţa constată că, în raportul de drept dedus judecăţii, nu Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Cluj-Napoca are calitatea de autoritate publică în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, aceasta fiind beneficiara ci Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice este organul de stat care acţionează în regim de putere publică iar în virtutea competenţei legale, de gestionare a fondurilor europene a şi emis actele administrative care sunt contestate în prezenta cauză, Unitatea Administrativ Teritoriala Municipiul Cluj-Napoca Cluj-Napoca având, în speţă, calitatea de persoană vătămată.

Temeiul legal al regulatorului de competenţă

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Cluj-Napoca şi pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 octombrie 2020.