Annulment of transport expense reimbursement imputation challenged via cassation appeal for failure to satisfy domicile proof requirements under specific methodological norms

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 28.10.2016 pe rolul Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul Teritorial al Politiei de Frontiera Timişoara şi Ministerul Afacerilor Interne, anularea Deciziei de imputare nr. x din 1.06.2016 emise de Inspectoratul Teritorial al Politiei de Frontieră Timişoara din cadrul M.A.I.; anularea Hotărârii Comisiei de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul ITPF Timişoara nr. x/15.07.2016; anularea Hotărârii nr. 129 din 15.09.2016 emise de Ministerul Afacerilor Interne - Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor în dosarul administrativ nr. x/2016.

Prin sentinţa civilă nr. 470/2017 pronunţată la data de 15.02.2017 de către Tribunalul Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia de necompetenţă materială şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 253 din 22 septembrie 2017, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta B., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Timişoara şi Ministerul Afacerilor Interne - Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor şi a anulat Decizia de imputare nr. x/01.06.2016, emisă de Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Timişoara, Hotărârea nr. x/15.07.2016, emisă de Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Timişoara - Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor şi Hotărârea nr. 129/15.09.2016 emisă de Ministerul Afacerilor Interne Bucureşti - Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor.

De asemenea, a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 253 din 22 septembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Timişoara, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea pe fond a acţiunii ca neîntemeiate.

Recurentul-pârât susţine că în speţă concluziile cercetării administrative au fost consemnate în Procesul-verbal de cercetare administrativă nr. x din 19.05.2016, iar în baza acestuia s-a emis decizia de imputare nr. 3.732.536 din 01.06.2016 prin care reclamanta a fost obligată la plata sumei de 2.910 RON.

Precizează că potrivit Ordinului nr. 51 din 7 aprilie 2014 pentru aprobarea Normelor metodologice privind decontarea cheltuielilor de transport, dovada stabilirii domiciliului sau a reşedinţei se face cu copia cărţii de identitate sau a buletinului de identitate şi nu cum a apreciat reclamanta, respectiv prin declaraţia proprietarului, adeverinţe emise de asociaţia de proprietari sau anchetă socială care să demonstreze domiciliul sau reşedinţa solicitantului. Consideră că reclamanta nu a îndeplinit condiţiile necesare pentru decontarea cheltuielilor de transport la şi de la locul de muncă, întrucât nu a făcut dovada stabilirii domiciliului sau a reşedinţei prin menţiunile cuprinse în cartea de identitate.

Susţine că instanţa de fond în mod netemeinic şi nelegal a apreciat că expirarea vizei de reşedinţă denotă o aplicare rigidă a dispoziţiilor legale, deşi prevederile OMAI nr. 51/2014 sunt exprese şi obligatorii la acordarea drepturilor de transport.

4. Apărările intimatei-reclamante

Intimata-reclamantă B. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, invocând faptul că recursul este inadmisibil, având în vedere că aspectele expuse prin recurs nu se încadrează în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurent.

Pe fond, consideră că recursul este neîntemeiat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii cererii de recurs formulate de către pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Timişoara, invocată de către intimata-reclamantă prin întâmpinare şi recalificată de către instanţa de recurs, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât dezvoltarea motivelor de recurs nu se încadrează în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Mai mult, examinând cererea de recurs formulată de către pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Timişoara, se constată că aceasta reprezintă o redare fidelă a întâmpinării depuse la instanţa de fond la dosarul Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, aspectele invocate făcând obiectul analizei instanţei de fond, prin cererea de recurs nefiind adus niciun argument suplimentar care să se circumscrie motivelor de nelegalitate apte să conducă la casarea hotărârii recurate.

De asemenea, se constată că, deşi paragraful 2 de pe pagina 3 a cererii de recurs nu se regăseşte în întâmpinarea de la fond, acesta nu conţine veritabile critici cu privire la legalitatea hotărârii recurate, care să poată fi încadrate în art. 488 alin. (1) C. proc. civ., reprezentând doar nemulţumirea recurentului-pârât cu privire la una dintre susţinerile instanţei de fond, neputând fi considerat ca motiv de nelegalitate a hotărârii atacate.

Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea.

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind verificarea aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

De aceea, simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deoarece recurentul-pârât nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul art. 496 coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 253 din 22 septembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 253 din 22 septembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 8 octombrie 2020.