Refugee status benefits: failure to administratively change name and evidentiary sufficiency of single witness testimony under emergency decree

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 14 noiembrie 2003, reclamanta T.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, să se dispună anularea hotărârii nr. 8372/7308 din 10 octombrie 2003, emisă de pârâtă, prin care i-a fost respinsă cererea formulată pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu motivarea că petenta nu a făcut dovada schimbării pe cale administrativă, a numelui menționat în actele de stare civilă depuse.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 104 din 23 ianuarie 2004, a respins acțiunea, reținând neconcordanța privind numele din actele de stare civilă și certificatul eliberat de Arhivele Naționale și faptul că reclamanta a depus declarația unui singur martor, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 4 din H.G. nr. 127/2002.

Împotriva sus-menționatei sentințe, a declarat recurs, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 3041 C. proc. civ., susținând în esență că a dovedit faptul refugiului din comuna Curtuiuș, județul Someș, la data de 24 aprilie 1942, în localitatea Turda, precum și împrejurarea că este una și aceeași persoană cu M.T., încât se impunea admiterea acțiunii.

Recursul este întemeiat.

Reclamanta, născută la 27 iulie 1928, a susținut că la data de 24 aprilie 1942, s-a refugiat din comuna Curtuiuș, județul Someș, în localitatea Turda, fiind înregistrată la Biroul Refugiaților Turda, cu fișa nr. 18207 sub numele M.T. În perioada 1942 - 1951, reclamanta a arătat că nu a deținut certificat de naștere, întrucât l-a pierdut în timpul războiului, iar ulterior, respectiv în anul 1951 și apoi, la 17 august 1956, i s-au eliberat certificate de naștere, în care în mod eronat i s-a trecut numele de C.M., din părinții C.I. și C.V., în loc de T.V.

Certificatul nr. 3531 din 19 decembrie 2002, eliberat de Ministerul de Interne, Arhivele Naționale - Direcția Județeană Cluj, atestă că la data de 24 aprilie 1942, la Biroul Refugiaților Turda, cu fișa nr. 18207, a fost înregistrată T.M., refugiată, din comuna Curtuiuș, județul Someș.

Certificatele de stare civilă - căsătorie și naștere, menționează numele de C.M., născută la 27 iulie 1928, din părinții C.I. și C.V.

Martorul T.A., în declarația autentică, arată că T.M., născută C., este cunoscută în societate, și sub numele de M.T., fiind una și aceeași persoană, care s-a refugiat în perioada aprilie 1942 - martie 1945, din Curtuiuș, județul Someș, în București.

Reclamanta a menționat în cererea depusă, că în afara martorului T.A., poate să confirme susținerile sale, și martorul T.G., din comuna Vad, satul Curtuiușul Dejului, județul Cluj, martor care nu a depus declarație în cauză.

Instanța de fond a respins acțiunea, cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada rezolvării neconcordanței de nume, existentă în actele depuse, respectiv că a depus declarația dată de un singur martor, contrar art. 4 din H.G. nr. 127/2002.

Se constată, în raport cu dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., că instanța de fond, fiind lipsită de rol activ, nu a administrat probele necesare, pentru stabilirea faptelor și aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, încât, prin admiterea recursului reclamantei, se va dispune casarea sentinței și trimiterea dosarului, spre rejudecare, aceleiași instanțe, în vederea completării probelor și pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de T.M. împotriva sentinței civile nr. 104 din 23 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2004.