Restitution of full EU-funded financing after contract termination: failure to prove "exceptional case" or force majeure under financing contract clauses

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată la data de 9 septembrie 2016 pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Câmpulung a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, anularea deciziei nr. 65 emise de pârât la data de 28 iunie 2016.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 41/F-CONT din 1 martie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Câmpulung, prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 41/F-CONT din 1 martie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Câmpulung, reprezentată prin Primar, solicitând admiterea recursului, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată şi anulării Deciziei nr. 65 din 28 iunie 2016, emise de pârât.

În motivarea recursului arată că sentinţa recurată este nelegală, având în vedere că prima instanţă nu a analizat diferenţa dintre sumele comunicate de către MDRAP pentru a fi restituite, respectiv nu a arătat suma corectă de restituit şi argumentele instanţei ce ar sustine una dintre variante.

Precizează că anterior deciziei de reziliere a contractului de finanţare, Direcţia de Monitorizare din cadrul Direcţiei Generale de Programe Europene i-a transmis o invitaţie (nr. 17794/19.02.2016) pentru soluţionarea pe cale amiabilă a acestui aspect, menţionând că suma din prefinanţare de restituit este în cuantum de 348.236,01 RON, sens în care a invocat art. 20 alin. (5) din contractul de finanţare.

Susţine că la invitaţia de conciliere din 09.02.2016 Primăria Municipiului Câmpulung a comunicat acordul de reziliere şi restituire a sumelor primite, luând în considerare valoarea de 348.236,01 RON reprezentând prefinanţare, dar ulterior, prin adresa nr. x, Direcţia de Monitorizare din cadrul Direcţiei Generale de Programe Europene a revenit asupra invitaţiei nr. 17794/19.02.2016 şi a arătat că valoarea de restituit a prefinanţării este de 2.357.238,28 RON şi nu de 348.236,01 RON, cum susţinuse iniţial. După ce DGPE a revenit asupra acestei sume, Primăria Municipiului Câmpulung nu a mai fost de acord cu noua sumă, menţionând că în speţă culpa aparţine în exclusivitate constructorului, fiind aplicabile prevederile art. 20 alin. (1) din contractul de finanţare.

Precizează că în cadrul Contractului de finanţare nr. x/06.06.2011, pentru proiectul "Dezvoltarea infrastructurii turistice a Municipiului Câmpulung prin reabilitarea zonei istorice şi de agrement Complex Park Kreţulescu", s-au primit urmatoarele sume: prefinanţare - 2.357.238,28 RON; rambursare - 835.437,07 RON (B.S.), 3.453.471,04 RON (F.E.D.R.); 1.516.445,80 RON (TVA), rezultând un total de 8.162.592,19 RON. Prin cererile de rambursare s-a recuperat prefinanţarea în sumă de 2.009.002,27 RON, iar diferenţa dintre prefinanţarea primită (2.357.238,28 RON) şi prefinanţarea recuperată (2.009.002,27 RON) este de 348.236,01 RON şi reprezintă prefinanţarea nerecuperată.

Recurenta-reclamantă arată că prin adresa MDRAP nr. x/19.02.2016, înregistrată la Primăria Municipiului Câmpulung sub nr. x/24.02.2016, s-a solicitat, în mod corect, restituirea prefinanţării nerecuperate în sumă de 348.236,01 RON, cu respectarea prevederilor art. 6 alin. (8) din contractul de finanţare.

Critică interpretarea primei instanţe referitoare la faptul că opţiunea pârâtei AMPOR nu poate fi cenzurată, câtă vreme expresia poate decide nu trebuie să atragă automat respingerea oricărei posibilităţi de analizare a circumstanţelor care au condus la nerealizarea proiectului ce a facut obiectul contractului de finantare şi fără a aduce argumente în susţinerea deciziei.

Consideră că nu se poate reţine în sarcina sa vreo culpă în executarea contractului, fiind o situaţie excepţională şi temeinic motivată, conform art. 20 alin. (1) din contractul de finanţare, care permitea AM POR să rezilieze contractul, fără restituirea prefinanţării.

Cu toate acestea, arată că nu există niciun punct de vedere al AMPOR sau al primei instanţe, care să susţină argumentat că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 20 alin. (1) din contract. Mai arată că nici dispoziţiile art. 20 alin. (5) din contractul de finanţare nu se aplică, recurenta-reclamantă respectând cu bună credinţă clauzele contractuale, întârzierea în executarea proiectului revenind în exclusivitate constructorului.

De asemenea, susţine că potrivit art. 8 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, principiul libertăţii contractuale este subordonat principiului interesului public şi cum UAT Câmpulung are în cadrul contractului poziţia de putere publică, apreciază că pot fi aplicate prevederile art. 20 alin. (1) din contract, iar în subsidiar, susţine că sunt aplicabile prevederile art. 6 alin. (8) din acelaşi contract, potrivit cărora trebuia restituită numai diferenta dintre suma primită şi cea deja recuperată, respectiv suma de 348.236,01 RON.

4. Apărările intimatului-pârât

Intimatul - pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Câmpulung a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, anularea deciziei nr. 65 emise de pârât la data de 28 iunie 2016, prin care s-a dispus rezilierea contractului de finanţare nr. x/06.06.2011 pentru Proiectul SMIS 12940 intitulat "Dezvoltarea infrastructurii turistice a municipiului Câmpulung prin reabilitarea zonei istorice şi de agrement Complex Parc Kreţulescu" şi plata sumei de 8.162.592,19 RON, reţinându-se că beneficiarul nu a respectat obligaţiile prevăzute în art. 9 alin. (2), (9), (10), (11) şi 12, coroborate cu prevederile art. 20 alin. (5) din contract, nefiind atinse obiectivele pentru realizarea cărora s-a primit finanţarea.

În esenţă, recurenta-reclamantă critică rezilierea de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a contractului de finanţare nr. x din 06.06.2011, cu restituirea prefinanţării, apreciind că în temeiul art. 20 alin. (1) din contractul de finanţare nr. x/06.06.2011, contractul putea fi reziliat printr-o notificare scrisă, fără a fi solicitată restituirea finanţării nerambursabile deja plătite.

Susţinerea recurentei-reclamante este nefondată.

Astfel, pentru a fi incidentă modalitatea de reziliere a contractului în varianta solicitată de către recurenta-reclamantă, se impunea ca aceasta să facă dovada unui caz excepţional şi temeinic dovedit, inclusiv a unui caz de forţă majoră.

Or, în speţă, recurenta-reclamantă nu a făcut dovada unui caz excepţional şi temeinic dovedit şi, cu atât mai puţin, a unui caz de forţă majoră, pentru ca art. 20 alin. (1) din contractul de finanţare nr. x/06.06.2011 să devină aplicabil.

Faptul că au fost înregistrate anumite întârzieri în activitatea de execuţie lucrări, din cauza ritmului scăzut de mobilizare a constructorului, personalului insuficient şi slab calificat, lipsei unei planificări corecte a lucrărilor, care au condus chiar la neînceperea lucrărilor la anumite obiective, ori sistarea unilaterală a lucrărilor de către constructor din cauza condiţiilor climaterice nefavorabile, nu sunt în măsură să se încadreze în noţiunea de caz excepţional, care ar face aplicabil textul de la art. 20 alin. (1) din contractul de finanţare nr. x/06.06.2011 .

În aceste condiţii, susţinerea recurentei-reclamante conform căreia culpa ar aparţine în exclusivitate constructorului nu poate fi reţinută, câtă vreme art. 9 lit. A) alin. (11) prevede că:

"Beneficiarul are obligaţia să asigure un management eficient al proiectului, inclusiv prin asigurarea resurselor umane şi materiale necesare implementării corecte şi în termenele stabilite prin prezentul contract a activităţilor Proiectului".

Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut instanţa de fond că dispoziţiile art. 9 lit. A) alin. (2) din contractul de finanţare prevăd că:

"Beneficiarul se obligă să implementeze Proiectul pe propria răspundere, în conformitate cu prevederile prezentului contract şi ale legislaţiei comunitare şi naţionale în vigoare. Beneficiarul va fi singurul răspunzător în faţa AM POR/OI pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate prin contract pentru implementarea Proiectului şi pentru realizarea obiectivelor prevăzute în Anexa IV - Cererea de finanţare la prezentul contract."

În consecinţă, având în vedere că proiectul nu a fost realizat în limitele asumate prin contract şi, cum nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor de la art. 20 alin. (1) din contractul de finanţare nr. x/06.06.2011, în mod corect AM POR a procedat la rezilierea contractului de finanţare şi restituirea întregii sume deja acordate.

Faţă de reţinerea acestor aspecte, celelalte critici formulate de către recurenta-reclamantă cu privire la rezilierea contractului de finanţare nu se mai impun a fi analizate.

Tot nefondată se constată a fi şi susţinerea că prin invitaţia la conciliere înaintată recurentei-reclamante cu adresa nr. x din data de 19.02.2016 i s-ar fi comunicat că valoarea de restituit a prefinanţării este în cuantum de 348.236,01 RON.

Astfel, analizând conţinutul adresei anterior menţionate, se constată că suma de 348.236,01 RON reprezintă un rest din totalul prefinanţării ce ar fi rămas de plătit din fondurile FEDR către recurenta-reclamantă, şi nu suma pe care aceasta ar fi avut-o de restituit în ipoteza rezilierii contractului de finanţare, în tabelul de la dosarul de fond regăsindu-se sumele acordate pentru toate cele 21 de cereri de rambursare, atât din fondurile FEDR, cât şi cele achitate cu titlu de cofinanţare de la bugetul de stat.

De altfel, sumele datorate la rambursare de către recurenta-reclamantă au fost consemnate şi în procesul-verbal din data de 20.04.2016, înregistrat la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice sub nr. x din aceeaşi dată, iar la instituţia recurentă înregistrat sub nr. x din 21.04.2016.. Acest proces-verbal a fost încheiat cu ocazia şedinţei de soluţionare pe cale amiabilă a aspectelor privitoare la întârzierile înregistrate în implementarea proiectului.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurenta-reclamantă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Câmpulung împotriva sentinţei nr. 41/F-CONT din 1 martie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Câmpulung împotriva sentinţei nr. 41/F-CONT din 1 martie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 ianuarie 2020.