Loss of procedural interest due to post-appeal amendment of challenged norm in bar statute annulment action

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 31 august 2017, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România, a solicitat anularea prevederilor art. 186 teza a II-a din Statutul profesiei de avocat, adoptat de Uniunea Naţională a Barourilor din România prin Hotărârea nr. 64/2011, precum şi suspendarea executării actului atacat, până la soluţionarea acţiunii în anulare.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 80 din 12 ianuarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 80 din 12 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Uniunea Naţională a Barourilor din România nu a depus întâmpinare în dosarul instanţei de recurs.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

Întrucât cauza de faţă are drept obiect anularea dispoziţiilor art. 186 din Statutul profesiei de avocat, la stabilirea interesului procesual în susţinerea recursului se au în vedere şi evenimentele legislative care afectează existenţa/activitatea actului administrativ normativ contestat, ulterior pronunţării hotărârii atacate.

Înalta Curte reţine că prevederile art. 186 din Statutul profesiei de avocat, contestate în cauză, au fost modificate prin art. I pct. 35 din Hotărârea Uniunii Naţionale a Barourilor din România nr. 428/08.12.2018, în prezent având următorul conţinut:

"Toate formele de exercitare a profesiei pot angaja personal auxiliar. Personalul auxiliar cu studii juridice superioare nu poate exercita activităţile prevăzute la art. 3 din Lege."

Or, contestaţia reclamantului privea forma anterioară modificării, mai exact teza a II-a a art. 186 din statut, care dispunea că:

"Este interzisă angajarea ca personal auxiliar a persoanelor cu studii juridice superioare.", reclamantul susţinând că această prevedere reprezintă o interdicţie absolută care îl împiedică să se angajeze în cadrul unei forme de exercitare a profesiei de avocat pe o funcţie de personal auxiliar, întrucât are studii juridice superioare. Prin urmare, această prevedere fiind înlăturată din conţinutul art. 186 din Statut, în prezent fiind permisă angajarea personalului auxiliar cu studii juridice superioare, cu condiţia de a nu presta activităţile specifice profesiei de avocat, Înalta Curte constată că, la data soluţionării prezentului recurs, textul normativ contestat a ieşit din fondul legislativ, nemaiproducând efectele pretins prejudiciabile asupra drepturilor şi intereselor reclamantului.

În raport de aceste împrejurări, Înalta Curte concluzionează că, în prezent, interesul procesual al reclamantului în susţinerea recursului nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., având în vedere că art. 186 teza a II-a din Statutul profesiei de avocat a fost, lipsa interesului fiind confirmată de recurentul-reclamant, prin notele scrise formulate.

Având în vedere că nu mai este îndeplinită condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi va respinge recursul declarat de reclamantul A., în consecinţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 80 din 12 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 octombrie 2020.