Third-party claim inadmissible in EU fund correction dispute; appellate challenge upheld rejection.

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1. Sesizarea instanţei de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, anularea actului administrativ "Notă de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului de convergenţă" emis la data de 4.05.2017 de către Direcţia Generală Programe Europene Infrastructură Mare- Direcţia Gestionare POS Mediu; anularea Deciziei nr. 39499/6.07.2017 emis de DGPEIM - Direcţia Gestionare POS Mediu de respingere a contestaţiei formulate de către A. şi exonerarea reclamantei de la plata oricăror corecţii financiare.

La data de 7 noiembrie 2018, reclamanta a înţeles să formuleze cerere de chemare în garanţie a Consiliului Judeţean Arad, în baza art. 72-74 C. proc. civ., solicitând instanţei, ca în măsura în care cererea sa de chemare în judecată va fi respinsă în ceea ce priveşte pretinsa încălcare constând în reducerea cumulată prin AA4+AA5 de 18,5% a valorii iniţiale a contractului de lucrări nr. x/27.06.2014, depăşindu-se astfel procentul de diverse şi neprevăzute, modificare considerată substanţială în conformitate cu cele constate la art. 6 nota x din Instrucţiunea nr 1/2.03.2016 a ANAP", să admită cererea de chemare în garanţie şi să oblige chemata în garanţie la suportarea corecţiei financiare aplicate compusă din valoarea corespunzătoare diminuării contractului şi 25% din valoarea finală a contractului nr. x/27.06.2014, "Reabilitarea reţelelor de apă şi canalizare în GHiroc, Cuvin, Miniş, Păuliş şi Lipova, CL +9 cu consecinţa suportării creanţei bugetare constatate de 6.163062,56 RON, iar în subsidiar, dacă vor fi admise toate cererile de chemare în garanţie formulate în cauză, entităţile chemate în garanţie vor suporta în solidar în cote egale cunatumul integral al corecţiei, respectiv al creanţei bugetare pe care o va stabili instanţa.

În apărările formulate, petentul- chemat în garanţie Consiliului Judeţean Arad, a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în garanţie invocând, în principal, aspecte care derivă din considerentele deciziei civile nr. 66/23.06.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, dosar nr. x/2015 în analiza testului de compatibilitate reglementat de art. 28 alin. (1) Legea nr. 554/2004 a dispoziţiilor speciale cu privire la materia chemării în garanţie din legea contenciosului administrativ cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice şi, pe de altă parte, prevederile dreptului comun, C. proc. civ.

1.2. Hotărârea/Încheierea pronunţată de instanţa de fond

Pronunţându-se asupa admisibilităţii în principiu a cererii de chemare în garanţie, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 13 martie 2019, a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în garanţie a Consiliului Judeţean Arad şi a acordat termen la 17.04.2019, pentru continuarea judecătii, cu citarea părţilor.

Pentru a motiva această soluţie instanţa de fond a reţinut, în ceea ce priveşte admisibilitatea cererii de garanţie în cadrul litigiului de faţă, caracterul special, derogator de la dreptul comun al reglementării din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene, în materia contestării actelor administrate care fac obiectul prezentei cereri de chemare în judecată.

Arată că, actul normativ menţionat nu prevede însă posibilitatea acţiunii în despăgubiri sau pentru eventuala garanţie ce ar rezulta din încheierea contractului de finanţare între autoritatea contractantă (beneficiar al finanţării) şi cel care a executat contractul.

Prin urmare, nu sunt admisibile cererile de chemare în garanţie în procedura de contestare a actelor administrative potrivit O.U.G. nr. 66/2011, în care părţi figurează beneficiarul şi autoritatea contractantă.

În plus, a mai reţinut instanţa, în analiza admisibilităţii unei cereri de chemare în garanţie, se verifică şi existenţa unei legături între cererea principală şi cererea de chemare în garanţie, în sensul că trebuie să fie o legătură de dependenţă şi de subordonare între cele două cereri, aşa încât soluţia ce se va da cu privire la cererea principală să poată influenţa soluţia ce se va pronunţa asupra cererii de chemare în garanţie, ceea ce în cauză nu s-a dovedit.

Prin urmare, chemata în garanţie Consiliul Judeţean Arad nu este parte în contractul care a dat naştere la raporturile juridice supuse examinării în litigiul principal, iar solicitarea reclamantei de a fi despăgubită de către acest terţ, în eventualitatea în care ar cădea în pretenţii în urma respingerii acţiunii formulate împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului de convergenţă şi a Deciziei de respingere a contestaţiei formulate, excede limitelor controlului judecătoresc ce se exercită în cauza de faţă, raportat la obiectul acţiunii principale.

1. 3. Calea de atac exercitată şi motivele de recurs înfăţişate

Împotriva acestei încheieri a promovat recurs reclamanta, în condiţiile art. 493 C. proc. civ., reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Învocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., (prin hotărârea dată instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage nulitate) şi art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material), recurenta- reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea Încheierii atacate, cu consecinţa admiterii în principiu a cererii de chemare în garanţie a Consiliului Judeţean Arad şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentului recurs.

A fost criticată soluţia instanţei de fond pentru că, în opinia recurentei, cererea de chemare în garanţie este admisibilă într-un litigiu care vizează contestarea actelor administrative, potrivit O.U.G. nr. 66/2011.

A menţionat în acest sens că O.U.G. nr. 66/2011 (art. 21 alin. (16), art. 51, art. 50) face numeroase trimiteri la Legea nr. 554/22004 (art. 1, art. 8, art. 18, art. 19, art. 28), statuând expres că procesele-verbale de constatare a neregurilor emise în temeiul O.U.G. nr. 66/2011 sunt acte administrative care pot fi contestate, iar decizia de soluţionare a contestaţiilor poate fi atacată în faţa instanţei de contencios, conform procedurii reglementate de Legea nr. 554/2004.

Cu referire la legătura de dependenţă şi subordonare între cererea principală

Şi cererea de chemare in garanţie, contrar celor reţinute de instanţa fondului, arată recurenta, soluţia ce se va pronunţa cu privire la cea din urmă depinde de soluţia care se va pronunţa cu privire la cea dintîi.

Chiar dacă, Consiliul Judeţean Arad nu este parte în contractul de lucrări nr. x din 26 iunie 2014 asupra căruia a fost aplicată corecţia financiară, există o legătură între cererea de chemare în judecată şi cererea de chemare în garanţie, din moment ce recurenta susţine că aplicarea corecţiei financiare a fost realizată şi datorită culpei Consiliului. Care a avut un rol important în în implementarea proiectului.

În continuare recurenta a făcut trimitere la Decizia nr. 1950/2015 a Înaltei Curţi, prin care s-a reţinut, că nu ar exista niciun impediment legal pentru promovarea unei cereri de chemare în garanţie în cadrul litigiilor de contencios administrativ, prevederile art. 60 alin. (1) din C. proc. civ. (1865) fiind pe deplin aplicabile şi în această materie.

1.4. Apărările intimatilor

Prin întâmpinarea formulată, intimatul Ministerul Fondurilor Europene a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind soluţia instanţei de fond temeinică şi legală.

La rândul său, intimatul Consiliul Judeţean Arad a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., vizând modalitatea de soluţionare a cererii de chemare în garaţie, Înalta Curte reţine că sunt nefondate pentru considerentele în continuare prezentate.

Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă cuprinsă în prezenta decizie, prin acţiunea formulată şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, recurenta-reclamantă a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare în cadrul obiectivului convergenţă nr. 26103/09.05.2017, anularea Deciziei nr. 39499/06.07.2017 prin care a fost respinsă contestaţia formulata împotriva notei de constatare, precum şi exonerarea sa de la plata oricărei corecţii financiare, în condiţiile în care prin Nota de constatare nr. x/09.05.2017 a fost stabilită o corecţie financiară de 25% din valoarea finală a contractului de lucrări nr. x/27.06.2014, în cuantum de 6.163.062,56 RON.

Recurenta-reclamantă a criticat soluţia instanţei de fond de respingere ca inadmisibilă a cererii de chemare în garanţie, în raport de dispoziţiile prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011 şi Legea nr. 554/2004, susţinând, în principal, că reglementarea art. 72 alin. (1) din C. proc. civ. permit chemarea în garanţie a unei terţe persoane împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanţie sau despăgubiri, care poate fi chiar o parte din proces.

De asemenea, a mai susţinut că nu ar exista vreo dispoziţie expresă în cadrul O.U.G. nr. 66/2011 care să statueze că nu este posibilă o acţiunea în despăgubiri sau pentru eventuala garanţie ce ar rezulta din încheierea contractului de finanţare între autoritatea contractantă(beneficiar al finanţării) şi cel care a încheiat contractul, astfel că "ceea ce nu este interzis este permis iar, între cererea de chemare în garanţie şi cererea principală ar exista o dependenţă şi subordonare, nefiind necesar ca terţul chemat în garanţie să fie parte în contractul care a generat aplicarea corecţiei financiare contestate.

Cu alte cuvinte, recurenta-reclamantă a formulat cererea de chemare în garanţie a Consiliului Judeţean Arad, solicitând suportarea corecţiei financiare determinate de reducerea obiectului contractului si, implicit, a preţului contractului de lucrări nr. x/27.06.2014 (sau a unei părţi a corecţiei financiare, în ipoteza în care vor fi admise mai multe cereri de chemare în garanţie) din perspectiva impactului pe care entitatea chemată în garanţie l-a avut asupra executării contractului de lucrări şi a implementării proiectului în ansamblul său.

Asupra motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

Trecând la analiza punctuală a motivelor de recurs înfăţişate de recurentă, Înalta Curte constată că, în temeiul art. 488 pct. 5 C. proc. civ. s-a invocat încălcarea prin hotărârea pronunţată a normelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii, în esenţă, urmare a împrejurării că, prin încheierea de şedinţă din 13 martie 2019, instanţa de fond a respins cererea de chemare în garanţie ca inadmisibilă.

În opinia instanţei de control judiciar nu este incident în cauză acest motiv de recurs în condiţiile în care, nu se poate reţine încălcarea vreunei norme de procedură care să atragă sancţiunea nulităţii hotărârii/incheierii, instanţa de fond motivând în mod clar motivele pentru care această cerere a fost respinsă, nefiind în niciun mod de natură a antrena nulitatea hotărârii, în temeiul motivului de recurs invocat.

Cat priveşte soluţia efectivă adoptate de prima instanţă asupra excepţiei invocate, aceste aspecte urmează a fi analizate în contextul celuilalt motiv de recurs înfăţişat.

Asupra motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Instanţa de control judiciar a reţinut că, asupra motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se observă că, astfel cum a reţinut instanţa de fond, obiectul cererii principale deduse judecăţii îl constituie actele administrative întocmite de autorităţile competente potrivit O.U.G. nr. 66/2011, respectiv Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului de convergenţă, de aplicare a unei corecţii financiare de 25% din valoarea finală a contractului de lucrări nr. x/27.06.2014, valoarea creanţei bugetare rezultate din aplicarea corecţiei financiare fiind de 6.163.062,56 RON şi decizia de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva respectivului proces-verbal.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 72 alin. (1) partea interesată poate să cheme în garanţie o terţă persoană, împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanţie sau în despăgubiri.

Înalta Curte, în acord cu soluţia primei instanţe, constată că prevederile menţionate prevăd în mod expres că poate fi chemată în garanţie "o terţă persoană", străină de judecată, doctrina acceptând posibilitatea formulării unei cereri de chemare în garanţie între părţile din proces doar în situaţia coparticipării procesuale pasive, prin chemarea în garanţie a unui pârât de către alt pârât, iar nu între reclamant şi pârât, primul putându-şi valorifica pretenţiile pe calea cererii de chemare în judecată, modificată potrivit dispoziţiilor art. 204 C. proc. civ., până la primul termen la care a fost legal citat (cu titlu exemplificativ- Decizia nr. 3908/2014 din 21 octombrie 2014 ICCJ- SCAF).

Or, contextul în care a reţinut excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în garanţie a Consiliului Judeţean Arad este evindent întrucât ne aflam în ipoteza în care această cerere a fost formulată de reclamantă într-un litigiu guvernat de dispoziţiile cu caracter de norma specială, ale O.U.G. nr. 66/2011, împotriva unor terţe persoane, în scopul de a-şi valorifica pretenţiile în raport cu acestea, pentru situaţia în care i s-ar respinge solicitările formulate în contradictoriu cu autoritatea publică pârâtă, care figurează ca parte în raportul juridic dedus judecăţii.

Ca atare, o cerere de chemare în garanţie este incompatibilă cu procedura specială reglementată de O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.

Normele de drept comun sunt în acest caz incompatibile cu reglementările cuprinse în actul normativ special, care reglementează activitatea de prevenire, de constatare a neregulilor, de stabilire şi de recuperare a creanţelor bugetare rezultate din neregulile apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, precum şi de raportare a neregulilor către Comisia Europeană sau către alţi donatori internaţionali, activitate care se desfăşoară în cadrul procedurii speciale reglementate de lege şi de către autorităţile competente în exercitarea funcţiei administrative în conformitate cu prevederile ordonanţei de urgenţă, în vederea stingerii creanţelor bugetare rezultate din nereguli.

Înalta Curte arată, în acest sens, că nu împărtăşeşte punctul de vedere al recurentei expus prin motivele de recurs, având în vedere şi aspectul că că este inadmisibilă cererea de chemare în garanţie formulată de partea reclamantă împotriva unor terţe persoane, în scopul de a-şi valorifica pretenţiile în raport cu acestea,pentru situaţia în care i s-ar respinge solicitările formulate în contradictoriu cu autoritatea publică pârâtă, care figurează ca parte în raportul juridic dedus judecăţii

Chemarea în garanţie reprezintă astfel acea cerere de intervenţie forţată prin care una dintre părţile litigante solicită introducerea în proces a unui terţ împotriva căruia ar putea formula acţiune separată în garanţie sau în despăgubiri, pretinzând soluţionarea acesteia în litigiul pendinte.

Acest instrument procesual, nefiind reglementat ca o formă de modificare/completare a cererii de chemare în judecată prin voinţa reclamantului, nu are menirea de a face posibilă atragerea în proces a unui nou pârât, ci, în principiu, de creare a unui nou raport juridic de drept procesual între titularul cererii şi cel chemat în garanţie.

Un element caracteristic al cererii de chemare în garanţie îl constituie existenţa unei legături de dependenţă şi subordonare între cererea principală şi cererea de chemare în garanţie, soluţia primei cereri influenţând soluţia cererii de chemare în garanţie în mod esenţial.

Altfel spus, în măsura în care ar interveni o respingere a acţiunii exercitate de reclamant, realitatea juridică nu suferă nicio modificare ca efect al hotărârii pronunţate, astfel încât să permită concluzia că la acel moment s-ar naşte la dispoziţia reclamantului cererea în despăgubiri sau în garanţie pretinsă. Totodată, o admitere a cererii de chemare în judecată va avea ca rezultat respingerea cererii de chemare în garanţie ca rămasă fără obiect sau lipsită de interes.

Art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ prevede că dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile C. civ. şi cu cele ale C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte.

Chemarea în garanţie reprezintă astfel acea cerere de intervenţie forţată prin care una dintre părţile litigante solicită introducerea în proces a unui terţ împotriva căruia ar putea formula acţiune separată în garanţie sau în despăgubiri, pretinzând soluţionarea acesteia în litigiul pendinte.

În concret, în cauza de faţă, Curtea constată că soluţia primei instanţe este corectă, raportat la chestiunea compatibilităţii cererii de chemare în garanţie cu procedura contenciosului administrativ.

În aceste condiţii, nu modul de soluţionare a cererii de chemare în judecată este de natură a genera un pretins drept la despăgubiri al părţii reclamante.

Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, judecătorul fondului şi-a întemeiat corect soluţia şi pe considerentul că, chemata în garanţie Consiliul Judeţean Arad, nu este parte în contractul care a dat naştere la raporturile juridice supuse examinării în litigiul principal, iar solicitarea reclamantei de a fi despăgubită de către acest terţ, în eventualitatea în care ar cădea în pretenţii, excede limitelor controlului judecătoresc ce se exercită în speta de faţă, raportat la obiectul acţiunii principale.

Faţă de cele arătate în precedent, fiind lipsite de temei criticile părţii recurente, Curtea va respinge ca nefondat recursul exercitat împotriva încheierii atacate în ceea ce priveşte soluţionarea admisibilităţii cererii de chemare în garanţie.

III. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Prin urmare, nefiind identificate motive de casare a sentinţei, prin prisma prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva încheierii din 13 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 octombrie 2020.