Prohibition of ceding public procurement obligations versus rights; substantial modification requiring new tender.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 16.05.2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a -VIII - a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Brezoi, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, a solicitat anularea Notificării nr. x/12.01.2017, înregistrată de reclamant cu nr. x/31.01.2017 şi suspendarea executării Notificării Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene nr. 2870/12.01.2017, în temeiul art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, până la pronunţarea unei decizii definitive.

Prin încheierea din data de 06.06.2007 a fost respinsă cererea de suspendare formulată de reclamant.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 334 pronunţată la 02 februarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a -VIII - a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Brezoi, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, ca neîntemeiată.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile 334 din 02 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a -VIII - a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Brezoi, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecarea cauzei, admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.

Arată că în mod greşit s-a reţinut de către instanţa de fond ca s-au incalcat dispoziţiile legale privind achiziţiile publice prevăzute la art. 2041 din O.U.G. nr. 34/2006, interpretarea contractului de cesiune trebuind făcuta prin raportare la dispoziţiile art. 1.266 alin. (1) C. civ. si art. 1.268 alin. (3) C. civ.

Obligaţiile din contractul iniţial nu s-au schimbat prin încheierea contractului de cesiune, fiind vorba, în fapt, de o subantrepriza determinata de necesitatea continuării lucrărilor la obiective, executantul S.C. A. S.R.L. având dificultăţi în a-si asigura disponibilităţile băneşti pentru finalizarea lucrărilor.

Instanţa de fond nu a avut în vedere ca în 24.02.2014 societatea A., S.R.L. a solicitat deschiderea procedurii insolventei, cerere admisa de Tribunalul Vâlcea prin sentinţa nr. 1425/03.03.2014.

Contractul de lucrări nr. x/14.03.2013 nu excludea subcontractarea, investiţiile contractate fiind finalizate in prezent.

Nu au fost in niciun fel încălcate dispoziţiile legale privind derularea procedurilor de atribuire a contractului de lucrări nr. x/14.03.2013, fiind vorba doar de cesiunea creanţelor născute din contract, determinata si de faptul ca Trezoreria nu permitea plata unui subcontractant decat daca antreprenorul nu are datorii la buget. La data cesiunii, S.C. A. S.R.L. înregistra datorii catre bugetul de stat.

Cesiunea creanţelor are o utilitate importanta, fiind permisa de altfel, atât de O.U.G. nr. 34/2006, cat si de art. 24.1 din contractul de lucrări nr. x/14.03.2013. Prin aceasta cesiune s-au asigurat resursele necesare finalizării investiţiilor contractate.

Instanţa de fond s-a raportat exclusiv la conţinutul contractului de cesiune, deşi, dispoziţiile art. 1.266 C. civ. prevăd:,,..Contractele se interpretează după voinţa concordanta a părţilor, iar nu după sensul literar al termenilor.,,

De asemenea, art. 1268 alin. (1) C. civ. statuează:

"Clauzele se interpretează în sensul în care pot produce efecte, iar nu în acela în care nu ar putea produce efecte iar nu în acela în care nu ar putea produce niciunul."

Nu au fost încălcate dispoziţiile art. 2041 din O.U.G. nr. 34/2006, intrucat contractul iniţial a supravieţuit, fiind vorba de o delegaţie imperfecta, adică acea convenţie prin care un debitor aduce creditorului sau angajamentul unui al doilea debitor, alături de el, deci creditorul nu consimte la liberarea debitorului iniţial, astfel încat el va avea, pe langa vechiul debitor, un nou debitor.

Daca se analizează clauzele contractului de cesiune se observa ca nu exista o declaraţie expresă a UAT Brezoi de a descarca S.C. A. S.R.L. de obligaţiile asumate.

Este evidenta intenţia UAT Oraş Brezoi de a nu exonera S.C. A. S.R.L. de obligaţiile asumate prin contractul de lucrări nr. x/14.03.2013, aducerea ca debitor al obligaţiilor de executare lucrări a S.C. B. S.A., alături de S.C. A. S.R.L., fiind făcuta in interesul finalizării investiţiilor contractate in cadrul Programului National de Dezvoltare Locala.

In mod greşit instanţa de fond a considerat ca prevederile Directivei nr. 2014/24 a Parlamentului European si Consiliului nu sunt aplicabile in condiţiile in care aceasta a fost publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene in anul 2014, iar procedura de achiziţie, contractul de lucrari si contractul de cesiune sunt realizate in anul 2013.

"Obligaţia de aplicare" a unei directive revine nu numai judecătorului naţional din cauzele de contencios administrativ, ci si autorităţii administrative (Hotărârea din 22 iunie 1989, Fralclli Conxtanzo, cauza ]03/88, Rec, p. 1839).

Or, intimatul-parat a emis Notificarea nr. x/12.01.2017 după apariţia acestei directive si chiar după transpunerea ei in legislaţia naţionala conform Legii nr. 98/2016.

Instanţa de fond s-a raportat la dispoziţiile Legii nr. 98/2016 privind achiziţiile publice referitoare la posibilitatea schimbării contractantului si a considerat ca, in raport de acestea, recurenta nu ar fi in ipoteza textului de lege (art. 221 dlin Legea nr. 98/2016).

Art. 221 din Legea nr. 98/2016 a transpus incomplet prevederile Directivei nr. 2014/24, intrucat a eliminat ipoteza prevăzuta de articolul 72 Modificarea contractului în cursul perioadei sale de valabilitate din Directiva nr. 2014/24:,,(l) Contractele şi acorclurile-cadru pot fi modificate fără o nouă procedură de achiziţii în conformitate cu prezenta directivă în oricare dintre următoarele cazuri:

(d) atunci când un nou contractant îl înlocuieşte pe cel căruia autoritatea contractantă i-a atribuit iniţial contractul, drept consecinţă:

(i) a unei clauze sau opţiuni de revizuire fără echivoc, în conformitate cu litera (a);

(ii) a preluării poziţiei contractantului iniţial prin succesiune universală sau parţiala, ca urmare a unor operaţiuni de restructurare a societăţii comerciale, inclusiv preluare, fuziune, achiziţie sau insolvent/t, de către un alt operator economic care îndeplineşte criteriile de selecţie calitativă stabilite iniţial, cu condiţia ca aceasta să nu implice alte modificări substanţiale ale contractului şi să nu se facă în scopul de a eluda aplicarea prezentei directive;

Textul directivei prevedea posibilitatea înlocuirii contractantului în caz de insolventă, ipoteza aplicabila spetei de fata si care nu a fost preluată in Legea nr. 98/2016.

In situaţia in care instanţa naţionala chemata sa aplice dreptul constata ca transpunerea este incompleta sau incorecta, dispoziţiile directivei sunt direct invocabile si aplicabile.

Or, instanţa de fond ar fi trebuit sa constate ca potrivit Directivei nr. 2014/24, in ipoteza deschiderii procedurii insolventei fata de contractantul iniţial, inlocuirea acestuia era permisa, fiind întemeiata susţinerea recurentei ca notificarea emisa de intimatul-parat nu are in vedere prevederile Directivei nr. 2014/24 a Parlamentului European si a Consiliului care se aplica in mod prioritar.

In cuprinsul notificării nu a fost identificat un prejudiciu, determinat de sume plătite necuvenit, in speţa, reţinându-se doar încălcarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 34/2006.

Aplicând principiul analogiei in raport de prevederile O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea si sancţionarea neregulilor apărute in obţinerea si utilizarea fondurilor europene si/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, în lipsa unui prejudiciu obligarea beneficiarului finanţării la restituirea tuturor sumelor acordate este excesiva.

Toate decontările cheltuielilor aferente programului au fost aprobate de catre parat. O data ce a fost verificat, avizat si aprobat de minister, e greu de acceptat ipoteza ca aceeaşi autoritate va considera cheltuielile aferente progamului neeligibile, desi a avut cunoştinţa de faptul ca decontările si derularea lucrărilor s-au făcut si cu participarea cesionarului S.C. C. S.A. pe de o parte, pentru ca avea obligaţia de a verifica conformitatea documentaţiei cu prevederile legale, pe de alta parte, s-ar incalca principiul potrivit căruia convenţiile trebuie executate cu buna-credinta reglementat de art. 1.170 C. CIV.

De asemenea, solicitarea restituirii sumelor ar incalca si principiul protecţiei încrederii legitime.

Nu in ultimul rand, intimatul-parat isi invoca propria culpa, acesta neexercitandu-si funcţia de coordonare si control expres prevăzuta de lege si de contractul de finanţare, fapt care contravine principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei pronunţate de către instanţa de fond.

5. Aspecte de fapt şi de drept relevante

In perioada 2012- 2014 D. a încheiat contracte de finanţare în cadrul Programului National de Dezvoltare Locala (E.) pentru doua proiecte:

- modernizare, reabilitare şi extindere reţele de apa şi canal în oraşul Brezoi, judeţul Vâlcea;

- reabilitare şi modernizare drumuri comunale în oraşul Brezoi, judeţul Vâlcea.

In ceea ce priveşte proiectul "Reabilitare şi modernizare drumuri comunale în oraşul Brezoi, judeţul Vâlcea", s-au încheiat contractele de finanţare înregistrate la MDRAP cu nr. x şi a fost acordata finanţare prin E. în suma totala de 4.413.490,03 RON. Procedura de achiziţii a început în 2012, prin cerere de oferta pe SEAP, iar în 14.03.2013 s-a încheiat contractul de achiziţie nr. x cu S.C. A. S.R.L.. la valoarea totala de 7.893.365 RON, pentru o perioada de 12 luni.

Invocând starea de insolvabilitate în care a intrat S.C. A. S.R.L., autoritatea contractantă a încheiat un contract de cesiune între UAT oraşul Brezoi, S.C. A. S.R.L. şi S.C. C. S.A.., lucrările fiind finalizate la data de 30.08.2016.

Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene a emis notificarea nr. x/12.01.2017 prin care s-a reţinut ca prin contractul de cesiune între S.C. A. S.R.L. şi S.C. C. S.A. prin care s-au cedat drepturile şi obligaţiile prevăzute în contractul de execuţie lucrări, având şi viza UAT Brezoi, se încalcă prevederile art. 2 alin. (2), respectiv art. 204 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publica, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii cu modificările şi completările ulterioare şi dispoziţiile contractelor de finanţare.

Pe cale de consecinţa, cheltuielile în suma totala de 4.413.490,03 RON efectuate de către UAT oraşul Brezoi şi decontate de minister ar fi neeligibile. S-a solicitat restituirea sumei de 4.413.490,03 RON.

Împotriva Notificării nr. x/12.01.2017 a formulat contestaţie administrativa recurenta reclamantă, solicitând anularea actului administrativ, plângere prealabila ce nu a fost soluţionata pana la data formulării cererii de chemare în judecată.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, a apărărilor intimatului-pârât invocate prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Cu referire la incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că, în doctrină s-a arătat că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie nu le-a aplicat în litera sau spiritul lor, fie le-a aplicat greşit.

Pentru a fi incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu este suficient ca recurenta să facă trimitere, în mod formal, la sediul materiei unde este reglementată problema de drept ce trebuie soluţionată de instanţa de recurs, ci trebuie, totodată, ca motivul invocat să se refere la un viciu de legalitate a hotărârii recurate, nu la un aspect de temeinicie a acesteia.

Din perspectiva situaţiei de fapt se reţine că limitele învestirii instanţei, aşa cum au fost stabilite la fond, vizează valenţele juridice ale încheierii contractului de cesiune dintre S.C. A. S.R.L. şi S.C. C. S.A. din perspectiva legislaţiei privind achiziţiile publice care nu permit cesiunea obligaţiilor asumate de părţi ci exclusiv transmiterea drepturilor de creanţă dobândite ca efect al contractului .

În cauză, instanţa de fond, analizând clauzele contractului încheiat între S.C. A. S.R.L. şi S.C. C. S.A., a apreciat judicios în sensul că ne regăsim în prezenţa unui transfer convenţional a tuturor drepturilor şi obligaţiilor născute din contractul de lucrări care, la art. 2.3, menţionează:, S.C. C. S.A. acceptă preluarea tuturor drepturilor şi obligaţiilor pe care S.C. A. S.R.L. şi le-a asumat prin contract".

Recurenta face trimitere la mai multe institutii juridice cu caracteristici şi efecte diferite, susţinând ca ne aflăm în prezenţa unui contract de antrepriză/delegaţii imperfecte.

O obligaţie poate fi supusă unui mecanism convenţional din care să rezulte o obligaţie modificată, raportat la cea iniţială, unul dintre aceste mecanisme fiind reprezentat de delegaţia imperfectă, efectul esenţial fiind acela de adiţionare a unui nou debitor la cel initial prin însumarea mai multor debitori.

Cu privire la antrepriză, antreprenorul, se obligă ca, pe riscul său, să execute o anumită lucrare, materială ori intelectuală, sau să presteze un anumit serviciu pentru cealaltă parte, beneficiarul, în schimbul unui preţ.

Diferenţele între cele două operaţiuni juridice sunt evidente iar mixtura pe care o face recurenta în planul teoriei obligaţiilor nu îi este favorabilă sub aspectul considerentelor reţinute de către instanţă.

Recurenta arată că "este evidentă intenţia UAT Oraş Brezoi de a nu exonera S.C. A. S.R.L. de obligaţiile asumate prin contractul de lucrări nr. x/14.03.2013".

În acest sens, instanţa de recurs face următoarele sublinieri:

Contractul de cesiune f.n./20.08.2013, la art. 2 Obiectul contractului, pct. 2.1 arată "prezentul contract are ca obiect cedarea de către S.C. A. S.R.L. a contractului de execuţie lucrări nr. x/14.03.2013 (...) precum şi a tuturor drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din acesta societăţii C. SA".

De asemenea, art. 4 Obligaţiile părţilor, pct. 4.3 stipulează "F., devenind prin prevederile prezentului contract noul Antreprenor pentru realizarea de lucrări (...) se obligă (...)".

Apare aşadar evident faptul că susţinerile recurentei nu sunt validate nici măcar de propriile apărări, nepertinente în contextul datelor speţei.

Cu privire la Directiva nr. 2014/24 a Parlamentului European şi Consiliului, prin art. 72 aceasta admite în mod expres modificarea contractelor de achiziţie publică aflate în executare, enumerându-se, limitativ, condiţiile necesar a fi îndeplinite pentru legalitatea demersului.

Astfel, la lit. d)/ii din textul art. 7 2 al Directivei se menţionează: contractele şi acordurile-cadru pot fi modificate fără o nouă procedură de achiziţii atunci când un nou contractant îl înlocuieşte pe cel căruia autoritatea contractantă i-a atribuit iniţial contractul, drept consecinţă a preluării poziţiei contractantului iniţial prin succesiune universală sau parţială, ca urmare a unor operaţiuni de restructurare a societăţii comerciale, inclusiv preluare, fuziune, achiziţie sau insolvenţă, de către un alt operator economic care îndeplineşte criteriile de selecţie calitativă stabilite iniţial, cu condiţia ca aceasta să nu implice alte modificări substanţiale ale contractului şi să nu se facă în scopul de a eluda aplicarea prezentei directive.

Transpunerea în legislaţia naţională a prevederilor Directivei 2014/24 a Parlamentului European şi Consiliului s-a realizat prin Legea 98/2016 iar în ceea ce priveşte posibilitatea schimbării contractantului aceste dispoziţii legale stabilesc:

Contractele de achiziţie publică/Acordurile-cadru pot fi modificate, fără organizarea unei noi proceduri de atribuire, în următoarele situaţii:

d) atunci când contractantul cu care autoritatea contractantă a încheiat iniţial contractul de achiziţie publică/acordul-cadru este înlocuit de un nou contractant, în una dintre următoarele situaţii:

… (ii) drepturile şi obligaţiile contractantului iniţial rezultate din contractul de achiziţie publică/acordul-cadru sunt preluate, ca urmare a unei succesiuni universale sau cu titlu universal în cadrul unui proces de reorganizare, inclusiv prin fuziune sau divizare, de către un alt operator economic care îndeplineşte criteriile de calificare şi selecţie stabilite iniţial, cu condiţia ca această modificare să nu presupună alte modificări substanţiale ale contractului de achiziţie publică/acordului-cadru şi să nu se realizeze cu scopul de a eluda aplicarea procedurilor de atribuire prevăzute de prezenta lege;,,

Corect a analizat instanţa de fond ipotezele în care se poate realiza înlocuirea executantului respectiv în cadrul unei succesiuni universale sau cu titlu universal în cadrul unui proces de reorganizare, inclusiv prin fuziune sau divizare (achiziţie sau insolvenţă, adaugă instanţa de recurs), dacă noul operator economic îndeplineşte criteriile de calificare şi selecţie stabilite initial iar înlocuirea să nu se realizeze cu scopul de a eluda aplicarea procedurilor de atribuire prevăzute de prezenta lege.

În speţă s-a reţinut neîndeplinirea primelor două condiţii respectiv înlocuirea nu a intervenit în cadrul unei succesiuni universale sau cu titlu universal în cadrul unui proces de natura celor sus menţionate iar îndeplinirea condiţiilor de către noul operator nu a fost analizată.

Subliniază instanţa de recurs faptul că drepturile şi obligaţiile contractantului iniţial rezultate din contractul de achiziţie publică/acordul-cadru nu sunt preluate,în speţă, ca urmare a unei succesiuni universale sau cu titlu universal, neexistând vreo legătură între starea patrimoniului S.C. A. S.R.L, în insolvenţă şi transmiterea universalităţii de drepturi şi obigaţii, în cadrul acestei proceduri, către S.C. C. S.A..

Mai mult, în speţa dedusă judecăţii "înlocuirea contractantului iniţial" (A. SRL) a fost făcută prin contractul de cesiune f.n. din data de 20.08.2013, anterior solicitării deschiderii procedurii insolvenţei acestuia. (24.02.2014).

În ceea ce priveşte nerespectarea prevederilor art. 2041 din O.U.G. nr. 34/2006, acest act normativ reprezintă o transpunere în legislaţia naţională a Directivelor nr. 2004/18/CE şi nr. 2004/17/CE, care au înlocuit Directiva 92/50/CEE.

În cauza C91/08, CJUE a statuat în sensul că orice modificare a condiţiilor esenţiale ale contractului care nu este prevăzută în caietele de sarcini necesită o nouă procedură concurenţială de ofertare. Este necesar să se reamintească faptul că, în ceea ce priveşte contractele de achiziţii publice care se află integral sub incidenţa directivelor, legislaţia secundară precizează situaţiile excepţionale în care se permite o atribuire directă şi fără procedură concurenţială de ofertare de lucrări sau servicii care nu figurează în proiectul preconizat initial.

De asemenea, Hotărârea CJUE nr. C-454/06 Nachrichtenagentur GmbH vs. Austria, menţionează că:

"Pentru a asigura transparenţa procedurilor şi egalitatea de tratament între ofertanţi, modificările aduse dispoziţiilor unui contract de achiziţii publice în perioada în care îşi produce efectele reprezintă o noua atribuire a unui contract în sensul Directivei 92/50 dacă prezintă caracteristici diferite în mod substanţial de cele ale contractului iniţiat şi, în consecinţa, sunt de natură să demonstreze voinţa porţilor de a renegocia clauzele esenţiale ale acestui contract (a se vedea în acest sens Hotărârea din 5 octombrie 2000, Comisia/Franţa, C-337198, Rec, p. 1-8377, punctele 44 şi 46).

Modificarea unui contract de achiziţii publice în perioada de valabilitate poate fi considerată substanţială atunci când introduce condiţii care, dacă ar fi fost incluse în procedura de atribuire iniţială, ar fi permis acceptarea altor ofertanţi decât cei admişi iniţiat sau ar fi permis selectarea unei alte oferte decât cea reţinută iniţial.

(...) O modificare poate fi de asemenea considerată substanţială atunci când schimbă echilibrul economic al contractului în favoarea adjudecatarului contractului, într-un mod care nu fusese prevăzut în clauzele contractului iniţial.

(...) în general, înlocuirea cocontractantului căruia autoritatea contractantă îi atribuise iniţial contractul cu unul nou trebuie considerată o schimbare a uneia dintre clauzele esenţiale ale contractului de achiziţii publice respectiv, cu excepţia situaţiei în care această substituire a fost prevăzută în clauzele contractului iniţial, spre exemplu, ca o subcontractare.".

Astfel, înlocuirea cu un terţ a persoanei juridice cu care s-a încheiat contractul de achiziţie publică se consideră o modificare a unei clauze esenţiale a contractului de achiziţie publică şi se impune efectuarea unei noi proceduri de achiziţie publică. Singurele excepţii sunt cele privind subcontractarea (dacă a fost prevăzută de la început), în cazul reorganizării cocontractantului iniţial sau schimbarea acţionariatului acestuia.

Aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, art. 24 din contractul de lucrări nr. x/14.03.2013 interzice în mod expres cesiunea obligaţiilor născute din contract, acestea rămânând în sarcina părţilor contractante.

Pin art. 2041, introdus prin Legea nr. 279/2011 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 34/2006, s-a prevăzut că " într-un contract de achiziţie publică este permisă doar cesiunea creanţelor născute din acel contract, obligaţiile născute rămânând în sarcina părţilor contractante, astfel cum au fost stipulate şi asumate iniţial".Aşadar, legiuitorul a permis în materia achiziţiilor publice, numai cesiunea de creanţă, constând în sume de bani, cesiunea de obligaţii fiind interzisă fără nicio excepţie.

În ceea ce priveşte critica recurentei referitoare la faptul ca MDRAP avea cunoştinţă de cesiunea efectuată şi putea să refuze efectuarea plăţii, sunt corecte susţinerile intimatului potrivit cărora aceasta nu constituie un argument pertinent, întrucât s-ar putea trage concluzia că, în situaţia în care nu este sesizată/constatată încălcarea legii la momentul depunerii cererii de plată, aceasta devine automat legală.

În privinţa acestui aspect, al neobservării sau chiar aprecierii diferite anterioare de către autorităţile de monitorizare, CJUE s-a pronunţat în Cauza C-465/10 Hotărârea Ministre de l'lnterieur, de l'Outre-mer, des Collectivites territoriates et de l'lmmisration din 21 decembrie 2011, aplicând prin analogie raţionamentul din Cauza C-94/05 Hotărârea Emsiand-Ştarke GmbH din 16 martie 2006.

De asemenea, în Cauza C-94/05 Hotărârea Emsiand-Starke GmbH din 16 martie 2006, Curtea a reţinut totodată că principiul protecţiei încrederii/aşteptării legitime nu poate fi invocat împotriva unei dispoziţii clare a dreptului comunitar; nici comportamentul unei autorităţi naţionale însărcinate cu aplicarea dreptului Uniunii, care este contrar acestuia din urmă, nu poate crea, pentru un operator economic o încredere legitimă privind posibilitatea de a beneficia de un tratament contrar dreptului Uniunii.

Cu privire la prejudiciu, constituie abatere orice încălcare a unei dispoziţii de drept comunitar, ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităţilor sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităţilor, fie prin cheltuieli nejustificate."

Prin înlocuirea contractantului iniţial, cu nerespectarea procedurilor de achiziţie publică, reclamanta a încălcat prevederile legale, astfel, existenţa cheltuielii nejustificate presupune implicit potenţialitatea/existenţa prejudicierii bugetului U.E.

În jurisprudenţa sa, CJUE a statuat că inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot efecta interesele financiare a Uniunii - C-465/10 pct. 47 şi C-199/03 pct. 31, statul fiind în măsură să solicite beneficiarului în cauză rambursarea finanţării C-271 pct. 48, C-465/10 pct. 32 regula generală fiind că orice abatere trebuie să ducă la retragerea avantajului obţinut în mod fraudulos C-199/03, pct. 15, obligaţia de recuperare a fondurilor europene existând în toate cazurile de constatare a unor fraude sau nereguli, fără a fi necesară probarea existenţei producerii unui prejudiciu.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Brezoi împotriva sentinţei civile nr. 334 din 02 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Brezoi împotriva sentinţei civile nr. 334 din 02 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 07 octombrie 2020.