Waiver of litigation in administrative appeal against anti-corruption disciplinary orders
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice accepted the receding party's written request to waive the litigation, effectively terminating the appeal for that specific claimant and partially annulling the lower court's judgment in their favor, while expressly maintaining the remainder of the first-instance decision for the co-claimants. The underlying dispute involved a group of public officials challenging four individual decisions issued by the head of the National Anti-Corruption Directorate, which had refused to recalculate their reference sectoral values to include specific statutory percentage increases for past and future periods. The decisive legal basis for the Supreme Court's operative outcome was Article 406 of the Code of Civil Procedure, which permits a claimant to waive the litigation at any time via written request; because the opposing parties did not express objection to the waiver within the procedural timeline, the Court applied the principle of party disposition (disponibilitate) under Article 9 of the Code of Civil Procedure to rule on the waiver and modify the prior judgment accordingly.
Legislator headnote
AI generatedart. 9 C. proc. civ, art. 406 C. proc. civ, art. 406 alin. (1) C. proc. civ, art. 406 alin. (5) C. proc. civ; Waiver of litigation in administrative appeal against anti-corruption disciplinary orders: În această situaţie procedurală, Înalta Curte, constată că, manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă un act de dispoziţie al reclamantei, care nu poate fi supus intervenţiei instanţei, decât în raport cu principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ., republicat.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. x/2019 la data de 27.05.2019, reclamanţii A., B., C., D., E. şi F. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, au solicitat anularea Ordinului nr. 11/25.01.2019, a Ordinului nr. 84/17.04.2019, a Ordinului nr. 185/17.04.2019 şi a Ordinului nr. 187/17.04.2019, toate emise de Procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, şi să se dispună reîncadrarea lor şi recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente cu luarea în considerare a unui cuantum al valorii de referinţă sectoriale:
- de 440,154 RON (respectiv valoarea de referinţă sectorială recunoscută prin ordinele emise anterior la care se adaugă o majorare de 8,5% acordată conform O.G. nr. 13/2008) pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015;
- de 484,169 RON (respectiv valoarea de referinţă sectorială recunoscută prin ordinele emise anterior la care se adaugă o majorarea de 8,5 % acordată conform O.G. nr. 13/2008 şi procentul de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015) începând cu data de 01.12.2015 şi pentru viitor.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 557 din data de 08 octombrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Public-Parchetul de pe lângă ÎCCJ şi a Statului Român prin Ministerul Finanţelor şi a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, ca fiind introdusă faţă de persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fond, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată în contradictoriu cu Direcţia Naţională Anticorupţie.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 557 din data de 08 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul F.. II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză
4. Soluţia Înaltei Curţi
Înalta Curte, analizând cu prioritate cererea de renunţare la judecata cauzei formulată de recurentul-reclamant F., apreciază că aceasta este întemeiată şi urmează a lua act de renunţarea la judecată, având în vedere următoarele:
Recurentul-reclamant a formulat cererea de renunţare la judecata cauzei la data de 20 iulie 2020. Această cerere a fost comunicată intimaţilor la data de 21 iulie 2020, iar aceştia nu şi-au exprimat poziţia cu privire la cererea de renunţare.
În această situaţie procedurală, Înalta Curte, constată că, manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă un act de dispoziţie al reclamantei, care nu poate fi supus intervenţiei instanţei, decât în raport cu principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ., republicat.
În acest sens, Înalta Curte, constată că cererea de renunţare la judecată, respectă condiţiile de promovare a unei astfel de cereri, prevăzute de art. 406 C. proc. civ., republicat, considerente pentru care în lipsa opoziţiei din partea intimaţilor, o apreciază ca fiind întemeiată.
În conformitate cu prevederile art. 406 alin. (1) C. proc. civ., republicat, "reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă."
Având în vedere prevederile textului legal amintit anterior, în raport cu cererea scrisă de renunţare la judecată formulată de reclamantul F., Înalta Curte, urmează să ia act de aceasta, şi în temeiul art. 406 alin. (5) C. proc. civ., republicat, urmează să se pronunţe şi asupra hotărârii pronunţate în cauză, de către prima instanţă, în ceea ce îl priveşte pe reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de cererea recurentului - reclamant F. de renunţare la judecată.
Anulează în parte sentinţa nr. 557 din data de 08 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce îl priveşte pe reclamantul F..
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 08 octombrie 2020.