Negative conflict of jurisdiction resolved in favor of Cluj Tribunal for administrative action against county police authority based on claimants' domicile

Prin sentinţa civilă nr. 2062 din 17 iunie 2020 Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., toţi prin Sindicatul Naţional Pro Lex şi pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Cluj, în favoarea Tribunalului Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Învestit prin declinare, Tribunalul Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2244 din 28 octombrie 2020, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat judecarea cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, a constatat invit conflictul negativ de competenţă şi, în temeiul art. 134 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casatie si Justitie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că acţiunea a fost introdusă după data modificării Legii nr. 554/2004 prin Legea nr. 212/2018, iar reclamanţii, nu au domiciliul pe raza Municipiului Bucureşti, ci în judeţul Cluj.

Faţă de modificările aduse art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea tribunalului în a cărui circumscripţie domiciliază reclamantul persoane fizică, şi mai ales prin introducerea alin. (4) al art. 10, nu mai poate fi stabilită competenţă teritorială a tribunalului în funcţie de sediul Sindicatului.

Competenţa este definită în doctrină ca fiind aptitudinea recunoscută de lege unei instanţe judecătoreşti de a judeca un anumit litigiu.

Prin urmare, pentru determinarea instanţei competente în soluţionarea unui litigiu, ceea ce trebuie stabilit este obiectul acţiunii, constând în dreptul sau interesele ce se urmăresc a fi protejate prin recurgerea la calea justiţiei, pretenţia concretă a reclamantului.

Potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004 "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Conform aliniatului 3 din acelaşi act normativ, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului. (4) Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

Dispoziţiile legale enunţate anterior instituie o competenţă teritorială exclusivă la sediul reclamantului, indiferent dacă acţiunea este formulată personal, sau prin reprezentat legal sau convenţional.

În aceste condiţii, tribunalul constată că devin incidente dispoziţiile aliniatului 4 al art. 10 din Legea nr. 554/2004, potrivit cu care, competenţa se stabileşte prin raportare la domiciliul reclamanţilor.

Or, având în vedere că reclamanţii din prezenta cauza domiciliază în judeţul Cluj, prin raportare la prevederile legale anterioare care reglementează o competenţă teritorială exclusivă, Înalta Curte constata că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Cluj, în a cărui rază de competenţă îşi au domiciliul reclamanţii.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., toţi prin Sindicatul Naţional Pro Lex şi pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Cluj, în favoarea Tribunalului Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 ianuarie 2021.