Electoral annulment suit sent to Ploiești Court of Appeal on jurisdiction grounds

Asupra cererii de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 28 septembrie 2020, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central, a solicitat anularea tuturor actelor emise până la data de 28.09.2020 de către pârâtul Biroul Electoral Central pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale din anul 2020, din a cărui componenţă fac parte judecători ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În motivarea cererii, contestatorul a arătat în esenţă, că înţelege să conteste toate actele emise de Biroul Electoral Central pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale din anul 2020, din a cărui componenţă fac parte judecători ai Înaltei Curţi de Casaţie, susţinând că aceste acte au fost emise cu încălcarea paragrafelor 167, 168, 170 şi 174 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 45 din 30.01.2018.

2. Apărările formulate în cauză

Pârâtul Biroul Electoral Central nu a depus întâmpinare în dosarul cauzei.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal

Examinând, cu prioritate, în condiţiile art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, invocată din oficiu, Înalta Curte o va admite, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. a solicitat anularea tuturor actelor emise până la data de 28.09.2020 de către pârâtul Biroul Electoral Central, din a cărui componenţă fac parte judecători ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, întemeindu-şi acţiunea pe dispoziţiile Legii nr. 115/2015.

Pentru a statua cu privire la competenţa materială de soluţionare a cauzei, Înalta Curte va avea în vedere că, potrivit art. 97 din C. proc. civ.:

"Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: 1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa".

Prezenta cerere de chemare în judecată nu se circumscrie niciuneia dintre căile de atac sau procedurile speciale reglementate pentru asigurarea unei practici judiciare unitare, prevăzute la pct. 1-3 a art. 97 C. proc. civ. şi, deşi potrivit pct. 4 ale aceluiaşi articol, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă orice alte cereri date prin lege în competenţa sa, prezenta cerere nu se subsumează nici acestui caz, având în vedere dispoziţiile Legii nr. 115/2015 şi obiectul pretenţiilor formulate de reclamant.

Deşi reclamantul nu a indicat, concret, actele a căror anulare o solicită, prin raportare la tipul actului, numărul şi data emiterii, Înalta Curte va avea în vedere că, potrivit art. 39 alin. (4) din Legea nr. 115/2015, cu modificările şi completările ulterioare:

"(4) În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, Biroul Electoral Central emite hotărâri care se aduc la cunoştinţă în şedinţă publică şi prin orice mijloc de publicitate. Hotărârile Biroului Electoral Central sunt obligatorii pentru toate birourile electorale din ţară, precum şi pentru toate organismele cu atribuţii în materie electorală, de la data aducerii la cunoştinţă în şedinţă publică".

Înalta Curte constată că Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali nu prevede o procedură specială de contestare a actelor emise de Biroul Electoral Central în virtutea atribuţiilor legale enumerate în art. 39 din Legea nr. 115/2015 şi, pe cale de consecinţă, nici competenţa Înaltei Curţi în soluţionarea lor.

În conţinutul acestui act normativ există un singur text care prevede expres competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi anume art. 41 alin. (2) din lege, acesta privind, însă, contestaţiile asupra modului de organizare şi asupra componenţei Biroului Electoral Central.

În considerentele deciziei nr. 16 din 18 septembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii, s-a reţinut că birourile electorale sunt organisme administrativ-electorale cu prerogative temporare de putere publică, iar actele lor sunt acte administrative sau administrativ-jurisdicţionale, care aparţin materiei contenciosului electoral (paragraful 58), remarcându-se existenţa a trei categorii de acte determinate de competenţele legale. Astfel, birourile electorale: soluţionează conflictele apărute în perioada electorală (atribuţii de contencios electoral - acte administrativ-jurisdicţionale); hotărăsc în legătură cu unele operaţiuni electorale (acte administrative); emit acte de legiferare şi interpretare unitară a dispoziţiilor electorale cu obligativitate pentru toate celelalte structuri electorale (atribuţii care intră doar în competenţa Biroului Electoral Central) (paragraful 57).

În aceleaşi considerente se arată că, atunci când legea organică stabileşte o procedură specială de cenzură a actelor administrative se aplică această procedură, iar ori de câte ori în legile electorale nu se prevede o procedură specială de contestare a actelor emise de structurile electorale, în jurisprudenţă s-a recunoscut dreptul de acces la justiţie potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, ca jurisdicţie cu caracter general în materia actelor administrative.

Astfel fiind, în raport de dispoziţiile legale anterior menţionate, precum şi în raport de obiectul contestaţiei, de temeiul de drept invocat şi de calitatea pârâtului, Înalta Curte constată că cererea formulată în prezenta cauză se supune Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, fiind incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din lege, care prevăd că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. Cum prin legea specială (Legea nr. 115/2015) nu se prevede altfel, competenţa materială de soluţionare a prezentei contestaţii revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, iar în ceea ce priveşte instanţa competentă teritorial, având în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competenţa revine Curţii de Apel Ploieşti, având în vedere domiciliul contestatorului, situat în judeţul Dâmboviţa, respectiv în circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Ploieşti.

Pentru considerentele arătate, în conformitate cu dispoziţiile art. 132 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 97 pct. 4 din C. proc. civ. şi art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, Înalta Curte, secţia de contencios administrativ şi fiscal va admite excepţia necompetenţei materiale şi va declina competenţa materială de soluţionare a cererii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal

Declină competenţa materială de soluţionare a cererii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 octombrie 2020.