Collective management organization's challenge to ORDA protocol publication rejected for lack of standing as plaintiff is not a statutory user

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Acţiunea judiciară

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Uniunea Naţională a Artiştilor din România (A.) a chemat în judecată pe pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA), solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună anularea Deciziei ORDA nr. 95/2016 pentru publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 756/28.09.2016 a Protocolului privind remuneraţia datorată pentru radiodifuzarea fonogramelor sau a reproducerilor acestora încheiat între UPFR, CREDIDAM şi B..

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 4551 din 24.11.2017, a admis excepţia lipsei de interes invocată de pârât şi, în consecinţă, a respins acţiunea reclamantei ca lipsită de interes.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta, care a solicitat casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre judecare aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea fondului cauzei.

3.1. În primul motiv de recurs, încadrat în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a arătat că instanţa de fond:

- nu a argumentat concluzia potrivit căreia reclamanta nu avea un interes personal cu privire la Decizia ORDA nr. 95/2016, întrucât art. 1 din Protocol ar limita obiectul sau la "fonogramele şi reproducerile acestora";

- a reţinut incidenţa în cauză a prevederilor art. 1312 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, pentru a susţine faptul că Protocolul nu ar fi opozabil A., ceea ce reprezintă tocmai contrariul conţinutului acestei dispoziţii legale;

- a făcut referire la precizarea conţinută de art. 3 din Protocol - conform căreia părţile fac distincţie expresă pentru fonogramele producţii proprii ale C. şi pentru care stipulează că nu se mai datorează remuneraţie - deşi aceasta contravine soluţiei pronunţate;

- extinde în mod nepermis exceptarea arătată anterior şi la fonogramele produse de terţi (gestionaţi de A.);

- nu a motivat înlăturarea susţinerilor sale privind aplicabilitatea Deciziei contestate, susţineri referitoare la faptul că aceasta o prejudiciază, deoarece este în imposibilitate de a mai colecta renumeraţiile datorate artiştilor interpreţi sau executanţi de la care a primit mandat.

3.2. În cel de-al doilea motiv de recurs, încadrat în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut, în esenţă, faptul că sentinţa contestată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.

Prima instanţă a aplicat greşit prevederile art. 1312 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 şi nu a ţinut seama de faptul că Protocolul care este parte integrantă a Deciziei ORDA nr. 95/2016 nu face nicio distincţie între cele două tipuri de fonograme, respectiv fonogramele de comerţ (menţionate în art. 1231 alin. (1) lit. f) din lege), care sunt gestionate colectiv obligatoriu şi fonogramele publicate în scop comercial (nominalizate la art. 1232 alin. (1) lit. f) din lege), care sunt gestionate colectiv facultativ.

În opinia recurentei, din interpretarea dispoziţiilor pct. IV lit. a) din Protocolul pentru a cărei publicare a fost emisă Decizia O.R.D.A. nr. 95/2016, reiese că noţiunea de "fonograme" utilizată în cuprinsul acestuia se referă atât la fonogramele de comerţ cât şi la fonogramele publicate în scop comercial.

Tot în cuprinsul Protocolului anterior menţionat este precizat faptul că, pentru utilizarea fonogramelor de către S.R.R., organismul de gestiune colectivă care va acorda licenţa neexclusivă în ceea ce priveşte artiştii interpreţi sau executanţi este C.R.E.D.I.D.A.M., acesta fiind şi organismul care va încasa şi remuneraţiile datorate artiştilor interpreţi sau executanţi care au acordat mandat U.N.A.R.T. Din aceste dispoziţii ale Protocolului reiese faptul că singurul organism de gestiune colectivă care poate elibera autorizaţii de licenţă neexclusivă şi singurul care poate colecta remuneraţiile datorate artiştilor interpreţi sau executanţi de la S.R.R. pentru radiodifuzarea fonogramelor sau a reproducerilor acestora este C.R.E.D.I.D.A.M. Or, acest lucru este contrar Deciziei O.R.D.A. nr. 81/2015, în care se prevede că singurul organism de gestiune colectivă care poate acorda licenţe neexclusive şi colecta remuneraţii pentru utilizarea fonogramelor publicate în scop comercial ale membrilor A. este doar A..

Recurenta arată faptul că, prin emiterea deciziei contestate în cauză, autoritatea publică intimată a îngrădit dreptul său de a colecta renumeraţiile datorate de B. artiştilor interpreţi sau executanţi pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora, drept conferit prin Decizia nr. 81/2015. Acest lucru conduce, pe de o parte, în mod inevitabil la prejudicierea sa, întrucât nu îşi mai poate îndeplini obligaţiile legale, iar, pe de alta parte, la prejudicierea artiştilor interpreţi sau executanţi care au acordat mandat A., deoarece aceştia nu îşi mai pot încasa remuneraţiile cuvenite.

Recurenta susţine faptul că instanţa de fond a făcut trimitere în mod greşit la procedura arbitrajului, prevăzută de dispoziţiile art. 1312 alin. (3) lit. c) din Legea 8/1996, în raport de argumentele ce vor fi redate în continuare.

a) Conform art. 1312 alin. (3) din lege, intimatul poate fi solicitat, pentru iniţierea procedurii de arbitraj efectuate de către arbitri, doar în următoarele situaţii:

- entităţile care alcătuiesc o parte ce urmează să participe la negociere nu au putut conveni asupra punctului de vedere comun ce trebuie prezentat celeilalte părţi;

- cele două părţi aflate în negociere nu au putut conveni o formă unică a metodologiei, în termenul prevăzut la alin. (1) din acelaşi articol;

- organismele de gestiune colectivă nu au putut conveni încheierea unui protocol de repartizare a remuneraţiilor şi de stabilire a comisionului datorat colectorului unic.

Or, în privinţa Deciziei ORDA nr. 95/2016, nu este aplicabil niciunul dintre aceste cazuri limitative.

b) Decizia contestată a fost deja publicată în Monitorul Oficial, fapt ce atrage opozabilitatea acesteia inclusiv faţă de A.;

c) Nesolicitarea procedurii de arbitraj în faţa ORDA nu poate constitui un considerent pentru susţinerea lipsei de interes în promovarea cererii de chemare în judecată, ci, eventual, pentru prematuritatea acţiunii.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru argumentele prezentate la dosar.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat.

Controlul judiciar declanşat de recurenta-reclamantă Uniunea Naţională a Artiştilor din România are ca obiect verificarea legalităţii Deciziei ORDA nr. 95/2016 pentru publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 756/28.09.2016 a Protocolului nr. 1 încheiat în data de 28 iulie 2016 între Uniunea Producătorilor de Fonograme din România şi Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi, pe de o parte, şi Societatea Română de Radiodifuziune, pe de altă parte, privind remuneraţia datorată pentru radiodifuzarea fonogramelor sau a reproducerilor acestora.

Prima instanţă a respins acţiunea reclamantei ca fiind lipsită de interes, soluţie care este împărtăşită de instanţa de control judiciar pentru motivele ce vor fi redate în continuare.

Critica recurentei referitoare la interpretarea dată de prima instanţă dispoziţiilor art. 1 din Protocolul anexă la Decizia ORDA nr. 95/2016 este fondată.

Astfel, instanţa a reţinut faptul că articolul anterior arătat limitează obiectul său la "fonogramele şi reproducerile acestora", adică cele gestionate de UPFR şi CREDIDAM şi nu la cele gestionate de alte organisme de gestiune colectivă cum ar fi A..

Într-adevăr, particula "acestora" se referă la substantivul "fonograme", iar nu la părţile semnatare ale Protocolului.

În altă ordine de idei prin publicarea Deciziei ORDA în Monitorul Oficial al României, pe cheltuiala organismelor de gestiune colectivă, se asigură opozabilitatea faţă de utilizatori a Protocolului anexă la aceasta. Decizia nu are drept scop validarea acordului de voinţe al părţilor semnatare ale Protocolului. Acesta din urmă produce efecte între părţile care l-au încheiat de la data semnării sale.

Intimatul nu are competenţa de a supune unei analize de legalitate acordul părţilor consemnat în Protocol. Decizia contestată în cauză a fost emisă pe baza declaraţiilor date pe propria răspundere de către organismele de gestiune colectivă care au cerut publicarea Protocolului. În concret, prin adresa comună înregistrată la ORDA cu nr. D./6585/07.09.2016, CREDIDAM şi E. au adus la cunoştinţa intimatului încheierea Protocolului şi au solicitat publicarea acestuia, conform dispoziţiilor art. 1312 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe.

Prin adresa anterior nominalizată, CREDIDAM şi E. au arătat faptul că Protocolul semnat la data de 28.07.2016 este rezultatul negocierilor desfăşurate în cadrul Comisiei de negociere constituită în baza Deciziei ORDA nr. 172/18.12.2015 pentru negocierea renumeraţiilor (procentuale şi minime) prevăzute în Metodologia privind renumeraţia datorată artiştilor interpreţi sau executanţi şi producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerţ şi a celor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 05.07.2011, prin Decizia nr. 216/2011 privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei civile nr. 153A din 12.05.2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze de proprietate intelectuală.

Legea nr. 8/1996 statuează faptul că renumeraţiile cuvenite titularilor de drepturi se stabilesc prin negocieri între organismele de gestiune colectivă şi utilizatori, în situaţia acelor opere al căror mod de exploatare face imposibilă autorizarea individuală de către titularii de drepturi (art. 130).

În cazul în care pentru acelaşi domeniul de creaţie/categorie de drepturi funcţionează mai multe organisme de gestiune colectivă, legea specială prevede atât negocierea renumeraţiilor (art. 131) cât şi colectarea remuneraţiilor de către organismele de gestiune colectivă reprezentative (art. 133). În acest sens, trebuie menţionat faptul că, prin Decizia nr. 4789 din 11.12.2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a menţionat faptul că "faţă de împrejurarea că nici Legea nr. 8/1996, nici H.G. nr. 401/2006 nu definesc criteriul reprezentativităţii, în mod corect prima instanţă a apreciază că CREDIDAM îndeplineşte criteriul reprezentativităţii prin prisma numărului de membri, acesta fiind singurul criteriu obiectiv de analiză."

În prezent, pentru producătorii de fonograme organismul de gestiune colectivă reprezentativ este UPFR, iar pentru artiştii interpreţi sau executanţi organismul de gestiune colectivă reprezentativ este CREDIDAM.

Recurenta menţionează faptul că soluţia primei instanţe a fost dată cu aplicarea greşită a legii incidente în materie, în condiţiile în care aplicarea Deciziei ORDA nr. 95/2016 o prejudiciază atât pe aceasta cât şi pe membrii săi care i-au acordat mandat, deoarece se află în imposibilitatea de a mai colecta renumeraţiile datorate acestora. Critica recurentei este nefondată, întrucât, aşa cum s-a arătat în cele de mai sus, decizia contestată are ca obiect publicarea Protocolului, iar nu desemnarea unui organism de gestiune drept colector. În mod indiscutabil, în situaţia în care partea ar proba un eventual prejudiciu acesta ar rezulta din prevederile Protocolului încheiat de CREDIDAM, E. şi B..

Dacă se considera prejudiciată, recurenta trebuia să conteste Decizia ORDA nr. 172/18.12.2015 prin care s-a stabilit componenţa Comisiei de negociere a metodologiei materializate în Protocolul anexă la Decizia contestată.

În altă ordine de idei, Înalta Curte nu poate primi susţinerea recurentei potrivit căreia "prin publicarea în Monitorul Oficial, Protocolul anexat Deciziei ORDA nr. 95/2016 devine opozabil tuturor utilizatorilor şi, implicit, subscrisei A.. " În acest sens, este de observat faptul că organismele de gestiune colectivă nu au calitatea de utilizatori. Astfel, conform dispoziţiilor art. 129 alin. (5) din Legea nr. 8/1996 (forma în vigoare în perioada de referinţă), "organismele de gestiune colectivă nu pot avea ca obiect de activitate utilizarea repertoriului protejat pentru care au primit un mandat de gestiune colectivă."

În plus de aceasta, prin art. 134 alin. (4) din legea în discuţie, "în exercitarea mandatului, în condiţiile prezentei legi, organismelor de gestiune colectivă nu li se transferă sau nu li se transmit drepturi de autor şi drepturi conexe ori utilizarea acestora."

Relevant pe subiectul lipsei de interes a recurentei în contestarea Deciziei ORDA nr. 95/2016 este şi faptul că Protocolul anexă la aceasta a fost valabil până la data de 30.06.2017.

În consecinţă, instanţa de control judiciar apreciază că nu sunt fondate motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul prevederilor art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de F. împotriva sentinţei nr. 4551/2017 din 24 noiembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 7 octombrie 2020.