Territorial jurisdiction in public service salary disputes: exclusive venue at the individual employee's domicile despite union representation

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj, secţia civilă, la data de 30.12.2019 sub nr. x/2019, Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne (M.A.I.) în numele şi pentru membrii de sindicat - A., B., C., D., E., F., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Anticorupţie Bucureşti, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună:

- obligarea pârâtei la aplicarea Legii nr. 284/2010 în perioada cât aceasta a fost in vigoare in sensul acordarii si plata catre reclamanti a tuturor sporurilor, indemnizatiilor, compensatiilor si a tuturor celorlalte drepturi salariale la care aveau dreptul in perioada de aplicare a legii. Obligarea paratei la acordarea catre reclamanti a compensatiei de risc/pericol deosebit, in cuantum de 15%, calculata la salariul de functie, incepand cu 17.01.2016 pana la aplicarea acestui element salarial conform Legii nr. 153/2017;

- obligarea paratei la aplicarea Legii nr. 153/2017, incepand cu data de 01.07.2017,in sensul acordarii si platii catre reclamanti a tuturor sporurilor, indemnizatiilor, compensatiilor si a tuturor celorlalte drepturi salariale la care au dreptul conform acesteia. Obligarea paratei la acordarea catre reclamanti a compensatiei de risc/pericol deosebit, in cuantum de 15%, calculata la salariul de functie, incepand cu 01.07.01.2017; Obligarea paratei la acordarea catre reclamanti a majorarii salariului de functie cu 7,5%, conform art. 19 din Anexa VI la Legea nr. 153/2017 incepand cu data de 01.07.2017; Obligarea paratei la acordarea catre reclamanti a majorarii salariului de functie cu 12,5%, conform art. 23 din Anexa VI la Legea nr. 153/2017 incepand cu data de 01.07.2017.

- obligarea paratei la aplicarea prevederilor Legii nr. 153/2017, incepand cu data de 01.07.2017, in mod special a art. 7 alin. (1) lit. b), raportat la art. 1. din H.G. nr. 1/2017 pentru stabilirea salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata, in suma de 1450 RON, respectiv raportat la art. 1 din H.G. nr. 846/29 noiembrie 2017 pentru stabilirea salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata, în sensul garantarii/platii unui salariu de functie, fara adaosuri - sporuri, indemnizatii, compensatii ori alte tipuri de majorari salariale - la un nivel egal sau mai mare decat salariul de baza minim brut pe tara in suma de 1900 RON, respectiv raportat la art. 1 din H.G. nr. 937/07.12.2018, in sensul garantarii/platii unui salariu de functie, fara adaosuri - sporuri, indemnizatii, compensatii ori alte tipuri de majorari salariale - la un nivel egal sau mai mare decat salariul de baza minim brut pe tara in suma de 2080 RON si 2.350 RON pentru personalul incadrat pe functii pentru care se prevede nivelul de studii superioare, cu vechime in munca de cel putin un an in domeniul studiilor superioare. Obligarea paratei la acordarea sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu (adaosuri) prin raportare la salariul de functie stabilit la 1450 RON pentru perioada 01.02.2017-31.12.2017. Obligarea paratei la acordarea sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu (adaosuri) prin raportare la salariul de functie stabilit la 1900 RON pentru perioada 01.01.2018-31.12.2018. Obligarea paratei la acordarea sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu (adaosuri) prin raportare la salariul de functie stabilit la 2080 RON si 2.350 RON pentru personalul încadrat pe functii pentru care se prevede nivelul de studii superioare, cu vechime in munca de cel putin un an in domeniul studiilor superioare.

- obligarea paratei la plata diferentelor salariale dintre salariile efectiv incasate si salariile cuvenite conform Legii nr. 284/2010, pentru perioada cat aceasta a fost in vigoare, respectiv conform Legii nr. 153/2017, incepand cu 01.07.2017, actualizate cu rata inflatiei, impreuna cu dobanzile legale aferente.

În fapt, reclamanţii au arătat că sunt funcţionari publici cu statut special - poliţişti - încadraţi la Direcţia Generala Anticorupţie.

În esenţă, au susţinut că, la nivelul pârâtei Direcţia Generală Anticorupţie (D.G.A) nu s-au aplicat prevederile Legii nr. 284/2010, ale Legii nr. 153/2017, H.G. nr. 1/2017, H.G. nr. 846/2017 şi H.G. nr. 937/2017, astfel că poliţiştii au fost privaţi de un număr important de drepturi salariale care li se cuveneau în baza legii, existând totodată salarii de funcţie inferioare salariului minim brut.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Tribunalul Sălaj, prin sentinţa civilă nr. 136/21.02.2020, a admis excepţia necompetentei teritoriale a Tribunalului Sălaj, invocată din oficiu şi, pe cale de consecinţă, a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

În argumentele expuse în susţinerea soluţiei, tribunalul a reţinut că, indiferent de domiciliul membrilor reclamantului Sindicatul Naţional al Poliţiştilor Şi Personalului Contractual din M.A.I. (SNPPC), competenţa teritorială este determinată în raport de sediul acestuia din urmă situat în municipiul Bucureşti, în acest sens fiind şi orientarea doctrinei juridice relevante, adaptate noilor prevederi legislative (spre exemplu: Gabriela Bogasiu, Legea contenciosului administrativ. Comentată şi adnotată, Ediţia a IV-a, revăzută şi adăugită, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2018, p. 354, cu trimitere la Decizia ICCJ, secţia de contencios administrativ şi fiscal nr. 3601 din 14 decembrie 2016-pp. 346-348).

Învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1652 din 5 iunie 2010, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, invocată din oficiu şi, în conscinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată, formulată de reclamantul Sindicatul National al Politistilor şi Personalului Contractual din M.A.I. în reprezentarea membrilor săi A., B., C., D., E. Şi F., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Anticorupţie, în favoarea Tribunalului Sălaj.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a, contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Sălaj, secţia Civilă şi trimite dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, instanţa competentă să soluţioneze conflictul de competenţă.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că, Legea nr. 62/2011 conferă sindicatelor calitate procesuală activă, însă nu înlătură incidenţa art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, atâta timp cât sindicatul a introdus acţiunea în numele membrilor, iar art. 10 alin. (4) prevede expres că se va respecta competenţa teritorială, indiferent de calitatea în proces a celui care introduce acţiunea în numele reclamantului, astfel cum a reţinut, într-o cauză similară, în soluţionarea unui conflict negativ de competenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 2572/15 mai 2019.

Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 135 alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă în favoarea Tribunalului Sălaj.

Pentru a hotărî astfel, va reţine, din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, că reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I. a intodus cererea de chemare in judecată în numele şi pentru reclamanţii, membri de sindicat din cadrul Serviciul Judeţean Anticorupţie Sălaj.

Înalta Curte are în vedere faptul că contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Potrivit art. 10 alin. (1) şi alin. (11) din Legea nr. 554/2004, "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (11) Toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel."

Deci, art. 10 alin. (1) şi alin. (11) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Dat fiind că acţiunea în contencios administrativ are ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, competenţa de soluţionare a cauzei este stabilită de art. 109 din Legea nr. 188/1999.

În conformitate cu dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Însă, dispoziţiile legale menţionate nu stabilesc care este instanţa competentă teritorial, astfel că devin aplicabile dispoziţiile de drept comun în materia contenciosului administrativ, respectiv cele ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. Potrivit art. 10 (3) din Legea 554/2004, astfel cum a fost modificată prin art. I pct. 10 din Legea nr. 212/2018, reclamantul, persoana fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său.

De asemenea art. 10 alin. (4) din aceeaşi lege, stabileşte că se va respecta competenţa de soluţionare a cauzei şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia în proces, adică chiar dacă persoana de drept public sau privat figurează cu calitatea de reclamant, dar de fapt acţionează pentru reclamant.

Ca atare, conform art. 10 alin. (3) si 4 din Legea nr. 554/2004, în vigoare la data înregistrarii cererii de chemare in judecată, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său.

Se reţine că, în speţă, se aplică o competenţă teritorială absolută exclusivă, instituită în favoarea tribunalului de la domiciliul persoanelor fizice, membri de sindicat, care trebuie respectată şi în situaţia în care cererea de chemare in judecaţă este formulată de către sindicat, indiferent de calitatea acestuia in proces si indiferent de sediul acestei persoane juridice.

Având în vedere faptul că sindicatul are calitatea de reprezentat şi nu de reclamant, iar reclamantul/reclamanţii domiciliază în judeţul Sălaj,(conform înscrisurilor ataşate la cererea de chemare in judecată filele x) instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Sălaj.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Sălaj, secţia Civilă, soluţionând conflictul negativ de competenţă în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I., în numele şi pentru membrii de sindicat A., B., C., D., E. şi F., şi pe pârâta Direcţia Generală Anticorupţie în favoarea Tribunalului Sălaj, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 octombrie 2020.