Election of bar council members upheld; annulment motion rejected as re-litigation of merits

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 8.02.2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România, anularea Hotărârilor privind componenţa congresului efectiv al avocaţilor, constituirea Consiliului U.N.B.R. a Comisiei Permanente şi a celorlalte organe ale profesiei ce au în componenţă membrii care, în opinia reclamantului, nu aveau dreptul de a fi aleşi şi nici chiar să participe.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa nr. 234/F-Cont din 29 noiembrie 2016, Curtea de Apel Piteşti a respins acţiunea şi a obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă în sumă de 800 RON.

3. Cererea de recurs.

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul A., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

4. Hotărârea instanţei de recurs.

Prin decizia nr. 2188 din data de 24 mai 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiei, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, a respins recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 234/F-CONT din 29 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat şi l-a obligat la plata sumei de 500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul-pârât.

5. Conteastaţia în anulare.

Împotriva deciziei nr. 2188 din data de 24 mai 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a formulat contestaţie în anulare reclamantul A., invocând dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 şi pct. 3 C. proc. civ.

În cuprinsul contestaţiei în anulare se arată că prin recursul formulat în baza disp.art. 20 din Legea nr. 554/2004 împotriva sentinţei nr. 234/F-CONT din 29.11.2016 dată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2016 a invocat disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii..." şi pct. 8 C. proc. civ. "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material" şi a avut în vedere dispoziţiile din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, respectiv disp. art. 64 alin. (1) unde nu găsim printre atribuţiile Congresului şi aceea de alegere a membrilor Consiliului UNBR, disp.art. 65 alin. (1) în baza căruia Consiliul UNBR este format din decanii barourilor şi reprezentanţii barourilor, disp. art. 52 lit. c) conform cărora adunarea generală a baroului "alege delegaţii baroului la Congresul avocaţilor".

Conform disp. art. 65 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 "Consiliul UNBR este format din decanii barourilor şi reprezentanţii barourilor aleşi potrivit normei de reprezentare stabilite în statutul profesiei", iar în art. 64 din lege privind atribuţiile Congresului avocaţilor nu găsim printre atribuţii şi pe cea de a alege Consiliul UNBR. Întrucât componenţa Consiliului UNBR este clară, cuprinzând doar decanii şi reprezentanţii barourilor aleşi de barouri. Acest aspect rezultă şi din reglementarea legală în succesiunea ei când legiuitorul a considerat că trebuiesc alegeri în Congres a prevăzut acest lucru. Astfel, anterior transformării Uniunii Avocaţilor din România (U.A.R.) în Uniunea Barourilor din România (U.N.B.R.), Legea nr. 51/1995 prevedea în art. 56 printre competenţele Congresului Avocaţilor la lit. f) "alege şi revocă membrii consiliului uniunii care nu au funcţia de decan", competenţă ce revine acum barourilor în cadrul "uniunii barourilor" (faţă de "uniunea avocaţilor"), barourile fiind reprezentate în Congres de către avocaţii aleşi de adunarea generală a fiecărui barou, iar voinţa barourilor trebuie respectată şi nu înlocuită de o supra voinţă venită din partea vechilor membrii ai Consiliului.

În procesul-verbal depus de pârâtă prima pagină alin. ultim se recunoaşte implicit susţinerea contestatorului privind desemnarea membrilor Consiliului U.N.B.R numai dintre delegaţii la acel Congres decanii barourilor fiind legal membrii de drept ai Consiliului U.N.B.R) "Se precizează că se va proceda la alegerea Comisiei de numărare a voturilor după finalizarea procedurii de elaborare a listei delegaţilor care, în raport de norma prevăzută de Statut, urmează să participe la alegerea membrilor Consiliului U.N.B.R. (reprezentanţi ai barourilor aleşi potrivit normei de reprezentare stabilite în Statutul Profesiei)."

Observând atât Hotărârea nr. 6 privind alegerea Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România (de la filele x şi filele147-149) cât şi Tabelul cu delegaţii barourilor la Congresul Avocaţilor din 6-7 iunie 2015 se constată că nelegal au fost aleşi în Consiliul U.N.B.R. 42 avocaţi (care nu au fost nici delegaţi la congres şi nici decani) din totalul de 106 membrii ai Consiliului U.N.B.R., 42 fiind decani şi numai 22 de delegaţi fac parte din consiliu în loc de 64 (106 membrii ai consiliului - 42 decani), prin încălcarea disp. art. 65.alin. (1) din Legea nr. 51/1995. Numai din Baroul Bucureşti, 15 din cei 19 membrii ai baroului în Consiliul U.N.B.R. au fost aleşi nelegal, respectiv: B., C., D., E., F., G., llie-H., I., J., K., L., M., N., O. şi P..

Din celelalte barouri, nelegal fac parte din Consiliul UNBR următorii 27 avocaţi care nu au fost nici delegaţi la Congres şi nici decani: Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP. şi QQ..

Conform disp.art. 66 lit. n) din Legea nr. 51/1995 privind atribuţiile Consiliului UNBR Consiliul UNBR "alege şi revocă preşedintele şi vicepreşedinţii UNBR şi membrii Comisiei permanente a U.N.B.R. dintre membrii săi.."

Observând componenţa Comisiei permanente organul executiv al UNBR cu activitate permanentă, se constată că 8 membrii din totalul de 15 nu puteau face parte legal nici din Comisia Permanentă în condiţiile în care nu puteau face parte legal din Consiliul UNBR, respectiv: G., B., D., llie-H., R., X., II. şi OO..

În continuare, contestatorul arată că a subliniat că deşi unii membrii al vechiul Consiliu UNBR au candidat pentru a prinde un loc de delegat al baroului respectiv la Congresul Electiv din 6-7 iunie 2015 nu au reuşit, adunarea generală alegând alţi delegaţi aşa cum s-a întâmplat de exemplu, în Baroul Cluj - X., Baroul Argeş - R., etc. Alţi membrii ai vechiul consiliu au reuşit aşa cum s-a întâmplat cu RR. la Baroul Dolj, SS. la Baroul Sălaj, etc.

Delegatul este reprezentantul baroului în Congres, iar reprezentantul (numai dintre delegaţii desemnaţi de barou pentru Congresul respectiv), este reprezentantul baroului în Consiliul UNBR.

Instanţa de recurs nu a analizat aspectele invocate în dezvoltarea motivelor de recurs. La primul motiv a răspuns sec "că nu există contradicţie între a respingerea acţiunii şi constatarea că atribuţia Congresului UNBR de a alege membrii Consiliului UNBR nu este expres prevăzută de lege.", dar atunci când analizează atribuţiile Congresului cu intenţie nu indică lipsa unei asemenea atribuţii-de a alege membrii Congresului (i-ar fi stricat toată argumentaţia încercată). S-a reţinut că "Simpla omisiune (a legiuitorului,s.n.) de a stipula expres în lege această atribuţie nu poate conduce în condiţiile date, la altă concluzie". Totuşi de aici şi până a ajunge la concluzia opusă respectiv că Congresul alege membrii Consiliului este distanţă mare.

Nu s-a analizat şi nu există o pronunţare cu privire la faptul că avocaţii care nu erau delegaţi la Congresul respectiv şi nici decani ai barourilor nu puteau face parte din Consiliul UNBR. În condiţiile în care aşa cum s-a arătat şi dovedit cu înscrisuri majoritatea erau în această situaţie.

6. Soluţia pronunţată asupra contestaţiei în anulare.

Analizând contestaţia în anulare prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte o va respinge, ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3 din C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:

2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;

3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar în contextul acesteia, întrucât este vorba de un text de excepţie, noţiunea de "greşeală materială" nu trebuie interpretată extensiv, astfel că, pe această cale nu pot fi valorificate greşeli de judecată, anume, de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziţii legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

Aceasta este admisibilă numai în cazurile limitativ arătate de art. 503 C. proc. civ. având în vedere că tinde la anularea unei hotărâri definitive, nu pentru că judecata nu a fost făcută bine în fond, ci pentru ca s-au săvârşit erori materiale în legătură cu anumite forme procedurale.

Cu privire la motivul invocat încadrat la art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., noţiunea de "greşeală materială" reprezintă o greşeală de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecinţă pronunţarea unei soluţii eronate, rezultată din confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care determină soluţia respectivă. Se înscriu în această sferă, de exemplu, anularea unui recurs ca netimbrat, deşi la dosar exista dovada achitării taxei de timbru; respingerea unui recurs ca tardiv, în condiţiile în care la dosar exista proba depunerii sale în termen şi altele de aceeaşi natură. În toate aceste situaţii, decizia pronunţată în recurs nu vizează fondul cauzei, ci se rezumă la chestiuni strict de formă; altfel spus, recursul nu este soluţionat în fond, ci prin admiterea unei excepţii.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că acest motiv al contestaţiei în anulare se referă la săvârşirea unei erori materiale, în sensul de greşeală de natură procedurală constând în confundarea unor elemente importante sau date materiale pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea fondului şi care au determinat soluţia pronunţată, iar nu greşeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale, însă criticile invocate de contestator nu se subscriu noţiunii de "greşeală materială", fiind aspecte ce ţin de judecata litigiului.

Deci, fiind o cale de retractare, contestaţia în anulare nu poate fi executată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, nefiind admisibilă repunerea în discuţie a unor probleme de drept şi de fapt ce au fost soluţionate de instanţa de fond şi instanţa de recurs, în mod definitiv.

În măsura în care, în realitate ar exista o greşeală de judecată ea nu poate fi îndepărtată pe calea contestaţiei în anulare, pentru că ar însemna să se admită un "recurs contra unei decizii dată în recurs", şi astfel s-ar aduce atingere caracterului definitiv al unor astfel de decizii, dar şi regulilor de bază ale autorităţii de lucru judecat şi asigurării stabilităţii raporturilor juridice civile, şi în final, principiului preeminenţei dreptului, adeseori amintit în jurisprudenţa relevantă a Curţii Europene pentru Drepturile Omului.

În ceea ce priveşte celălalt motiv al contestaţiei prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3, respectiv "omisiunile" instanţei de fond în a se pronunţa asupra aspectelor invocate de către contestator în cuprinsul contestaţiei, Înalta Curte constată că instanţa de recurs a avut în vedere fiecare motiv pe care recurentul-reclamant l-a invocat în susţinerea cererii de recurs, analizându-l în mod separat şi detaliat, prin raportare la toate probele administrate în dosar, iar nemulţumirea recurentului-reclamant referitoare la modalitatea de interpretare a probatoriilor administrate şi la motivele de drept pe care instanţa de recurs şi-a întemeiat soluţia pronunţată nefiind de natură să ducă la concluzia că prezenta contestaţie este întemeiată.

De asemenea, se constată că în cuprinsul deciziei se regăsesc considerentele pentru care s-a menţinut sentinţa recurată, reţinându-se că recurentul dă o interpretare eronată dispoziţiilor din Legea nr. 51/1995, în forma în vigoare la data emiterii actelor administrative contestate.

Cu privire la motivul încadrat în prevederile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte constată că în literatura şi în practica judiciară s-a făcut în mod constant deosebirea între motivele de casare şi argumentele prezentate în susţinerea acestor motive, cu precizarea că textul arătat are în vedere numai omisiunea instanţei de recurs de a examina unul dintre motivele casare, respectiv de nelegalitate invocate de recurent, iar nu argumentele de fapt sau de drept indicate de parte care, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt întotdeauna subsumate motivului de modificare sau de casare pe care îl sprijină.

Totodată este de arătat că în doctrină şi în jurisprudenţă s-a statuat în acelaşi timp că, nu poate constitui motiv de contestaţie în anulare neînsuşirea motivului de casare de către instanţă, dacă aceasta l-a analizat, deoarece, într-un fel sau altul, prin ipoteză, instanţa de recurs nu a omis să examineze motivul de casare, respectiv de modificare.

A admite soluţia contrară ar conduce la transformarea contestaţiei în anulare într-o cale ordinară de atac îndreptată împotriva deciziilor instanţelor de recurs.

În completarea consideraţiunilor teoretico-jurisprudenţiale de mai sus, apreciate ca utile dar şi necesare în contextul examinării punctuale în cele ce urmează, a susţinerilor contestatorului, Înalta Curte arată, de asemenea cu titlu general valabil în materia acestei căi extraordinare de atac, că, tot în practica judiciară s-a decis, în mod constant, că instanţa de recurs nu este obligată să răspundă separat, fiecăruia dintre argumentele invocate în dezvoltarea unui motiv de recurs, ci este îndreptăţită să le grupeze pentru a răspunde motivelor invocate printr-unul sau mai multe considerente comune.

Trecând la analiza efectivă a motivelor contestaţiei în anulare, în coordonatele doctrinare şi jurisdicţionale mai sus expuse Înalta Curte reţine că argumentele prezentate de contestator nu pot fi subsumate cazului prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. deoarece instanţa de recurs a analizat toate motivele de recurs invocate de acesta şi a antamat toate problemele puse în discuţie prin cererea de recurs.

Astfel, instanţa de recurs a reţinut că, deşi recurentul consideră că Hotărârea nr. 7 a Congresului avocaţilor din 6-7 iunie 2015 privind alegerea Consiliului de administraţie al Casei de Asigurări a Avocaţilor (Consiliul CAA) este nelegală deoarece ar exista incompatibilitate între calitatea de membru atât în Consiliul UNBR cât şi în Consiliul CAA, nu a indicat nici un text legal care să instituie pretinsa incompatibilitate, ci a ajuns la această concluzie pe cale de interpretare a dispoziţiilor art. 327 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat.

Or, în lipsa unui text legal explicit, raportat exclusiv la critica recurentului, Înalta Curte a constatat că Hotărârea nr. 7 a Congresului avocaţilor din 6-7 iunie 2015 este legală, fiind conformă cu actele normative cu caracter superior în ierarhia actelor normative.

7. Temeiul de drept al soluţiei.

Pentru toate argumentele arătate, apreciind că în cauză nu subzistă motivele invocate ca temei legal al contestaţiei în anulare, în baza art. 508 coroborat cu art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia formulată împotriva deciziei nr. 2188 din data de 24 mai 2018, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiei, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2188 din data de 24 mai 2018 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiei, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 ianuarie 2020.