Tax authority’s 100% reduction of framework contract value for fictitious transactions and sufficiency of administrative decision motivation

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Satu Mare, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Cluj-Napoca, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, anularea Deciziei nr. 193/29.08.2019, anularea Notei de neconformitate nr. x/17.07.2019, privind reducerea procentuală de 100% la valoarea Acordului cadru nr. 180038/21.04.2016 şi a Actului adiţional nr. x/25.10.2016, respectiv contractele subsecvente nr. x, precum şi la valoarea Acordului cadru nr. 180044/21.04.2016 şi a Actului adiţional nr. x/25.10.2016, respectiv contractele subsecvente nr. x.

1.2. Hotărârile pronunţate în cauză

Prin sentinţa nr. 12745 din 4 octombrie 2016, Tribunalul Satu-Mare, a admis excepţia lipsei competenţei teritoriale a acestuia şi, pe cale de consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Cluj-Napoca, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale Administraţiei Publice, în favoarea Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reţinând în cauză incidenţa dispoziţiilor art. art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Învestită cu soluţionarea cauzei, Curte de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 72/CA/2018 din 3 mai 2018 a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., însuşită de administratorul judiciar B., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu -Mare.

1. 3. Calea de atac exercitată şi motivele de recurs înfăţişate

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. - prin administrator judiciar B., invocând ca temei de drept al demersului său, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 şi urm. C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

1.4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea formulată, intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând considerentele importante ale sentinţei.

La rândul său, recurenta-reclamantă a formulat note scrise.

1.5. Procedura în faţa instanţei de recurs

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 27 noiembrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 14 octombrie 2020, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Motivele de fapt şi de drept relevante

Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizând modalitatea de soluţionare a cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reţine că nu este fondat recursul de faţă, pentru considerentele în continuare prezentate.

În prealabil, Înalta Curte constată că prin criticile de recurs formulate, recurentul procedează la reiterarea aspectelor invocate în faţa instanţei de fond, cărora li s-a răspuns în mod corect în considerentele hotărârii recurate, condiţii în care nu va relua argumentele expuse de judecătorul fondului, ci se va limita, doar, la analiza criticilor care se circumscriu unor veritabile motive de recurs.

În ceea ce priveşte nemotivarea actelor administrative atacate, s-a pretins că motivarea nu putea fi privită din perspectiva motivelor de fapt şi de drept înşirate în conţinutul actelor administrative, deoarece, atâta timp cât ai procedat la înlăturarea caracterului real al unor tranzacţii, implicit trebuia să-ţi justifici acest demers pe probe obiective, de natură să dovedească caracterul fictiv al tranzacţiilor verificate.

În realitate, o astfel de critică, prea comun regăsită în acest gen de litigii, nu doar că nu se justifică, precum corect a reţinut factual şi instanţa de fond, însă cerinţa recurentei ca deciziile să semene cu o hotărâre judecătorească nu este prevăzută normativ.

Cât priveşte celelalte motive de nelegalitate, instanţa de recurs le va analiza nu în sensul dorit de parte, acest lucru fiind în extenso realizat de către instanţa de fond, ci ţinănd cont că prevederile art. 488 C. proc. civ. limitează cercetarea lor la motive de legalitate, iar indicarea pct. 8 al art. 488 C. proc. civ. face ca verificarea să poată fi făcută doar din perspectiva indicată.

Recurenta face referire la Directiva 2006/112/CE şi la hotărârea CJUE.

În realitate, nicăieri nu se prevede că agenţii economici nu au a prezenta în afara facturilor nici un fel de alte înscrisuri care să vădească realitatea serviciilor sau bunurilor achiziţionate.

Instanţa analizează că efortul părţii de a motiva doar în acest sens cererea fără a justifica realitatea, pentru a nu vorbi de oportunitatea trazacţiilor reprrezintă un indiciu al inexistenţei acestei dovezi, şi, implicit, al realităţii celor inscrise în actele administrative contestate.

A pretinde că instanţa naţională nu nu poate verifica aceste aspecte ca derinvând din principiul neutralităţii TVA, nu poate fi primit.

Aspectele punctuale vizând pe fiecare cocontractant sunt integral identice cu cele susţinute în faza judecăţii în fond astfel că, în lipsa unei critici reale de legalitate a sentinţei o reluare a analizei lor nu are a fi făcută.

De altfel, majoritatea aspectelor punctuale vizează temeinicia actului administrativ nici măcar a sentinţei, astfel că în conformitate cu prevederile art. 488 C. proc. civ. nu se impune reluarea analizei în fond.

Faptul că în finalul cererii de recurs se afirmă faptul că instanţa de recurs (...) va trebui să ia în considerare şi motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare reprezintă o altă eroare, instanţa neputând extinde motivele de recurs faţă de temeiul indicat expres de recurentă al art. 488 alin. (1) pag. 8 C. proc. civ.

De altfel, aşa-zisul refuz al instanţei de fond de a administra "probe concrete" nu este decât o afirmaţie nesusţinută.

În aceste condiţii, în raport de motivul invocat, hotărârea instanţei de fond apar legal emisă.

2. Temeiul de dreppt al soluţiei adoptatte în recurs

Cum în raport de motivele invocate nu apar incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul art. 496 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. - prin administrator judiciar B. împotriva sentinţei nr. 72/CA/2018 din 3 mai 2018 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2020.