Entitlement to free police uniform after service cessation under rank-specific statutory limitations

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, obligarea acestuia la emiterea unui ordin prin care să se completeze Ordinul MAI nr. II/2998/01.04.2005, în sensul de a se menţiona că dreptul acestuia de a purta uniformă şi dupa încetarea raporturilor de serviciu se va realiza prin asigurarea gratuită a uniformei.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1020 din 7 martie 2018, a respins excepţia tardivităţii acţiunii şi, totodată, acţiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiate.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamantul A. şi pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, solicitând admiterea acestora.

1.3.1. Prin recursul său reclamantul A. a solicitat în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. casarea hotărârii atacate şi în rejudecare să se dispună admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

În motivarea căii de atac exercitate reclamantul a susţinut următoarele:

Instanţa a reţinut, în sentinţa recurată, ca motiv de netemeinicie şi implicit de respingere a cererii de judecată faptul că, plecând de la interpretarea dispoziţiilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 80/1995, "ceea ce se acordă prin ordinul de trecere în rezervă, este doar dreptul de a purta uniforma, fără a se menţiona dacă uniforma trebuie cumpărată de către poliţist ori se va acorda gratuit de către unitatea de poliţie la care a activat" arătând în continuare că, "pentru obligarea pârâtului la emiterea unui ordin cu un anumit conţinut (adică inserarea menţiunii "cu asigurarea gratuită a uniformei") ar trebui să existe un temei legal în acest sens, adică o dispoziţie legală care să prevadă obligaţia ministrului de a preciza în ordinul de trecere în rezervă şi modalitatea în care urmează a se procura uniforma (gratuit sau cu plată). În opina sa instanţa a încălcat şi aplicat greşit normele de drept material, respectiv dispoziţiile pct. 1 al Notei de subsol a Normei nr. 6 din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 1061/2002 rep. care are următorul conţinut:

"prezenta normă se aplică pentru echiparea poliţiştilor din corpul ofiţerilor şi agenţilor de poliţie, după încetarea raporturilor de serviciu, cu drept de a purta uniformă, cu asigurarea gratuită a articolelor de echipament. Articolele de echipament prevăzute în prezenta normă se asigură după 8 ani de la încetarea raporturilor de serviciu".

Textul enunţat este clar şi interpretarea lui nu lasă loc dubiului în sensul că singura posibilitate de asigurare a echipamentului (uniformei) este în modalitatea gratuită, după 8 ani de la încetarea raporturilor de serviciu.

De altfel, instanţa admite în hotărârea sa că, interpretarea pe care am dat-o acestui text în cererea introductivă de instanţă este corectă însă, continuând raţionamentul, judecătorul fondului ajunge la concluzia greşită că dispoziţiile pct. 1 al Notei de subsol a Normei nr. 6 din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 1061/2002 rep. nu prevăd ca "purtarea gratuită a uniformei ar reprezenta o menţiune care trebuie să se regăsească expres în ordinul ministrului de trecere în rezervă".

Nici nu este nevoie ca ordinul de încetare a raporturilor de serviciu să conţină o asemenea menţiune având în vedere caracterul obligatoriu al normei juridice enunţate prin folosirea sintagmei prezenta normă se aplică pentru echiparea

În motivarea respingerii cererii de judecată instanţa invocă prevederile art. 35 din Anexa 2 la Ordinul MAI nr. 236/2009 care se referă la personalul căruia i-au încetat raporturile de serviciu şi are dreptul de a purta uniforma ca rezervist cu asigurarea gratuită a echipamentului conform normei nr. 6 prevăzute în anexa nr. 2 la H.G. nr. 1061/2002 potrivit dispoziţiilor alin. (1) şi procurarea contra cost, la cerere, a echipamentului conform prevederilor alin. (2) al articolului precizat.

Ordinul respectiv nu este dat în aplicarea dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 80/1995, cum apreciază instanţa, ci în aplicarea H.G. nr. 1061/2002 astfel că, premisa de la care pleacă judecătorul că în temeiul acestui ordin ministrul ar avea obligaţia să stabilească şi modalitatea de achiziţionare a uniformei (cu plată sau fără plată) când acordă dreptul de a o purta după încetarea raporturilor de serviciu fiind greşită şi concluzia la care a ajuns că textul nu precizează care sunt situaţiile în care ministrul acordă dreptul de achiziţie gratuită a uniformei şi când nu îl acordă, rezultând astfel că aceasta reprezintă o chestiune de apreciere, lăsată la latitudinea sa exclusivă, este la fel de greşită.

În interpretarea dată textului art. 35 din OMAI nr. 236/2009 instanţa nu a ţinut cont de faptul că însăşi ipoteza pct. 1 al Notei de subsol a Normei nr. 6 din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 1061/2002 rep., prevede criteriul de acordare gratuită a uniformei şi anume termenul de 8 ani de la încetarea raporturilor de serviciu.

A lăsa la latitudinea exclusivă a ministrului să acorde sau nu dreptul de asigurare gratuită a uniformei în afara criteriului prevăzut de Norma 6 din H.G. nr. 1061/2002 însemnează a-i conferi puteri discreţionare de apreciere în aplicarea unui act normativ superior lui astfel că ordinul acestuia ar fi emis cu exces de putere potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Aprecierea instanţei că singur ministrul este în măsură să aprecieze asupra acestui drept, fără a ţine cont de criteriul celor 8 ani trecuţi de la încetarea raporturilor de serviciu, conduce la crearea unor situaţii de discriminare între persoane care se găsesc în aceeaşi situaţie fără a exista o diferenţă obiectivă justificativă intrând astfel sub incidenţa prevederilor O.G. nr. 137/2000.

Se consideră eronată şi afirmaţia instanţei că textul Normei 6 din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 1061/2002 se adresează unităţilor din care au făcut parte poliţiştii la data încetării raporturilor de muncă şi nu ministrului argumentând susţinerea pe baza textului art. 36 Anexa nr. 2 la OMAI nr. 236/2009 care prevede că, "aceste drepturi de echipament se asigură de către unităţile din care au făcut parte poliţiştii la data încetării raporturilor de serviciu". Eroarea instanţei rezultă din conferirea unui înţeles unic sintagmei se asigură folosită atât în cuprinsul normei 6 din H.G. nr. 1061/2002 cât şi în cel al art. 36 din OMAI nr. 236/2009 nedistingând că înţelesul sintagmei se asigură din norma 6 se referă la modalitatea în care este procurată uniforma adică în mod gratuit, pe când înţelesul aceleiaşi sintagme din ordin se referă la titularul obligaţiei de a pune la dispoziţia poliţiştilor uniforma adică structura organizatorică care are competenţă în domeniul aprovizionării şi distribuirii echipamentelor din compunerea uniformelor.

Indiferent de nivelul unităţii/structurii din care a făcut parte poliţistul pentru a i se aproba portul şi procurarea uniformei (cu sau fără bani) este nevoie de actul administrativ de aprobare, adică de un ordin.

Înscrisul existent la dosar, respectiv cererea adresată Direcţiei Generale de Logistică a MAI înregistrată sub nr. x din 21.04.2017, demonstrează că reclamantul s-a adresat unităţii competente să-i asigure articolele de echipament din compunerea uniformei întrucât a făcut parte dintr-o direcţie generală din aparatul central al ministerului şi doar ministrul era competent să semneze ordinul de procurare a uniformei.

1.3.2. Prin recursul său pârâtul Ministerul Afacerilor Interne a solicitat înlăturarea considerentelor reţinute de instanţa de fond cu privire Ia dreptul intimatului -reclamant de a primi uniformă gratuită direct de la unitatea din care a făcut parte la încetarea raporturilor de serviciu.

Instanţa de fond, în mod nelegal a reţinut că "în opinia instanţei, reclamantul ar avea dreptul să primească uniformă gratuită direct de la unitatea din care a făcut parte la încetarea raporturilor de serviciu, fără însă a putea solicita ministrului emiterea unui ordin în care să se prevadă acest lucru".

Din punct de vedere al reglementărilor legislative, la momentul încetării raporturilor de serviciu ale intimatului-reclamant, art. 27 din Legea nr. 80/1995 stipula următoarele:

"La trecerea în rezervă sau direct în retragere, ofiţerilor care au cel puţin 20 de ani de serviciu militar şi s-au distins prin activitatea desfăşurată, precum şi celor care au adus patriei servicii deosebite, chiar dacă nu au o vechime de 20 de ani de serviciu militar, li se poate acorda dreptul de a purta uniforma militară.

Criteriile de acordare şi de retragere a acestui drept, precum şi situaţiile în care ofiţerii prevăzuţi la alin. (1) pot purta uniforma militară se stabilesc prin regulamente militare."

La acelaşi moment, potrivit dispoziţiilor pct. 1 al notei din cadrul Normei nr. 6 pentru echiparea poliţiştilor după încetarea raporturilor de serviciu din Anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 1061/2002 privind stabilirea uniformei, echipamentului specific, însemnelor distinctive, insignei şi documentului de legitimare pentru poliţişti, cu modificările şi completările ulterioare, această normă se aplică pentru echiparea poliţiştilor din corpul ofiţerilor şi agenţilor de poliţie, după încetarea raporturilor de serviciu, cu drept de a purta uniformă - cu asigurarea gratuită a articolelor de echipament. Articolele de echipament prevăzute în prezenta normă se asigură după 8 ani de la încetarea raporturilor de serviciu.

De asemenea, potrivit prevederilor alin. (2) al art. 35 din Anexa nr. 2 la Ordinul MAI nr. 236/2009 privind aprobarea Regulamentului pentru compunerea şi portul uniformelor de poliţie, precum şi a Regulilor pentru aplicarea normelor privind echiparea poliţiştilor, prevederi instituite şi în actele normative în vigoare la momentul încetării raporturilor de serviciu ale petentului, poliţiştii luaţi în evidenţă ca rezervişti care au aprobarea de a purta uniformă, fără dreptul de a primi gratuit articolele de echipament, pot folosi în continuare echipamentul primit pe timpul activităţii, dacă este întreţinut în condiţii corespunzătoare şi se încadrează în prevederile Regulamentului pentru compunerea şi portul uniformelor de poliţie. Acestor poliţişti li se pot distribui la cerere, contra cost la preţ de achiziţie, articolele de echipament necesare înlocuirii celor care nu mai corespund, precum şi cele nou-introduse în norme".

Astfel, se poate observa faptul că legiuitorul nu a stabilit în mod imperativ asigurarea gratuită a articolelor de echipament după încetarea raporturilor de serviciu, acest aspect rămânând la aprecierea angajatorului.

Mai mult, punctul 4 al notei din cadrul Normei nr. 6 pentru echiparea poliţiştilor după încetarea raporturilor de serviciu din Anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 1061/2002 privind stabilirea uniformei, echipamentului specific, însemnelor distinctive, insignei şi documentului de legitimare pentru poliţişti, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte următoarele:

"Comisarii-şefi avansaţi chestori după data încetării raporturilor de serviciu primesc în dotare numai o singură dată următoarele accesorii: 4 perechi de epoleţi cu grad profesional, două perechi de petliţe, paspoal pentru vipuşcă şi lampas pentru două costume, două şepci complete."

Astfel, în măsura în cară Ordinul M.A.I. nr. 11/2998 din 01.04.2005 ar fi prevăzut sintagma "dreptul de a purta uniformă cu asigurarea gratuită a articolelor de echipament", intimatul-reclamant ar fi avut dreptul doar la articolele menţionate de către punctul 4 al notei din cadrul Normei nr. 6 pentru echiparea poliţiştilor după încetarea raporturilor de serviciu din Anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 1061/2002.

II. Soluţia instanţei de recurs

2.1. Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a cadrului normativ aplicabil şi a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că se impune respingerea acestora, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Reclamantul a supus controlului de legalitate al instanţei de fond refuzul pretins nejustificat al pârâtului Ministerului Afacerilor de Interne de emitere a unui ordin prin care să se completeze Ordinul MAI nr. II/2998/01.04.2005 în sensul de a se menţiona că dreptul reclamantului de a purta uniforma şi după încetarea raporturilor de serviciu se va realiza prin asigurarea gratuită a uniformei.

În acest sens, este de subliniat că prin Ordinul MAI nr. II/2998/01.04.2005 s-a dispus trecerea în rezervă a reclamantului, cu începere din data de 30.04.2005, din funcţia de comisar-şef de poliţie (echivalată cu gradul militar de colonel), conferindu-i-se totodată şi dreptul de a purta uniforma dupa încetarea raporturilor de serviciu în temeiul art. 27 din Legea nr. 80/1995, fără a conţine menţiunea asigurării acestui drept gratuit sau contracost.

Ulterior, prin decretul prezidenţial nr. 1257/01.12.2008, reclamantul a fost înaintat la gradul de general de brigadă în rezervă.

Potrivit art. 27, alin. (1) din Legea nr. 80/1995 "La trecerea în rezervă sau direct în retragere, cadrelor militare care au cel puţin 20 de ani de serviciu militar şi s-au distins prin activitatea desfăşurată, precum şi celor care au adus patriei servicii deosebite, chiar dacă nu au o vechime de 20 de ani de serviciu militar, li se poate acorda dreptul de a purta uniforma militară", criteriile de acordare şi de retragere a acestui drept, precum şi situaţiile în care cadrele militare prevăzute la alin. (1) pot purta uniforma militară urmând a fi stabilite prin regulamente militare, acte normative cu forţă juridică inferioară, conform alin. (2) din norma juridică anterior menţionată.

Textul legal în discuţie nu se referă la dreptul de asigurare gratuită sau nu a uniformei, ci numai la dreptul de purta uniforma avută la momentul trecerii în rezervă, cum este cazul reclamantului, drept care i-a fost acordat la momentul emiterii ordinului în discuţie.

Însă din interpretarea actelor normative cu caracter subsecvent, respectiv Ordinul MAI nr. 236/2009, în anexa nr. 2, art. 35, rezultă că se face distincţie între dreptul poliţiştilor de a purta uniformă cu asigurarea ei gratuită şi dreptul poliţiştilor luaţi în evidenţă ca rezervişti care au aprobarea de a purta uniformă, fără dreptul de a primi gratuit articolele de echipament, drept care poate fi exercitat în toate componentele sale numai cu aprobarea ministrului administraţiei şi internelor prin ordin (titlul 10).

Prin urmare, la momentul emiterii ordinului de trecere în rezervă al reclamantului, ordinul cu acest obiect trebuia să prevadă circumstanţele în care acesta are dreptul de a beneficia de dreptul de a purta uniforma cu asigurarea ei gratuită sau nu.

Gratuitatea uniformei poate fi asigurată însă numai după 8 ani de la încetarea raporturilor de serviciu, aşa cum rezultă din Norma nr. 6, nota x din Hotărârea nr. 1061/2002 privind stabilirea uniformei, echipamentului specific, însemnelor distinctive, insignei şi documentului de legitimare pentru poliţişti.

Această normă se aplică însă numai pentru echiparea poliţiştilor din corpul ofiţerilor şi agenţilor de poliţie, după încetarea raporturilor de serviciu.

Reclamantul deşi la data emiterii ordinului de trecere în rezervă avea gradul de chestor - şef de poliţie, deci de ofiţer, ulterior a dobândit gradul de general de brigadă, fiind de domeniul evidenţei că în raport cu acest grad solicită acordarea dreptului de purtare a uniformei cu asigurarea ei în mod gratuit, întrucât nu se poate afirma decât că are dreptul de a purta uniforma corespunzătoare gradului deţinut.

În această privinţă, este de menţionat că potrivit nota 4, Norma nr. 6 din Hotărârea nr. 1061/2002 "comisarii-şefi avansaţi chestori după data încetării raporturilor de serviciu primesc în dotare numai o singură dată următoarele accesorii: 4 perechi de epoleţi cu grad profesional, două perechi de petliţe, paspoal pentru vipuşcă şi lampas pentru două costume, două şepci complete", nefiind prevăzut în privinţa acestora şi acordarea uniformei.

Prin urmare, refuzul pârâtului de emitere a unui ordin prin care să fie recunoscut dreptul reclamantului de a purta uniforma şi după încetarea raporturilor de serviciu prin asigurarea gratuită a uniformei de general de brigadă este justificat de normele anterior menţionate, care nu recunosc un atare drept în privinţa poliţiştilor cu grad de general, urmare a avansării din grad de ofiţer după încetarea raporturilor de serviciu.

În consecinţă, criticile reclamantului se deovedesc a fi nefondate, hotărârea instanţei de fond din perspectiva acestora fiind dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material aplicabile.

Nu sunt fondate nici criticile pârâtului, întrucât considerentele instanţei de fond contestate nu sunt decisive (care fundamentează şi explică dispozitivul) sau decizorii (care conţin dezlegări ale unor chestiuni invocate de părţi într-o manieră incidentală, ce sunt de natură să influenţeze raporturile juridice dintre acestea), fiind în ansamblu motivării suprabundente şi contrazise implicit prin considerentele instanţei de control judiciar, în care s-a menţionat că exerciţiul dreptului reclamat în prezenta cauză nu poate fi realizat în absenţa aprobării lui prin ordin al ministrului.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, va respinge recursurile formulate de reclamantul A. şi de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne împotriva sentinţei nr. 1020 din 7 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile, formulate de reclamantul A. şi de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne împotriva sentinţei nr. 1020 din 7 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 octombrie 2020.