Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 5095/2019 AI generated

Appeal rejected: EU farm subsidy clawback annulled for lack of proven artificial conditions

Case Number Decizia nr. 5095/2019
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed
Court Costs Borne by appellant

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal brought by the rural investment funding agency, upholding the lower court's decision that annulled the agency's finding of irregularities and the related recovery decision, thereby leaving the initial annulment in full force; the agency was ordered to pay the beneficiary's legal costs of 1,785 RON. The case concerned a beneficiary’s challenge to administrative acts that revoked non-reimbursable EU agricultural funding under Measure 112 of the National Rural Development Plan on grounds that the farmer, residing abroad, had delegated management of the beekeeping operation and had allegedly created artificial conditions to obtain the aid. The Court held that, under Article 4(8) of Commission Regulation No. 65/2011 and the CJEU’s judgment in Case C-434/12 (*Slancheva*), recovery is only justified where both an objective element (artificial creation of conditions undermining the aid scheme’s objectives) and a subjective element (intent to obtain an undue advantage) are cumulatively proven, and, since the agency had not established these and the business plan was properly implemented through third-party execution, no irregularity under art. 2 lit. a) of O.U.G. no. 66/2011 existed; the appeal was therefore rejected as unfounded, affirming the annulment.

Legislator headnote

AI generated

art. 488 pct. 8 C. proc. civ, art. 488 pct. 8 din C. proc. civ, art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 496 din C. proc. civ; Appeal rejected: EU farm subsidy clawback annulled for lack of proven artificial conditions: The case concerned a beneficiary’s challenge to administrative acts that revoked non-reimbursable EU agricultural funding under Measure 112 of the National Rural Development Plan on grounds that the farmer, residing abroad, had delegated management of the beekeeping operation and had allegedly created artificial conditions to obtain the aid. The Court held that, under Article 4(8) of Commission Regulation No. 65/2011 and the CJEU’s judgment in Case C-434/12 (*Slancheva*), recovery is only justified where both an objective element (artificial creation of conditions undermining the aid scheme’s objectives) and a subjective element (intent to obtain an undue advantage) are cumulatively proven, and, since the agency had not established these and the business plan was properly implemented through third-party execution, no irregularity under art. 2 lit. a) of O.U.G. no. 66/2011 existed; the appeal was therefore rejected as unfounded, affirming the annulment.

Keywords

AI generated
subsidy rural development european Agricultural Guarantee Fund delegated decision agricultural law administrative revocation of decision

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 496 din C. proc. civ.

Basis for dismissing the appeal as unfounded in the operative part.

art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Invoked to establish that the cassation ground raised by the appellant was not found to be applicable.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta P.F.A. A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale - Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 2 Sud Est Constanţa, a formulat contestaţie împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/07.09.2015, întocmit de către pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, şi a Deciziei nr. 41809/11.11.2015 emisă de către pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, prin care s-a respins contestaţia formulată de A., împotriva procesului-verbal de constatare.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 369 din 6 decembrie 2016, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul P.F.A. A., în contradictoriu cu intimaţii Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (A.F.I.R.) şi Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale - Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 2 Sud - Est Constanţa şi a dispus anularea Deciziei nr. 41809/11.11.2015 şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/7.09.2015 emise de pârâtă.

Totodată, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 1550 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

O primă critică pe care o aduce sentinţei nr. 369/06.12.2016 are în vedere faptul că instanţa de fond în mod greşit a apreciat că "beneficiarul a avut ca obiectiv specific creşterea dimensiunii economice a exploataţiei, îmbunătăţirea performanţelor generale ale fermei prin creşterea veniturilor, realizarea de Investiţii prin înfiinţarea a 1,5 ha plantaţie de prun, îmbunătăţirea managementului prin participarea la cursuri prin măsura 111 Formare profesională, informare şi difuzare de cunoştinţe, obiective îndeplinite până la nivelul anului 2014."

Concluziile instanţei de fond referitoare la îndeplinirea obiectivelor măsurii de către beneficiar sunt greşite, întrucât acesta nu îşi desfăşoară si nu coordonează activitatea în cadrul exploataţiei apicole pentru care a primit sprijin financiar.

Recurenta a precizat că obligaţia beneficiarului de a respecta criteriile de eligibilitate subzistă pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului de finanţare încheiat cu AF1R şi nu doar anterior semnării Contractului de finanţare, beneficiarul fiind supus controlului, în vederea verificării respectării condiţiilor de valabilitate, pe toată durata de valabilitate a contractului de finanţare.

Aşadar, prin Măsura 112 din PNDR se finanţează şi se încurajează instalarea tinerilor fermieri în calitate de conducători de exploataţii, tineri fermieri care administrează şi îşi asumă riscuri economice privind exploataţia agricolă, iar nu desfăşurarea unei activităţi în domeniul agricol ca hobby sau de la distanţă, prin intermediari.

Recurenta a constatat că reclamantul nu îşi desfăşoară şi nu coordonează activitatea în cadrul exploataţiei apicole pentru care a primit sprijinul financiar contrar angajamentelor asumate prin contractul de finanţare.

În acest context, având în vedere faptul că documentele analizate de AFIR indică faptul că activitatea agricolă este realizată prin împuternicit, a apreciat că adevăratul beneficiar al finanţării este doar persoana care se ocupă de implementarea proiectului, altă persoană decât cea în numele căreia s-a depus proiectul de finanţare nerambursabilă, respectiv domnul B..

Astfel, AFIR nu poate reţine că sunt îndeplinite obiectivele Măsurii 112.

De altfel, reclamantul a recunoscut în scris în cuprinsul contestaţiei că locuieşte în altă ţară şi nu poate presta cu prioritate activitatea agricolă în cadrul exploataţiei agricole, aspect ce contravine obiectivelor Măsurii 112 şi, în consecinţă, realizării obiectivelor proiectului pentru care i s-a acordat ajutorul financiar nerambursabil.

A doua critică pe care o aduce sentinţei nr. 369/06.12.2016 se referă la faptul că instanţa de fond a reţinut greşit că neregula care a determinat aplicarea sancţiunii integrale a ajutorului financiar nerambursabil o reprezintă doar crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru obţinerea fondurilor nerambursabile.

În pofida aprecierilor instanţei de fond, potrivit cărora "întocmirea unei procuri nu poate fi considerată o împrejurare care să conducă la concluzia creării în mod artificial a condiţiilor de accesare a fondurilor nerambursabile, nefiind demonstrată existenţa unei înţelegeri anterioare încheierii contractului între reclamant şi domnul B., în sensul înfiinţării PFA A. cu scopul de a obţine un avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor", consideră că elementele învederate de către AFIR reprezintă indicatori care priviţi separat nu constituie nereguli, dar însumaţi şi priviţi în ansamblul lor au dus la concluzia unei coordonări deliberate Beneficiar şi Împuternicit, respectiv la indiciile existenţei unor condiţii artificiale în scopul obţinerii unui ajutor financiar nerambursabil necuvenit.

În cadrul proiectului mai sus amintit, nu se poate vorbi de instalarea tânărului fermier, ci doar de realizarea unor culturi prin intermediul unui împuternicit, respectiv prin domnul B..

În urma finanţării primite, un beneficiar este obligat să atingă prin proiectul implementat toate obiectivele impuse de măsură, îndeplinirea acestora nefiind facultativă sau selectivă, ceea ce în prezenta speţă este imposibil, întrucât prin mutarea beneficiarului în altă ţară - indiferent de motivaţia acestuia - nu poate fi atins obiectivul măsurii 112, respectiv Instalarea tinerilor fermieri în mediul rural.

Totodată, trebuie menţionat că în baza Planului de afaceri pe care beneficiarul 1-a depus la dosarul Cererii de Finanţare, acestuia i s-a acordat un punctaj prin care a fost declarat eligibil şi selectat în detrimentul altor solicitanţi, iar potrivit declaraţiilor sale ataşate cererii de finanţare, acesta s-a angajat să desfăşoare proiectul pe proprie răspundere, cu maximum de profesionalism, eficienţă şi vigilenţă în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinare de către intimată, precum şi în raport de dispoziţiile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Reclamanta P.F.A. A. s-a adresat instanţei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Galaţi solicitând efectuarea unui control de legalitate asupra Procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/07.09.2015 şi a Deciziei nr. 41809/11.11.2015 emisă de către pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, de soluţionare a contestaţiei formulate, solicitând anularea actelor administrative.

Instanţa de fond a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/07.09.2015 şi a Decizia nr. 41809/11.11.2015 de soluţionare a contestaţiei administrative, apreciind că nu s-a probat crearea condiţiilor artificiale în vederea obţinerii frauduloase a finanţării.

Instanţa a reţinut incidenţa jurisprudenţei CJUE - hotărârea pronunţată în cauza C - 434/12 - Slancheva, reţinând că din probele administrate rezultă că finanţarea obţinută a fost folosită potrivit scopului stabilit prin contractul încheiat, potrivit planului de afaceri, pe anii 2013 - 2014, prin cultivarea terenurilor, achiziţionarea pomilor fructiferi şi înfiinţarea plantaţiei de pruni.

Recurenta a susţinut că eligibilitatea unei cheltuieli şi implicit a unei investiţii, nu constă numai în realizarea efectivă a acesteia şi a atingerii scopului propus, ci şi în modalitatea legală/contractuală prin care este realizată şi anume prin respectarea cerinţelor impuse, susţinere care este reală, însă în aprecierea existenţei neregulii trebuie evaluată situaţia reală a conducătorului exploataţiei, ca persoană care se va ocupa de realizarea planului de afaceri propus prin proiect.

Împrejurarea că A., reprezentant al P.F.A. A., a împuternicit pe dl. B. să îl reprezinte în orice problemă ce ar deriva din calitatea sa de întreprindere individuală, având puteri depline, nu poate conduce la concluzia existenţei unei înţelegeri anterioare încheierii contractului între reclamant şi dl. B., în sensul înfiinţării PFA A. cu scopul de a obţine un avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor, atât timp cât reclamantul a dovedit că întocmirea procurii a fost determinată de motive ce au survenit la mai bine de un an de la încheierea contractului de finanţare. De altfel, încheierea unei procuri notariale cu caracter general nu echivalează cu delegarea întregii responsabilităţi, cum eronat a interpretat recurenta conţinutul procurii.

Nici faptul că a obţinut spaţiul pentru amenajarea sediului social, în baza contractului de comodat nr. x din 01.08.2012, încheiat cu dl. B., persoană care are domiciliul la aceeaşi adresă, nu poate fi reţinut prin el însuşi ca o dovadă a unei acţiuni concertate la fraudă din partea beneficiarului şi a acestei persoane. Mai mult, corect a reţinut instanţa de fond că activitatea la punctul de lucru al PFA A. se desfăşoară în baza contractului de comodat nr. x/03.06.2013 încheiat cu comodantul A., având ca obiect imobilul situat în sat Oancea extravilan com. Oancea, judeţul Galaţi.

Nici susţinerea potrivit căreia execuţia lucrărilor de înfiinţare a plantaţiei de pruni, în suprafaţa de 1,5 ha, a fost realizată de S.C. C. S.R.L., societate comercială la care domnul B. deţinea o participaţie de 15% din capitalul social nu poate conduce la concluzia trasă de organul de control, având în vedere, pe de o parte, cota mică de participaţie pe care o deţine domnul B. la capitalul social al societăţii respective.

Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 prevede că, fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nici o plată către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

În interpretarea acestei norme, C.J.U.E. a statuat prin Hotărârea din 12 septembrie 2013, pronunţată în cauza C-434/12 - Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond Zemedelie Razplashtatelna agentsia, că este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiţii pentru a se dispune o asemenea măsură şi anume: existenţa unui element obiectiv constând în crearea unor condiţii artificiale pentru obţinerea sprijinului nerambursabil, cu consecinţa ca finalitatea urmărită de schema de ajutor să nu poată fi atinsă şi existenţa unui element subiectiv constând în intenţia de a obţine un avantaj care contravine schemei de ajutor.

Înalta Curte constată, în acord cu instanţa de fond, că nu sunt întrunite în cauză ambele elemente, autoritatea pârâtă prezentând o simplă enumerare a unor aspecte de natură a crea suspiciuni dar care, analizate coroborat şi în acord cu jurisprudenţa C.J.U.E., nu sunt de natură a dovedi existenţa unei coordonări deliberate pentru a obţine finanţare cu fraudarea legii.

C.J.U.E. a stabilit în hotărârea anterior menţionată că instanţa de trimitere trebuie să analizeze, prin raportare la probele administrate, existenţa a două elemente, respectiv a unuia obiectiv şi a unuia subiectiv. În acest sens, instanţei naţionale îi revine sarcina de a analiza care sunt împrejurările obiective care conduc la concluzia că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă, precum şi de a stabili dacă, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăţi a urmărit în exclusivitate să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate. S-a arătat că instanţa de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice şi/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiţii similare, ci şi pe indicii care dovedesc existenţa unei coordonări deliberate între aceste persoane.

Înalta Curte apreciază că nu au fost identificate în prezentul litigiu împrejurări obiective care să conducă la concluzia că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) nu a fost atinsă de către reclamantă.

În raport de starea de fapt evidenţiată de verificările efectuate asupra activităţii desfăşurate de reprezentantul legal al operatorului economic PFA A., ţinând seama de prevederile legale şi contractuale mai sus evocate, prima instanţa în mod corect a considerat că, în speţă, nu au fost încălcate obiectivele Măsurii 112.

În consecinţă, nu se poate reţine săvârşirea de către societatea reclamantă a unei nereguli, în înţelesul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, respectiv încălcarea prevederilor contractului de finanţare şi ale actelor normative enumerate în acest proces-verbal.

Faţă de aceste considerente, constatând că sentinţa este legală, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat de recurentă, Înalta Curte, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei nr. 369 din 06 decembrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.785 RON, reprezentând onorariu de avocat, către intimata-reclamanta P.F.A. A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 octombrie 2019.