Bar Exam Marks Challenge Rejected; Candidate’s Claims Held Unmeritorious, Original Decision Restored

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 22 octombrie 2013, sub nr. x/2013, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România (U.N.B.R.), solicitând, în esenţă, următoarele:

- anularea parţială a Hotărârii Consiliului U.N.B.R. nr. 552/15 decembrie 2012, privind validarea examenului de primire în profesia de avocat, sesiunea octombrie 2012, în ceea ce priveşte rezultatul reclamantului;

- anularea Deciziei Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România nr. 651/28 martie 2013, de soluţionare a contestaţiei administrative formulate împotriva primei hotărâri;

- constatarea aplicării eronate a punctajelor sau, în subsidiar, reevaluarea şi notarea lucrărilor de examen ale reclamantului;

- obligarea pârâtei să modifice Hotărârea nr. 552/15 decembrie 2012, în sensul declarării reclamantului ca fiind admis la examenul de primire în profesie ca avocat definitiv, sesiunea octombrie 2012.

Prin încheierea de şedinţă de la 14 martie 2014, Curtea de Apel Cluj a respins excepţia lipsei calităţii Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România de reprezentare a Uniunii Naţionale a Barourilor din România şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Uniunii Naţionale a Barourilor din România.

Totodată, a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru petitul având ca obiectul anularea parţială a Hotărârii Consiliului U.N.B.R. nr. 552/15.12.2012 şi a respins ca tardiv formulată cererea de anulare parţială a Hotărârii Consiliului U.N.B.R. nr. 552/15.12.2012.

De asemenea, a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru petitul având ca obiect anularea Deciziei nr. 651/28.03.2013 emisă de Consiliul U.N.B.R.

Prin sentinţa civilă nr. 159 din 23 aprilie 2014, Curtea de Apel Cluj a respins cererea precizată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România, prin Consiliul U.N.B.R.

Prin decizia civilă nr. 3318 din 23 octombrie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 14 martie 2014 şi a sentinţei civile nr. 159 din 23 aprilie 2014, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a casat încheierea şi sentinţa recurate şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 16.02.2016, sub nr. x/2013*.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 241 din 28 iunie 2017, Curtea de Apel Cluj a admis în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Uniunea Naţională a Bsrourilor din România, prin Consiliul U.N.B.R., a anulat parţial Hotărârea nr. 552/15.12.2012 emisă de UNBR în ceea ce priveşte rezultatele reclamantului şi a obligat pârâta să procedeze la reevaluarea lucrărilor scrise la cele cinci discipline de examen din cadrul sesiunii octombrie 2012, a respins restul pretenţiilor şi a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 3.580 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Recursul principal

Împotriva sentinţei civile nr. 241 din 28 iunie 2017, pronunţată de instanţa de fond, a declarat recurs pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România, prin Consiliul U.N.B.R., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

A susţinut recurenta-pârâtă, ca o chestiune prealabilă, că B.. nu are calitate procesuală în prezenta cauză.

Cât priveşte sentinţa recurată, au fost formulate critici subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând titulara căii de atac că, la pronunţarea hotărârii de către prima instanţă au fost încălcate prevederile art. 204 C. proc. civ.

În acest sens, s-a precizat de către recurenta U.N.B.R. faptul că, la termenul din 14.11.2016, intimatul-reclamant a depus precizări la acţiune, prin care şi-a modificat cererea sa de chemare în judecată, peste termenul prevăzut de art. 204 alin. (1) C. proc. civ., fără a avea acordul expres al pârâtei manifestat pentru această modificare.

Primind aceste precizări, instanţa de fond, cu încălcarea prevederilor art. 204 C. proc. civ., a pronunţat o soluţie de admitere a motivelor de nelegalitate care au fost invocate după primul termen de judecată, în absenţa unui acord expres al pârâtei pentru modificarea acţiunii.

A susţinut recurenta-pârâtă că instanţa de fond era datoare a se pronunţa doar asupra acelor motive de nelegalitate ce au făcut obiectul plângerii prealabile, pe de o parte, şi al acţiunii introductive, pe de altă parte, astfel cum a fost completată în primul ciclu procesual, neputându-se pronunţa pe motive invocate ulterior, la reluarea judecăţii în cel de-al doilea ciclu procesual, după casarea cu trimitere dispusă în primul ciclu procesual.

În subsidiar, a solicitat recurenta-pârâtă a se reţine, în legătură cu motivul de nelegalitate privind neasumarea sub semnătură a notelor acordate de unii corectori, că au fost respectate prevederile art. 30 şi ale art. 33 din Regulamentul-cadru de examen aprobat prin Hotărârea Consiliului U.N.B.R. nr. 4/2011, republicată conform art. III din Hotărârea Consiliului U.N.B.R. nr. 357/03.03.2012, iar cu privire la corectorii av. C. şi av. D., aceştia au semnat borderourile de notare la contestaţii, după cum rezultă din Borderou nota 2-top 1 după contestaţie la disciplina drept procesual civil şi din Borderou 2-top 2 după contestaţie la disciplina drept penal.

Cu privire la motivul de nelegalitate referitor la lipsa calităţii de membru din Comisia de examen a unora dintre corectori, respectiv realizarea corecturii de către persoane care nu au fost desemnate a corecta în acea etapă, cu raportare la dispoziţiile art. 8,9,16 şi 17 din Regulamentul-cadru, a afirmat recurenta-pârâtă că a reţinut în mod greşit prima instanţă că nu face parte din comisia de examen corectorul E.. Prin Hotărârea nr. 16/20.10.2012 a Comisiei Naţionale de Examen componenţa comisiei naţionale de examen a fost completată cu doamnele avocat E. şi F. din Baroul Bucureşti (art. 1 din hotărâre, respectiv poziţiile 11 şi 12 din anexa la hotărâre ce priveşte centrul B.).

Mai arată recurenta-pârâtă că această componenţă a comisiilor de examen, cu propunerile cuprinse în anexa la Decizia nr. 37/22.09.2012 a Comisiei permanente a U.N.B.R., a suferit modificări ulterioare adoptării, îndeosebi din motive ce au ţinut de disponibilitatea persoanelor propuse.

În concluzie, susţine recurenta-pârâtă că s-au reţinut greşit neregularităţi constând în încălcarea art. 8, 9, 16 şi 17 din Regulamentul-cadru de examen.

4. Apărările formulate în cauză. Recursul incident

4.1. Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii formulării recursului principal, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În privinţa pretinsei aplicări greşite a prevederilor art. 204 C. proc. civ., susţine intimatul-reclamant că prima instanţă a aplicat corect această normă de procedură civilă, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Arată intimatul-reclamant că a invocat motive noi de nelegalitate, fără a modifica obiectul cererii de chemare în judecată, iar limitele impuse de art. 204 C. proc. civ. privesc obiectul cererii de chemare în judecată, adică petitele cu care a fost învestită instanţa judecătorească. Mai susţine titularul întâmpinării că au fost formulate în termen precizările, adică imediat după depunerea documentaţiei complete ce a stat la baza emiterii actului administrativ contestat. Cum documentaţia aferentă a fost depusă cu ocazia rejudecării, anterior acestui moment nu putea cunoaşte toate viciile de nelegalitate pe care a ajuns să le invoce abia după studierea înscrisurilor depuse la dosar de către pârâta U.N.B.R.

A făcut trimitere intimatul-reclamant la jurisprudenţa Î.C.C.J., în care s-a stabilit că pot fi completate motivele de nelegalitate după depunerea documentaţiei, chiar dacă sunt formulate după primul termen de judecată.

Se mai arată în cuprinsul întâmpinării că au fost corect reţinute de către prima instanţă viciile de nelegalitate a Hotărârii nr. 552/15.12.2012 emisă de U.N.B.R,. vicii privind lipsa semnăturii corectorilor şi lipsa unei comisii formate din trei corectori, precum şi lipsa calităţii de membru din comisia de examen a unuia dintre corectori.

4.2. Odată cu întâmpinarea, reclamantul A. a declarat recurs incident, solicitând casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea în tot a cererii de chemare în judecată.

A precizat recurentul-reclamant că a înţeles să atace doar considerentele sentinţei primei instanţe, în raport de prevederile art. 461 alin. (2) C. proc. civ., fiind invocat, ca motiv de casare, cel reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cu privire la neacordarea punctului din oficiu, pentru care a susţinut recurentul-reclamant că au fost aplicate greşit dispoziţiile art. 30 alin. (1), (2) şi alin. (4), teza a II-a, art. 34 din Regulament, se arată în calea recursului că interpretarea acestor norme regulamentare este în sensul că notele se acordă de la 1 la 10, astfel că punctajul maxim pe care îl poate obţine un candidat este 9, la care se adaugă un punct din oficiu.

A prezentat recurentul-reclamant bareme de corectare din sesiuni anterioare, în care se indica expres faptul că se acorda un punct din oficiu.

În acest context, susţinerea recurentului-reclamant este aceea că prevalează interpretarea dată de cel care adoptă norma ce trebuie interpretată, iar U.N.B.R. a exprimat această interpretare, potrivit căreia se acordă un punct din oficiu, în alte sesiuni de concurs pe care le-a organizat.

Cât priveşte concursul la care a participat recurentul A., notarea s-a făcut de la 0 la 10, fără acordarea punctului din oficiu, nota minimă pe fiecare materie a coborât de la 6 la 5, iar media generală trebuia să fie minim 7, pentru a fi declarat admis, astfel că se pretinde că au existat două reguli de notare diferite, care nu aveau legătură între ele. În opinia recurentului, coborârea pragului nu reprezenta o formă echivalentă de acordare a punctului din oficiu, astfel că neacordarea acestui punct şi scăderea pragului nu a avut un efect neutru asupra candidaţilor şi, implicit asupra titularului acţiunii judiciare.

Cu privire la lipsa unui ghid de corectare şi a unui borderou de notare (aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 28 alin. (1), (29) alin. (2), art. 30 alin. (1) şi alin. (6) din Regulament, principiul securităţii raporturilor juridice, principiul transparenţei), susţine recurentul că prevederile anterior amintite stabilesc, într-o manieră clară, obligativitatea întocmirii unor ghiduri de corectare a lucrărilor, astfel că lipsa acestora este un viciu de procedură care nu se poate acoperi ulterior, reprezentând, astfel, un motiv de nelegalitate a hotărârii. Se mai susţine că aceste ghiduri trebuia să fie separate de baremele de corectare, ele reglementând elemente diferite din procedura de evaluare a lucrărilor candidaţilor, fără a putea fi substituite unele cu altele, în condiţiile în care regulamentul le prevede cumulativ, nu alternativ.

Menţionează recurentul-reclamant că defalcarea punctajului în cadrul borderoului de notare trebuia prevăzută expres, fiind o exigenţă impusă de principiul transparenţei, astfel încât candidatul să-şi exercite dreptul la apărare şi să poată verifica dacă, într-adevăr, nota sa corespunde realităţii. Aceste cerinţe nu au putut fi respectate prin existenţa unui barem la fiecare materie pe o jumătate de pagină, în cuprinsul căruia nu au putut fi defalcate toate răspunsurile corecte care să determine obţinerea punctajului.

Cu privire la compunerea comisiei (aplicarea greşită a art. 17 alin. (4) din Legea nr. 51/1995, respectiv a art. 33 alin. (5) din Statului profesiei de avocat, art. 13 alin. (1) şi (2) din Regulament), susţine recurentul-reclamant că soluţia pronunţată de instanţa de fond este eronată, întrucât au fost greşit interpretate sintagmele "cu precădere" şi "majoritatea" din cuprinsul textelor legale invocate.

În opinia recurentului A., statutul nu adaugă la lege, ci confirmă sensul normei, în sensul obligativităţii existenţei unei majorităţi a avocaţilor care sunt şi cadre didactice. Se susţine că această cerinţă nu a fost respectată de niciun centru teritorial, consecinţele fiind vizibile în ceea ce priveşte rezultatele globale ale examenului de primire în profesie.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia din 3 decembrie 2018 a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 23 septembrie 2020, cu citarea părţilor, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Soluţia instanţei de recurs

II.1. Soluţia pronunţată asupra fondului recursurilor

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a apărărilor din întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul formulat de pârâta U.N.B.R. este fondat, iar recursul incident formulat de reclamantul A. este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

a) Recursul formulat de pârâta U.N.B.R.

În referire la condiţiile în care prima instanţă a făcut aplicarea prevederilor art. 204 alin. (1) C. proc. civ., primind completarea precizărilor la acţiune formulate de către reclamantul A. după depunerea documentaţiei aferente actului administrativ atacat, respectiv la termenul de judecată din 14.11.2016, reţine Înalta Curte că aceste norme procedurale au fost eronat aplicate, întrucât nu a fost manifestat acordul expres al pârâtului pentru modificarea acţiunii iniţiale, acord solicitat prin prevederile art. 204 alin. (3) C. proc. civ.

Intimatul-reclamant a susţinut că nu a făcut altceva decât să-şi precizeze motivele de nelegalitate, după ce a luat cunoştinţă de conţinutul documentaţiei care a stat la baza emiterii Hotărârii U.N.B.R. nr. 552/15.12.2012, fără a avea loc o modificare a obiectului acţiunii judiciare, astfel încât prevederile art. 204 C. proc. civ. nu erau aplicabile.

Contrar acestor susţineri ale intimatului-reclamant, Înalta Curte observă că precizările la acţiune pe care le-a depus titularul cererii la data de 14.11.2016 reprezintă, în realitate, veritabile modificări şi completări ale motivelor de nelegalitate, pentru care era necesar acordul expres al pârâtei U.N.B.R., dată fiind formularea lor după primul termen de judecată la care reclamantul a fost legal citat.

De altfel, norma legală prevăzută de art. 204 alin. (1) C. proc. civ. nu are în vedere doar modificările aduse obiectului cererii iniţiale, aşa cum consideră fără temei intimatul A., iar elementele care pot fi trecute în încheierea de şedinţă, fără a fi considerate modificări, sunt cele reglementate de art. 204 alin. (2) C. proc. civ., între care nu se regăsesc şi aşa-zisele precizări ale reclamantului de la filele x din volumul II al dosarului de fond.

Specificul unei cereri în anularea actului administrativ, ce presupune o legătură indisolubilă între ceea ce formează obiectul cererii în contencios administrativ şi motivul de nelegalitate pe care se fundamentează petitul de anulare a respectivului act, determină analizarea, de către instanţa judecătorească, doar a viciilor de nelegalitate ce au fost invocate în condiţii de regularitate procedurală, fără a putea fi extinsă cercetarea asupra altor motive, cuprinse în cererea de chemare în judecată ce a fost modificată prin încălcarea prevederilor art. 204 alin. (1)-(3) C. proc. civ.

În acest sens, se observă că, în petitul iniţial nr. 1 din cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul instanţei competente la data de 22.10.2013, reclamantul A. a solicitat "anularea parţială a Hotărârii Consiliului U.N.B.R. nr. 552/15.12.2012 privind validarea examenului de primire în profesia de avocat şi a actelor premergătoare, în privinţa rezultatelor subsemnatului, ca urmare a constatării încălcării de către pârâtă a Regulamentului-cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat, aprobat prin Hotărârea nr. 4/2011 a Consiliului U.N.B.R., în sensul stabilirii baremului de notare a lucrărilor de examen de la 0 la 10 şi nu de la 1 la 10".

Ulterior, la data de 26.02.2014, au fost depuse la dosar precizări ale cererii de chemare în judecată, în care reclamantul a solicitat să se constate aplicarea eronată a punctajelor acordate acestui candidat la cele 5 materii de concurs, conform baremelor de corectare, şi subevaluarea conţinutului lucrărilor sale de examen. A mai solicitat reclamantul să se dispună numirea unei comisii de reexaminare constituită cu respectarea prevederilor art. 10 din Regulament, art. 17 din legea nr. 51/1995 şi art. 33 din Statutul profesiei de avocat.

Împrejurarea că s-a solicitat depunerea documentaţiei doar la reluarea judecăţii în cel de-al doilea ciclu procesual nu este de natură a permite reclamantului să-şi completeze oricând acţiunea sa, prin invocarea de noi vicii de nelegalitate.

De altfel, se observă că diligenţa reclamantului de a solicita pârâtei să depună documentaţia nu a fost manifestată în primul ciclu procesual, astfel că nu i se poate reţine absenţa oricărei culpe în a cunoaşte în totalitate conţinutul înscrisurilor care au stat la baza emiterii Hotărârii U.N.B.R. nr. 552/15.12.2012.

Forma în vigoare a art. 13 din Legea nr. 554/2004 la momentul sesizării instanţei de contencios administrative prevedea o facultate a judecătorului fondului de a solicita depunerea documentaţiei administrative, iar nu o obligaţie în sarcina sa ori în sarcina autorităţii publice emitente a actului contestat.

Prin urmare, împrejurarea că a fost depusă documentaţia aferentă actului atacat abia cu ocazia rejudecării pricinii, în cel de-al II-lea ciclu procesual, a fost determinată şi de lipsa de stăruinţă a reclamantului în solicitarea de a fi depuse aceste înscrisuri de către pârâta U.N.B.R.. Aşadar, nu se confirmă pretinsa imposibilitate a reclamantului de a cunoaşte, încă din cursul judecăţii în primul ciclu procesual, toate viciile de nelegalitate care afectau actul aparent vătămător, iar completarea acţiunii sale în cel de-al doilea ciclu procesual, după primul termen de judecată la care părţile fuseseră legal citate, se putea realiza doar cu acordul expres al părţii adverse.

În concluzie, se reţine că judecătorul fondului era învestit legal doar cu acţiunea iniţială, cu precizările formulate până la pronunţarea sentinţei civile nr. 159/23.04.2014, iar precizările depuse la data de 14.11.2016 au fost făcute peste primul termen la care intimatul-reclamant a fost legal citat, fiind obligatorie existenţa unui acord expres al recurentei-pârâte U.N.B.R. pentru a fi luate în examinare aceste noi motive de nelegalitate cu care prima instanţă s-a considerat, în mod eronat, învestită.

Pentru aceste considerente, fiind întemeiate criticile recurentei-pârâte U.N.B.R. referitoare la modalitatea în care judecătorul fondului a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 204 alin. (1) C. proc. civ., se reţine caracterul fondat al recursului declarat de această parte litigantă.

În raport de cele reţinute anterior, se constată că motivele de nelegalitate formulate în condiţii de regularitate procesuală au fost cele referitoare la neacordarea unui punct din oficiu, aplicarea eronată a unui barem de corectare, prin acordarea unui punctaj mai mic decât cel care rezulta din conţinutul lucrărilor şi din baremul de corectare, constituirea comisiilor de evaluare şi de corectare cu nerespectarea prevederilor art. 10 din regulament, art. 17 din Legea nr. 51/1995 şi art. 33 din Statutul profesiei de avocat.

Cum aceste motive de nelegalitate au fost respinse ca neîntemeiate de către prima instanţă, ele vor fi analizate de către instanţa de control judiciar în cadrul examinării criticilor formulate de către recurentul-reclamant, care a formulat recurs incident în cauză.

b) Recursul incident declarat de reclamantul A.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte recalifică excepţia lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată, invocată de intimata-pârâtă U.N.B.R., în excepţia lipsei de interes în susţinerea cererii de chemare în judecată, şi, având a se pronunţa pe această chestiune prealabilă, urmează să o respingă, ca neîntemeiată, reţinând că, la momentul actual, primirea în profesie a recurentului-reclamant s-a realizat în calitate de avocat stagiar, iar litigiul de faţă a fost declanşat pentru recunoaşterea calităţii de avocat definitiv a reclamantului, ca efect al admiterii acţiunii sale judiciare.

Prin urmare, se justifică, la acest moment, demersul procedural iniţiat de recurentul-reclamant A., finalitatea urmărită fiind aceea de a obţine confirmarea titlului de avocat definitiv, cu toate consecinţele pe care le impune acest statut, faţă de numirea sa ca avocat stagiar, prin decizia U.N.B.R.-Baroul Sălaj nr. 24/01.11.2019, cu începere de la data de 15.11.2019.

Primul motiv de nelegalitate ce a fundamentat demersul judiciar al recurentului-reclamant a fost cel legat de neacordarea unui punct din oficiu, criticând titularul acţiunii nerespectarea prevederilor art. 30 alin. (1) şi ale art. 35 alin. (4) din Regulamentul-cadru de organizare a examenului de primire în profesia de avocat, aprobat prin Hotărârea nr. 4/2011 a Consiliului U.N.B.R., prin elaborarea unor bareme de corectare cu notare de la 0 la 10, în loc de notare de la 1 la 10, cum prevedea regulamentul. A mai susţinut recurentul-reclamant că acest sistem de notare a fost diferit de cel agreat în anii anteriori (septembrie 2009, noiembrie 2010), în condiţiile în care prevederile regulamentare aplicabile erau identice.

Aceste critici sunt neîntemeiate, astfel cum a reţinut şi judecătorul fondului, neputându-se decela nicio încălcare a normelor regulamentare din materia organizării examenului în privinţa sistemului de notare stabilit.

Este real că, potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Consiliului U.N.B.R. nr. 4/2011 "lucrările scrise se notează, pentru fiecare dintre materiile de examinare, cu note de la 1 la 10, cu două zecimale", însă acest text trebuie interpretat numai în corelaţie cu dispoziţiile alin. (4) al aceluiaşi articol, în care se arată că "nota 1 se acordă atunci când punctajul obţinut de candidat, ca medie sau în urma reevaluării, este mai mic sau egal cu această notă".

Prin urmare, regulamentul nu prevede posibilitatea acordării unui punct din oficiu, după cum susţine recurentul-reclamant, ci stabileşte doar ca sistemul de notare să înceapă de la nota 1 până la nota 10, în condiţiile în care nota 1 se acordă celor care au un punctaj inferior sau egal cu această notă.

În acest sens au fost elaborate şi baremele de corectare la materiile de examen, în care defalcarea punctajului s-a realizat de la 0 la 10, urmând a se realiza notarea în raport de aceste bareme, cu singura posibilitate de a acorda nota 1 celor care au obţinut punctaj inferior acestei note.

Nu se poate reţine nicio contradicţie între normele regulamentare anterior menţionate şi baremele întocmite pentru fiecare materie de examen din cadrul sesiunii octombrie 2012, iar trimiterile făcute de către recurentul-reclamant la practica anilor anteriori nu poate fundamenta un motiv de nelegalitate, în condiţiile în care nu se identifică nicio normă ce ar fi fost încălcată. De altfel, regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 4/2011 şi-a produs efectele pentru examenele organizate după intrarea sa în vigoare, iar compararea sesiunii de examen din octombrie 2012 cu cele organizate în 2009-2010 putea fi primită doar în ipoteza unei reglementări unice pentru toate aceste examene.

Nu poate fi reţinut nici motivul de nelegalitate invocat de recurentul-reclamant în legătură cu o pretinsă aplicare eronată a baremelor de corectare, cât timp acestea evidenţiază defalcat sistemul de notare, menţionând că fiecare barem cuprinde un total de 10 puncte, iar nota 1 se acordă pentru un punctaj mai mic sau egal cu un punct. Aceste bareme de corectare sunt conforme prevederilor regulamentare, fapt pentru care nu poate fi dispusă invalidarea parţială a examenului de primire în profesia de avocat, conform solicitărilor recurentului-reclamant.

Un ultim motiv de nelegalitate ce se impune a fi analizat este cel referitor la componenţa comisiilor de concurs, în legătură cu care recurentul-reclamant a pretins o încălcare a prevederilor art. 10 din Regulament, ale art. 17 din Legea nr. 51/1995 şi ale art. 33 din statutul profesiei de avocat, prin neconstituirea acestor comisii din avocaţi-cadre didactice universitare cu o vechime de cel puţin 10 ani în profesie.

Articolul 10 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Consiliului U.N.B.R. nr. 4/2011 nu prevede componenţa comisiilor de examen, stabilind doar că acestea se compun din "avocaţi definitivi, cu reputaţie neştirbită, care au deprinderi de verificare a cunoştinţelor de specialitate prevăzute în materiile de examen, inclusiv lectori ai B.., în condiţiile prevăzute de lege".

Art. 17 alin. (4) din legea nr. 51/1995 stabileşte componenţa comisiei, "formată cu precădere din avocaţi - cadre didactice universitare, care au minimum 10 ani vechime în profesia de avocat", iar art. 33 din Statutul profesiei de avocat, forma în vigoare la 3.12.2011, prevede că U.N.B.R. va desemna comisia naţională de examinare, "ai cărei membri vor fi, în majoritate, avocaţi cadre didactice universitare cu o vechime în profesia de avocat de cel puţin 10 ani. Din rândul membrilor comisiei naţionale de examinare, Comisia permanentă a U.N.B.R. stabileşte, cu luarea în considerare a propunerilor barourilor, componenţa comisiei teritoriale/comisiilor teritoriale care este/sunt delegată/delegate la centrul/centrele teritorial/teritoriale de examen".

Este esenţial a se reţine că ambele prevederi suscitate folosesc sintagme precum "cu precădere" sau "în majoritate", fără însă a fi sancţionată cu nulitatea componenţa unei comisii în care membrii nu au calitatea de cadre didactice, normele enunţate având, evident, un caracter de recomandare, în vederea asigurării unui nivel adecvat de profesionalism în materia organizării unor examene/concursuri. Aceasta nu înseamnă, însă, că nerespectarea acestei cerinţe determină vreun viciu de nelegalitate ce ar putea conduce la anularea hotărârii de invalidare a examenului susţinut de recurentul-reclamant, nefiind o nulitate expresă, iar o vătămare rezultată strict din nerespectarea acestor norme nu a fost dovedită în cauză.

Pentru toate aceste considerente, se reţine caracterul nefondat al criticilor formulate pe calea recursului-incident de către recurentul reclamant A., critici nesusceptibile de a conduce la reformarea considerentelor expuse de judecătorul fondului cu privire la aceste vicii de nelegalitate, pentru care s-a reţinut, în mod legal, că sunt neîntemeiate, iar în raport de această soluţie, coroborat cu aspectele reţinute din analiza recursului declarat de recurenta-pârâtă U.N.B.R., se impune casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de chemare în judecată, ale cărei susţineri în fapt au fost cele formulate şi precizate în primul ciclu procesual, până la pronunţarea sentinţei civile nr. 159/23.04.2014.

2. Temeiul de drept al soluţiei pronunţate

În aplicarea prevederilor art. 496 C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 488 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România prin Consiliul U.N.B.R. împotriva sentinţei civile nr. 241 din data de 28 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a, contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa civilă recurată şi, rejudecând cauza, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată. Totodată, va respinge recursul incident declarat de reclamantul A. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat, obligând această parte la plata către recurenta-pârâtă Uniunea Naţională a Barourilor din România a sumei de 900 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, dată fiind culpa sa procesuală în calea de atac a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România prin Consiliul U.N.B.R. împotriva sentinţei civile nr. 241 din data de 28 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a, contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa civilă recurată şi, rejudecând cauza:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Respinge recursul incident declarat de reclamantul A. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.

Obligă recurentul-reclamant A. la plata către recurenta-pârâtă Uniunea Naţională a Barourilor din România a sumei de 900 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 octombrie 2020.