Revision inadmissible for lack of contradictory judgments from distinct proceedings rather than retrial cycles

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea supusă revizuirii

Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 1432 din 22 octombrie 2019, a respins recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 90/2019 a Tribunalului Vaslui.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că prima instanţă a realizat o interpretare şi aplicare corectă a prevederilor legale incidente în cauză.

Astfel, s-a avut în vedere că reclamanta a beneficiat de drepturile unui funcţionar public fără să fi promovat un concurs în acest sens, conform art. 57 din Legea nr. 188/2009, fiindu-i achitate drepturile salariale până la data de 1.09.2017, neexistând o dispoziţie de numire a reclamantei într-o funcţie publică, durata contractului de muncă iniţial expirând încă din septembrie 2009.

S-a reţinut că împrejurarea că după data de 1.09.2017, când i-a fost restricţionat accesul în instituţie, potrivit notificării Primarului, recurenta a fost prezentă pe holul primăriei, solicitând clarificarea situaţiei sale, aşa cum partea recunoaşte, nu echivalează cu desfăşurarea unei activităţi de serviciu de natură a atrage obligaţia corelativă a angajatorului de plată a unei remuneraţii pentru munca prestată.

Referitor la nemulţumirea recurentei cu privire la cuantumul salariilor aferente lunilor iulie şi august 2017, care nu ar fi fost stabilite cu respectarea prevederilor Legii nr. 153/2017, instanţa de recurs a reţinut că o astfel de cerere nu a fost formulată în faţa instanţei de fond, motiv pentru care nu poate fi invocată pentru prima dată în etapa procesuală a recursului.

Curtea de apel a reţinut că recurenta, neputând justifica în baza cărei dispoziţii de numire în funcţia publică se desfăşurau raporturile sale de serviciu, nu are dreptul la plata salariului aferent funcţiei publice după data de 1.09.2017, de când nu a mai desfăşurat o astfel de activitate, în condiţiile în care pârâtul a făcut dovada că, până la data menţionată anterior, drepturile salariale pentru munca prestată de aceasta au fost plătite în integralitate.

Cu privire la cererea de acordare de daune morale, instanţa de recurs a reţinut că nu s-a probat existenţa premisei acordării acestora, în sensul dispunerii definitive de către o instanţă judecătorească cu privire la anularea sau obligarea autorităţii publice de emitere a unui act administrativ, ori referitor la nelegalitatea unor acte administrative asimilate.

2. Exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii

Împotriva acestei hotărâri recurenta A. a formulat cerere de revizuire întrucât este contrară Deciziei nr. 2016 din 30 octombrie 2018 a aceleiaşi instanţe, solicitând şi suspendarea executării deciziei a cărei revizuire se solicită.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, care, la termenul de judecată din 2 decembrie 2019, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în raport cu prevederile art. 510 alin. (2) din C. proc. civ.

În motivarea cererii, revizuenta a reluat pe larg situaţia de fapt şi conţinutul cererilor cu care a învestit iniţial instanţa, arătând, în esenţă, că există două hotărâri definitive potrivnice date de Curtea de Apel Iaşi.

Astfel, în cadrul deciziei contestate (1432/2019) instanţa de recurs nu a analizat motivele de casare şi a pronunţat o hotărâre care nu reflectă o judecată dreaptă, în sensul că un complet de judecată, din aceeaşi poziţie, respectiv al aceleiaşi instanţe de judecată, pronunţă o hotărâre (2016/2018), prin care solicită rejudecarea şi o trimite la o instanţă inferioară pentru a se pronunţa pentru plata drepturilor salariale şi a despăgubirilor morale.

Totodată, a făcut trimitere la pronunţarea unei hotărâri care să reflecte aplicarea corectă a legii în privinţa litigiilor de muncă, pentru respectarea dreptului la muncă stabilit prin Constituţie, arătând că a fost pusă într-o situaţie de inferioritate faţă de colegi, respectiv faţă de cetăţenii Comunei Bălăşeşti, prin interdicţia la locul de muncă, respectiv neacordarea drepturilor salariale în conformitate cu funcţia ce o deţinea în luna iulie 2017, fără să i se emită un act administrativ privind suspendarea/încetarea raporturilor de muncă, iar ulterior soţul său a beneficiat de acelaşi tratament.

În concluzie, revizuenta a solicitat admiterea cererii de revizuire, anularea celei din urmă hotărâri şi suspendarea executării deciziei atacate până la soluţionarea cererii de revizuire.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra revizuirii

În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării deciziei a cărei revizuire se solicită, Înalta Curte constată că revizuenta a renunţat la judecata acesteia, urmând, în temeiul art. 406 alin. (6) teza a doua din C. proc. civ., să ia act de cererea părţii.

Examinând cererea de revizuire prin prisma prevederilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte constată că este inadmisibilă.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Cazul de revizuire menţionat vizează situaţia în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, iar în temeiul art. 430 alin. (2) din C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

Raţiunea reglementării acestui motiv de revizuire constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanţele au pronunţat soluţii contrare în dosare diferite, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.

În astfel de situaţii, executarea hotărârilor potrivnice nu este posibilă, pentru că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, neputându-se soluţiona această situaţie decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul puterii de lucru judecat.

În practica judiciară s-a reţinut că instanţa învestită cu calea de atac de retractare a revizuirii nu are atribuţia să aprecieze care dintre hotărârile potrivnice conţine soluţia corectă, ci doar să constate dacă prin ultima hotărâre s-a nesocotit puterea de lucru judecat ce rezultă din prima hotărâre.

În cauză, revizuenta invocă existenţa unei contrarietăţi, în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., între hotărârile pronunţate în acelaşi litigiu, în cicluri procesuale diferite.

Astfel, un prim ciclu procesual a fost finalizat prin Decizia nr. 2016 din 30 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, prin care Curtea de Apel Iaşi a admis recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 73/20.02.2018 pronunţate de Tribunalul Vaslui în Dosarul nr. x/2017, a casat în parte sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe, în privinţa pretenţiilor având ca obiect plata drepturilor salariale şi a daunelor morale, cu menţinerea celorlalte dispoziţii care nu sunt contrare.

Se constată astfel că primul ciclu procesual a fost finalizat printr-o decizie de trimitere a cauzei spre rejudecare, şi nu printr-o soluţie definitivă pronunţată pe fondul recursului.

În rejudecare, în aceeaşi pricină, după casare cu trimitere, al doilea ciclu procesual a fost soluţionat de Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia nr. 1432 din 22 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, a cărei revizuire se solicită, în sensul respingerii recursului declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 90/2019 a Tribunalului Vaslui, ca nefondat.

Aşa fiind, se constată că nu există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, cele două decizii cu privire la care se invocă contrarietatea sunt pronunţate în acelaşi dosar, fiind vorba despre acelaşi litigiu soluţionat în cicluri procesuale diferite.

Prin urmare, revizuirea nu se poate cere pentru contrarietate de hotărâri pronunţate în acelaşi proces, indiferent dacă, după casarea unei hotărâri, rejudecându-se fondul, se revine asupra soluţiei iniţiale pronunţate.

În cadrul aceluiaşi proces nu se poate pretinde că au fost pronunţate hotărâri potrivnice întrucât, chiar dacă, în diferite faze sau cicluri procesuale, soluţiile pot fi diferite de cele anterioare, în final, o singură hotărâre pune capăt judecăţii.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra revizuirii

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 509 cu referire la art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţarea la judecata cererii formulate de revizuenta A. privind suspendarea executării Deciziei nr. 1432 din 22 octombrie 2019 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2017.

Respinge cererea de revizuire, formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 1432 din 22 octombrie 2019 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2017, ca inadmisibilă.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 octombrie 2020.