Suspendability of administrative act imposing security clearance on public official despite abrogation of specific O.U.G. 42/2004 provisions

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, suspendarea executării Ordinului nr. 109/06.09.2019 privind modificarea şi completarea anexei nr. 2 la Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 49/2018, pentru aprobarea structurii organizatorice cadru şi a Regulamentului de organizare şi funcţionare al direcţiilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, în ceea ce priveşte art. 1 pct. 2.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 6 din 20 ianuarie 2020, a admis cererea formulată de reclamant, dispunând suspendarea art. I pct. 2 din Ordinul nr. 109/06.09.2019 privind modificarea şi completarea anexei nr. 2 la Ordinul nr. 49/2018, până la pronunţarea instanţei de fond.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a susţinut, în esenţă, că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a prevederilor art. 14 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t) din Legea nr. 554/2004, a dispoziţiilor Legii nr. 182/2002 şi prevederilor H.G. nr. S/1055/2008.

În opinia recurentei, au fost aplicate greşit prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care prima instanţă a reţinut că reprezintă o apărare care vizează analizarea fondului susţinerea părţii, referitoare la faptul că abrogarea Legii nr. 85/2019, a alin. (5) şi (6) ale art. 66 din O.U.G. nr. 42/2004 nu schimbă situaţia raportat la prevederile Legii nr. 182/2002 în condiţiile în care Ordinul nr. 109/2019 a fost emis ţinându-se cont de prevederile Legii nr. 182/2002 şi ale Hotărârii Guvernului nr. 585/2002.

La o analiză sumară a susţinerilor pârâtei, prima instanţă ar fi putut observa că, în cauză, nu este îndeplinită condiţia unui caz bine justificat, având în vedere faptul că ordinul atacat a fost emis ţinându-se cont de prevederile Legii nr. 182/2002 şi ale H.G. nr. 585/2002.

Or, în condiţiile în care Legea nr. 182/2002 şi H.G. nr. 585/2002 sunt în vigoare şi instituie în sarcina conducătorului unei instituţii publice care gestionează informaţii secrete de stat obligaţia de a notifica la ORNISS eliberarea certificatului de securitate sau autorizaţiei de acces pentru fiecare angajat care lucrează cu informaţii clasificate şi de a aproba listele cu personalul verificat şi avizat pentru lucrul cu informaţiile secrete de stat, rezultă că abrogarea alin. (5) şi (6) ale articolului 66 din O.G. nr. 42/2004 nu schimbă situaţia existentă până la data introducerii acestui text de lege.

În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, de asemenea, recurenta a susţinut că în mod greşit prima instanţă a reţinut că este îndeplinită, întrucât nu s-a făcut dovada prejudiciului material, viitor sau previzibil sau că prin respectivul act s-ar produce o perturbare previzibilă gravă funcţionării unei autorităţi publice, în condiţiile în care lista cuprinzând informaţiile secrete de stat, nivel strict secret, elaborate sau deţinute de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi termenele de menţinere a acestora în nivelurile de clasificare, a fost aprobată prin H.G. nr. S/1055/2008, conform art. 22 alin. (2) din Legea nr. 182/2002.

Astfel, contrar celor reţinute de prima instanţă, rezultă că tocmai lipsa unui astfel de ordin ar produce o perturbare gravă a funcţionării autorităţii publice.

Prin urmare, a susţinut că aprecierea primei instanţe în sensul că, în speţă, este îndeplinita "condiţia prejudiciului" întrucât "reclamantul nu îşi poate exercita atribuţiile decurgând din funcţia de conducere de director executiv în cadrul D.S.V.S.A. Brăila", este în contradicţie cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, pe fond, respingerea cererii de suspendare.

4. Apărarea intimatului-reclamant

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate, fiind temeinică şi legală, răspunzând punctual criticilor formulate.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor formulate de intimat şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Intimatul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării efectelor Ordinului nr. 109/06.09.2019 privind modificarea şi completarea anexei nr. 2 la Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 49/2018, pentru aprobarea structurii organizatorice cadru şi a Regulamentului de organizare şi funcţionare al direcţiilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, în ceea ce priveşte art. 1 pct. 2.

Curtea de Apel Galaţi a admis cererea formulată de reclamant, dispunând suspendarea art. I pct. 2 din Ordinul nr. 109/06.09.2019 privind modificarea şi completarea anexei nr. 2 la Ordinul nr. 49/2018, până la pronunţarea instanţei de fond.

La aceeaşi concluzie ajunge şi instanţa de control judiciar, în sensul că, în cauză, intimatul-reclamant a dovedit existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube, pentru a se putea dispune măsura provizorie a suspendării executării actului administrativ fiscal reprezentat Ordinului nr. 109/2019, în ceea ce priveşte art. I pct. 2.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Art. 14 din Legea nr. 554/2004 impune, în acest scop, îndeplinirea cumulativă a condiţiei existenţei unui caz bine justificat şi a iminenţei producerii unei pagube, conform definiţiilor legale cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t) din acelaşi act normativ.

Cazul bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Cazul bine justificat poate fi reţinut pe baza unor indicii de răsturnare a prezumţiei de legalitate, identificate dintr-un probatoriu căruia nu i se poate pretinde amploarea şi consistenţa dovezilor ce urmează a fi administrate în cadrul acţiunii în anularea actului, pentru că în cadrul procedurii sumare a suspendării de executare nu poate fi prejudecat fondul litigiului.

Înalta Curte reţine că aparenţa de nelegalitate poate viza şi aspecte de drept material, însă este esenţial ca motivele identificate să fie evidente, să nu implice examinarea fondului cauzei.

În cauză, prima instanţă a apreciat că subzistă o aparenţă de nelegalitate a actului atacat, dată de împrejurarea că potrivit Legii nr. 85/2019, prin care au fost abrogate prevederile art. 66 alin. (5) şi (6) din O.U.G. nr. 42 2004, Ordinul nr. 109/2019, privind obligaţiile ca personalul care deţine temporar sau definitiv funcţii publice de conducere de director executiv şi director executiv adjunct să deţină certificat de securitate respectiv, autorizaţia de acces la informaţiile clasificate secrete de stat, încalcă dispoziţiile O.U.G. nr. 42/2004, ordonanţă avută în vedere de pârâtă la motivarea în drept a Ordinului nr. 109/2019.

Aşa fiind, se constată că împrejurările amplu şi detaliat descrise în cererea de chemare în judecată conturează o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ atacat.

Contrar criticilor recurentei-pârâte, se constată că în mod corect judecătorul fondului a reţinut că susţinerile autorităţii, în sensul că deţinerea certificatului de securitate este reglementată de prevederile Legii nr. 182/2002, H.G. nr. 585/2002, precum şi de H.G. nr. S/1055/2008 prin care a fost aprobată lista cu informaţii secrete de stat, reprezintă apărări ce vizează fondul cauzei, a căror analiză ar depăşi limitele procedurii sumare a suspendării de executare.

În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie, prevăzută de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, se reţine că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu.

În cauză, în mod corect prima instanţă a reţinut că este îndeplinită şi această condiţie, câtă vreme intimatul-reclamant, în lipsa certificatului de securitate, nu îşi poate exercita atribuţiile decurgând din funcţia de conducere de director executiv în cadrul D.S.V.S.A. Brăila.

În concluzie, împrejurarea reţinută se circumscrie unui prejudiciu material viitor şi previzibil, în sensul dispoziţiilor legale citate.

Prin urmare, toate criticile recurentei sunt nefondate, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor împotriva sentinţei nr. 6 din 20 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 octombrie 2020.