Incompatibility of deputy mayor with school board membership under Law No. 161/2003

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 21 iunie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ DE INTEGRITATE, contestaţie împotriva Raportului de evaluare întocmit de Inspecţia de integritate din cadrul instituţiei pârâte sub nr. x/26.05.2016, solicitând instanţei admiterea acţiunii şi, în consecinţă: anularea în totalitate, ca fiind nelegal şi netemeinic, a Raportului de evaluare contestat, şi care i-a fost comunicat prin adresa nr. x/26.05.2016; cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxa judiciară de timbru, onorariu de avocat şi orice alte cheltuieli ce se vor ivi pe parcursul judecăţii.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 102 din 4 octombrie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016, a admis cererea în contencios administrativ formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, şi a anulat Raportul de evaluare întocmit de către pârâtă la data de 26.05.2016, sub nr. x/26.05.2016; a fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 530 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen, pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ DE INTEGRITATE, solicitând admiterea recursului, aşa cum a fost formulat, casarea hotărârii instanţei de fond şi, rejudecând, respingerea acţiunii intimatului- reclamant A., ca neîntemeiată.

În susţinerea recursului său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta- pârâtă a relevat, foarte pe scurt, situaţia în fapt în cauză, şi a criticat sentinţa recurată pentru nelegalitate şi netemeinicie, ca fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, în dezvoltarea motivelor de fapt şi de drept ale recursului invocând, în esenţă, următoarele:

Raţionamentul instanţei de fond bazat pe o pretinsă abrogare implicită a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, este eronat şi nelegal, niciuna dintre prevederile legale care reglementează regimul juridic al incompatibilităţilor pentru viceprimari nefiind abrogate, nici expres, şi nici implicit de vreo altă dispoziţie legală.

De altfel, susţine recurenta- pârâtă, abrogarea implicită a dispoziţiilor Legii nr. 161/2003 nici nu este posibilă, având în vedere că acest act normativ este un act normativ special în materia incompatibilităţilor şi conflictelor de interese, care nu poate fi modificat implicit prin dispoziţii legale care reglementează alte materii.

De asemenea, susţine recurenta, raţionamentul potrivit căruia viceprimarul care este consilier local poate fi numit în calitate de reprezentant al organului deliberativ, dar fiind înlocuitor de drept al primarului poate fi desemnat reprezentantul acestuia în consiliile de administraţie ale şcolilor, este nelegal, întrucât, deşi viceprimarul este ales din rândul consilierilor locali şi îşi păstrează statutul de consilier local, după obţinerea mandatului de viceprimar acesta este obligat să respecte atribuţiile prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 215/2001 pentru viceprimari şi să se supună regimului juridic al incompatibilităţilor şi conflictelor de interese prevăzut pentru primari şi viceprimari, conform dispoziţiilor Legii nr. 161/2003.

Prin urmare, după alegerea în funcţia de viceprimar consilierul local este obligat să respecte dispoziţiile art. 87 din Legea nr. 161/2003, şi nu-i mai sunt aplicabile dispoziţiile art. 88 din acelaşi act normativ.

De altfel, se arată, cumulul funcţiei de consilier local şi a celei de viceprimar este interzis expres de dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, în continuare, fiind redate prevederile art. 57 din Legea nr. 215/2001, alin. (1) - (7).

Reprezentarea Consiliului Local în Consiliile de Administraţie se poate realiza de către persoane stabilite prin Hotărâre a Consiliului Local, însă desemnarea acestora nu trebuie să încalce regimul incompatibilităţilor. Prin urmare, există posibilitatea desemnării în calitate de reprezentant al Consiliului Local a unei alte persoane, alt consilier local, şi nu a viceprimarului, care se află în stare de incompatibilitate potrivit art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Recurenta- pârâtă susţine că raţionamentul instanţei de fond, conform căruia, prin adoptarea Legii nr. 286/2006 intenţia legiuitorului ar fi fost ca viceprimarul să exercite toate atribuţiile ce le revin consilierilor locali este eronat, fiind contrazis inclusiv de Expunerea de motive care a stat la baza iniţierii procedurii legislative.

Aşa cum rezultă din Expunerea de motive, proiectul de lege propune păstrarea calităţii de consilier local a viceprimarului pentru ca demiterea acestuia să poată fi realizată cu votul majorităţii consilierilor în funcţie, în reglementarea anterioară demiterea viceprimarului putând fi realizată cu votul a 2/3 din numărul consilierilor în funcţie şi pierderea statutului de consilier a viceprimarului.

De asemenea, recurenta consideră că dacă legiuitorul ar fi intenţionat ca viceprimarul să exercite în continuare toate atribuţiile de consilier local, ar fi modificat în mod corespunzător şi dispoziţiile legale referitoare la incompatibilităţile aleşilor locali şi ar fi limitat atribuţiile pe care primarul le poate delega viceprimarului.

Însă, legiuitorul a menţinut regimul juridic al incompatibilităţilor aplicabil aleşilor locali şi a menţionat expres că viceprimarul este subordonat primarului şi înlocuitorul de drept al acestuia, care îi poate delega atribuţiile sale.

Legea nr. 161/2003 face o distincţie clară între incompatibilităţile calităţii de consilier local (prevăzute de art. 88) şi cele specifice funcţiei de viceprimar (reglementate de art. 87).

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor alin. (7) al art. 57 din Legea nr. 215/2001, punctul 4 din Expunerea de motive a Guvernului la proiectul Legii nr. 286/2006, de modificare şi completare a Legii nr. 215/2001, rezultă că introducerea acestui alineat s-a făcut în scopul îmbunătăţirii relaţiei primar- viceprimar, acesta din urmă fiind liantul dintre primar şi consilierii locali, şi ca în cazul pierderii funcţiei de viceprimar (demitere, demisie) să poată rămâne în funcţia de consilier local.

Aşadar, opinează recurenta-pârâtă, intenţia legiuitorului a fost ca funcţia de consilier local dobândită în urma alegerilor locale să nu poată fi pierdută în varianta în care viceprimarului îi încetează funcţia înainte de sfârşitul mandatului.

4. Apărarea formulată în cauză

Intimatul- reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca fiind nelegal şi nefondat, şi menţinerea sentinţei ca legală şi temeinică.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 19 octombrie 2018 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată iniţial pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 21 iunie 2019, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

1. Considerente de fapt şi de drept relevante:

Instanţa de fond a fost învestită pe calea prevăzută de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, cu soluţionarea cererii formulate de reclamantul A., având ca obiect anularea Raportului de evaluare nr. x/26.05.2016, emis de recurenta- pârâtă Agenţia Naţională de Integritate, prin care s-a reţinut că reclamantul, în calitate de viceprimar al municipiului Târgu Mureş, judeţul Mureş, a încălcat regimul juridic al incompatibilităţilor, întrucât, simultan cu funcţia de viceprimar, a deţinut şi calitatea de membru în Consiliile de Administraţie ale următoarelor unităţi de învăţământ: Şcoala Gimnazială "B." (perioada 13.06.2013, data alegerii în funcţia de viceprimar al municipiului Tg. Mureş - 19.11.2014, data desemnării unui nou membru în Consiliul de Administraţie); Grădiniţa cu program prelungit "C.", pentru perioada 13.06.2013 (data alegerii în funcţia de viceprimar al municipiului Tg. Mureş) - 02.09.2014 (data desemnării unui nou membru în Consiliul de Administraţie); Grădiniţa cu program prelungit nr. 16/15, pentru perioada 13.06.2013 (data alegerii în funcţia de viceprimar al municipiului Tg. Mureş)- 14.11.2014 (data desemnării unui nou membru în Consiliul de Administraţie), încălcând, astfel, dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Instanţa a admis acţiunea reclamantului şi a dispus anularea Raportului de evaluare întocmit de pârâtă, în considerarea faptului că deţinerea funcţiei de viceprimar nu este incompatibilă cu exercitarea unei obligaţii legale prevăzute de art. 20 din Legea nr. 1/2011, soluţie nelegală şi reflectând interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor legale pertinente, Înalta Curte considerând-o a fi contrară scopului normei prevăzute de art. 87, alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Finalitatea urmărită de legiuitor prin adoptarea Legii nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, constă în asigurarea integrităţii în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice, precum şi în prevenirea corupţiei, astfel cum se prevede expres în art. 8 alin. (1) din Legea nr. 176/2010.

Obiectul care circumscrie sfera de incidenţă a incompatibilităţilor vizate de Legea nr. 161/2003 îl constituie protejarea integrităţii persoanei ce ocupă o funcţie sau demnitate publică de eventualele ingerinţe determinate de eventuale interese personale ce decurg din desfăşurarea în paralel a unor activităţi interzise prin lege.

Conform art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 "(1) Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu: d) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie ori cenzor sau orice funcţie de conducere ori de execuţie la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, la regiile autonome de interes naţional sau local, la companiile şi societăţile naţionale, precum şi la instituţiile publice;".

Art. 91 alin. (3) din acelaşi act normativ prevede că:

"Alesul local poate renunţa la funcţia deţinută înainte de a fi numit sau ales în funcţia care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în funcţie".

De asemenea, conform art. 96 alin. (2) lit. a) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, în forma în vigoare a dispoziţiilor până la data de 30 iunie 2014, "În unităţile de învăţământ de stat consiliul de administraţie este organ de conducere şi este constituit din 7, 9 sau 13 membri, astfel: a) în cazul unităţilor de învăţământ de nivel gimnazial cu un singur rând de clase, consiliul de administraţie este format din 7 membri, cu următoarea componenţă: 3 cadre didactice, inclusiv directorul; 2 reprezentanţi ai părinţilor; primarul sau un reprezentant al primarului; un reprezentant al consiliului local. Directorul este membru de drept al consiliului de administraţie din cota aferentă cadrelor didactice din unitatea de învăţământ respectivă. Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător şi pentru învăţământul preşcolar şi primar.".

În raport de conţinutul clar şi precis determinat al acestor dispoziţii legale, se constată că starea de incompatibilitate există în prezenţa îndeplinirii simultane a funcţiei de viceprimar cu calitatea de membru în consiliul de administraţie al unei unităţi de învăţământ de nivel gimnazial sau preşcolar - cazul în speţă.

Astfel, trebuie avut în vedere domeniul diferit de reglementare al dispoziţiilor în examinare, art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 stabilind incompatibilităţile specifice aleşilor locali, iar art. 96 alin. (2) lit. a) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 referindu-se la constituirea consiliilor de administraţie în cazul unităţilor de învăţământ de stat de nivel gimnazial, preşcolar şi primar.

Apoi, dispoziţiile art. 96 alin. (2) lit. a) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 nu obligă viceprimarul să fie membru în consiliul de administraţie al şcolii, ci prevede numai că, în cazul unităţilor de învăţământ de nivel gimnazial, consiliul de administraţie include şi un reprezentant al primarului, dispoziţia normei fiind precis determinată sub aspectul obligaţiei prevăzute în sarcina primarului, aceea privind desemnarea unui astfel de reprezentant în consiliul de administraţie.

Intenţia legiuitorului, aşadar, este clară şi neechivoc exprimată, în sensul stabilirii unei incompatibilităţi între funcţia de primar/viceprimar, şi cea de membru în consiliul de administraţie al unei instituţii publice.

Dispoziţiile art. 96 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 1/2011 nu intră în conflict cu prevederea de la art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, dimpotrivă, fac posibilă evitarea/înlăturarea situaţiei de incompatibilitate, prin obligaţia de numire a unui reprezentant al primarului în consiliul de administraţiei al unităţii de învăţământ, altul decât viceprimarul.

Or, în speţă, este de observat că, potrivit textului legal mai sus- menţionat, existenţa situaţiei de incompatibilitate este întrunită prin simpla realizare cumulativă a celor două condiţii - calitatea de viceprimar şi calitatea, simultană, de membru în consiliul de administraţie într-o instituţie publică- unitate de învăţământ, condiţii pe care este cert că intimatul- reclamant A. le-a întrunit, simultan, în perioada relevantă în cauză, 13 iunie 2014 - 19 nov. 2014.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că numirea viceprimarului municipiului Târgu Mureş - intimatul-reclamant A., s.n, în consiliile de administraţie ale Şcolii Gimnaziale "B.", Grădiniţa cu program prelungit "C." şi Grădiniţa cu program prelungit nr. 16/15, nu au avut loc în temeiul şi cu respectarea legii, persoana desemnată/numită în calitate de reprezentant al primarului în consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ având obligaţia de a nu încălca ea însăşi regimul juridic al incompatibilităţilor.

Este adevărat şi că ulterior legea incidentă, în articolul care interesează, a suferit modificări în sensul instituirii unei excepţii pentru situaţia în care calitatea de membru în consiliul de administraţie al unei instituţii publice vizează o unitate de învăţământ din reţeaua autorităţilor unităţilor de administraţie publică locală.

Astfel, potrivit Legii nr. 128/2017 de modificare a Legii nr. 161/2003, există incompatibilitate pentru cumulul de calităţi ...cu excepţia... membrilor în consiliile de administraţie ale unităţilor şi instituţiilor de învăţământ de stat sau confesionale şi ale spitalelor publice din reţeaua autorităţilor administraţiei publice locale.

O atare modificare legislativă, însă, nu reprezintă legea aplicabilă raportului juridic de drept administrativ supus analizei în prezenta cauză, şi aplicarea acestei dispoziţii legale nu poate fi atrasă asupra litigiului din prezenta cauză, aşa cum greşit a apreciat instanţa de fond.

Potrivit art. 15 alin. (2) din Constituţie, legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile. În acelaşi sens, potrivit art. 6 din C. civ. - cu care legea de drept administrativ (material şi procesual) se completează, potrivit art. 28 din Legea nr. 554/2004, legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare, aceasta nu are putere retroactivă.

Nu se poate reţine astfel, aplicarea Legii de modificare nr. 128/2017, publicată în M.O. din 7 iunie 2017, înapoi în timp, anterior datei edictării ei, pentru a se reţine astfel a fi incidentă şi situaţiei intimatului- reclamant, cu mult premergătoare apariţiei acestei legi (13 iunie 2013 - 19 noiembrie 2014), nefiind vorba, prin excelenţă, despre o lege penală sau contravenţională pentru care Constituţia admite, prin excepţie, retroactivitatea.

Reglementarea incompatibilităţilor, din punct de vedere al existenţei şi efectelor pe care le generează, se raportează la legea în vigoare la momentul cumulării funcţiilor incompatibile, fără a avea relevanţă modificările legislative intervenite ulterior, în cursul, sau după finalizarea activităţii de evaluare.

Această interpretare a fost confirmată şi de soluţia de unificare a practicii judiciare adoptată de judecătorii secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în şedinţa din 21 iunie 2018, în sensul "constatării stării de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, pentru situaţii ivite anterior modificării textului de lege şi a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 49 din 26.06.2014."

Faţă de acestea, se reţine, încă o dată, că intimatul- reclamant A. s-a aflat în stare de incompatibilitate, prin efectul legii, întrucât a exercitat simultan funcţia de viceprimar al municipiului Târgu Mureş şi a deţinut calitatea de membru al Consiliile de Administraţie ale unităţilor de învăţământ.

Nu serveşte în prezenta cauză, pentru înlăturarea concluziilor de mai sus, nici argumentul instanţei de fond, legat de interpretarea dispoziţiilor cu observarea modificărilor succesive în timp.

Soluţia legislativă instituită de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în forma în vigoare intervalului temporal pentru care se constatase incidentul de integritate, este clar în sensul unei incompatibilităţi pentru situaţia de cumul de calităţi precum cel în cauză, astfel că, nu invită la speculaţii şi interpretări, în care forma viitoare a legii (care introduce excepţia), să poată constitui un argument de clarificare, interpretare. Aceasta lege este o chestiune de optică legislativă ce aparţine exclusiv legiuitorului, care şi-a asumat o astfel de formă, tot astfel cum, ulterior, în 2017 legiuitorul a înţeles să-şi asume o altă optică şi să instituie o excepţie în sensul arătat anterior.

În acest sens, de altfel, s-a pronunţat şi Curtea Constituţională în decizia nr. 45 din 22 ianuarie 2019, arătând că din această perspectivă, a succesiunii legilor în timp, Curtea a observat că autorul critică, în realitate, modul de interpretare şi aplicare a legii de către Agenţia Naţională de Integritate, aspect ce excedează controlului de constituţionalitate. În acest sens, Curtea a reţinut că, în jurisprudenţa sa în materie, a constatat că susţinerile privind înţelegerea conţinutului normelor juridice criticate, prin corelare cu alte dispoziţii legale, vizează interpretarea şi aplicarea legilor în cauza dedusă judecăţii. Cu privire la succesiunea în timp a soluţiilor legislative criticate, Curtea a reţinut că acestea reprezintă opţiunea legiuitorului, încadrându-se în marja sa de apreciere cu privire la stabilirea regimului incompatibilităţilor, iar instanţa judecătorească analizează aplicarea legii la cazul dedus judecăţii, potrivit principiului tempus regit actum.

Nu constituie argumente relevante nici chestiunile legate de prevederile Legii învăţământului nr. 1/2011. Împrejurarea că legea învăţământului instituie obligativitatea desemnării de către primar a unui reprezentant în consiliul administraţiilor, nu înseamnă că Legea nr. 161/2003 ar putea fi ignorată, şi că un atare reprezentant în consilii ar putea fi însuşi viceprimarul, în ciuda dispoziţiei speciale care interzice aceasta în Legea nr. 161/2003.

Aceasta din urmă lege este cea specială- definind un aspect particular - relativ la identificarea persoanei ce poate fi desemnată în consiliul de administraţie, faţă de legea învăţământului - care rămâne una generală în aceasta materie; cele două legi, de altfel, nu intră în conflict, ci se completează: văzând necesitatea desemnării unui reprezentant în consiliul de administraţie, la identificarea acestei persoane trebuie avută în vedere legea specială privind incompatibilităţile.

Aşadar, astfel după cum s-a arătat anterior, starea de incompatibilitate este atrasă prin deţinerea simultan a celor două funcţii, fără a exista o distincţie legată de exercitarea efectivă de activităţi în cadrul Consiliului de Administraţie.

Dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în vigoare la data apariţiei stării de incompatibilitate, au un conţinut clar interdictiv cu privire la deţinerea calităţii de membru în Consiliul de Administraţie, simultan cu deţinerea calităţii de viceprimar: "(1) Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu: d) calitatea de membru al consiliului de administraţie … la instituţiile publice.".

Asigurarea integrităţii în exercitarea funcţiei publice şi prevenirea faptelor de corupţie se realizează în situaţia în care există premise reale de natură a ameninţa în mod efectiv valorile sociale apărate, respectiv, atunci când există o suprapunere a exercitării efective a două funcţii vizate de legiuitor, situaţie în care există posibilitatea generării unor interese personale conflictuale cu exercitarea unei funcţii sau demnităţi publice. Doar o atare interpretare dă sens reglementărilor legale privind regimul incompatibilităţilor şi este de natură a justifică limitarea exercitării unor drepturi.

Însă, o demnitate, o funcţie publică sau privată nu sunt caracterizate numai de actul alegerii, numirii, desemnării sau învestirii, ci şi de ansamblul atribuţiilor, prerogativelor, drepturilor şi competenţelor prevăzute de lege care intră în conţinutul lor, şi prin a căror exercitare concomitentă şi concurentă în viaţa socială, de către acelaşi subiect, se potenţează situaţiile de conflict pe care legiuitorul tinde a le evita prin instituirea incompatibilităţilor.

Exercitarea simultană a unei funcţii publice şi a funcţiei de membru în consiliul de administraţie într-o unitate de învăţământ conduce la starea de incompatibilitate, aceasta fiind interpretarea care corespunde scopului legii, de înlăturare a cauzelor şi condiţiilor care ar determina corupţia.

Toate aceste aspecte conduc la concluzia că în mod nelegal s-a dispus de către instanţa de fond anularea Raportului de evaluare, greşit nefiind reţinută în sarcina intimatului- reclamant A. incompatibilitatea prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare.

Înalta Curte constată, de asemenea, că în mod nelegal s-a reţinut de către instanţa de fond că, începând din anul 2006, viceprimarul, care este şi consilier local, îşi exercită atribuţiile de consilier local în deplinătatea lor, inclusiv cele care rezultă din numirea în consiliile de administraţie ale unităţilor de învăţământ.

Stabilirea expresă a incompatibilităţilor are ca fundament premisa că, fiind în serviciul public, persoana care deţine o funcţie de demnitate publică sau de autoritate publică trebuie să fie nu numai independentă, dar şi să se abţină de la exercitarea unor funcţii sau de la desfăşurarea unor activităţi care, prin natura lor, ar fi în contradicţie cu mandatul său reprezentativ sau care l-ar împiedica de la exercitarea acestuia, potrivit exigenţelor legale sau regulamentare. Un asemenea cumul ar fi în dauna funcţiilor îndeplinite, a imparţialităţii, obiectivităţii şi independenţei pe care exerciţiul lor corect îl presupune.

Conform dispoziţiilor art. 57 alin. (7) din Legea nr. 215/2001, pe durata exercitării mandatului, viceprimarul îşi păstrează statutul de consilier local, fără a beneficia de indemnizaţia aferentă acestui statut, iar,

Potrivit dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, funcţia de viceprimar este incompatibilă cu funcţia de membru în consiliul de administraţie la instituţii publice.

Din interpretarea acestor texte de lege, imperative, incompatibilitatea rezultă din deţinerea funcţiei de viceprimar simultan cu deţinerea calităţii de membru în consiliul de administraţie al şcolii, astfel că nu prezintă relevanţă în cauză împrejurarea că intimatul- reclamant a fost desemnat în Consiliul de administraţie al Şcolii ca reprezentant al primarului, sau al Consiliului local.

O dată ce intimatul- reclamant deţinea funcţia de viceprimar, acesta a devenit incompatibil pentru desemnarea sa ca membru în consiliile de administraţie ale unităţilor de învăţământ, indiferent de autoritatea publică pe care o reprezenta în acest consiliu, potrivit dispoziţiilor legale sus- menţionate.

Prezintă relevanţă în reţinerea cazului de incompatibilitate în discuţie, aşa cum s-a menţionat anterior, deţinerea simultană a funcţiei de viceprimar şi a calităţii de membru în consiliul de administraţie al şcolii, ceea ce înseamnă că împrejurarea desemnării intimatului- reclamant din partea primarului/consiliului local nu este de natură a face inaplicabile prevederile legale ce reglementează acest caz de incompatibilitate.

Chiar dacă îşi păstrează calitatea de consilier local şi a fost desemnat din partea primarului/consiliului local în consiliul de administraţie, atâta timp cât exercită funcţia de viceprimar, continuă să se afle în stare de incompatibilitate. Este de subliniat şi aspectul că în consiliul de administraţie al şcolii putea fi desemnat orice consilier local, în afara viceprimarului, întrucât acesta nu putea deţine în mod legal ambele funcţii, scopul incompatibilităţii fiind asigurarea imparţialităţii, independenţei şi obiectivităţii în exercitarea funcţiei publice.

În consecinţă, nu se poate reţine că incompatibilitatea intervine numai în cazul exercitării efective a atribuţiilor aferente funcţiei care atrage starea de incompatibilitate. Legea nr. 161/2003 nu face referire la exercitarea atribuţiilor celor două funcţii deţinute, obţinerea vreunui folos sau a vreunui venit ori la o altă condiţie care trebuie îndeplinită pentru a putea fi atrasă starea de incompatibilitate, astfel că este necesară şi suficientă deţinerea simultană a funcţiei de viceprimar şi a calităţii de membru în consiliul de administraţie al unei instituţii publice, pentru reţinerea incompatibilităţii în discuţie.

În concluzie, Raportul de evaluare nr. x/26.05.2016 întocmit de recurenta- pârâtă Agenţia Naţională de Integritate, care consacră o stare de drept reală, este legal, iar hotărârea instanţei de fond care-l anulează este dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material mai sus-arătate, incidente în cauză, fapt ce reclamă incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Faţă de acestea, recursul declarat în cauză urmează a fi admis, cu casarea sentinţei recurate şi, rejudecând: va fi respinsă acţiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată, starea de incompatibilitate reţinută în sarcina intimatului- reclamant A. atrăgând incidenţa prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în forma în vigoare intervalului temporal pentru care se constatase incidentul de integritate.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul; va casa sentinţa recurată şi, rejudecând: va respinge acţiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta- pârâtă AGENŢIA NAŢIONALĂ DE INTEGRITATE împotriva sentinţei nr. 102 din 4 octombrie 2016, a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2020.