Tax collection suspension appeal rejected as time-barred due to 21-day delay.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Societatea Română de Radiodifuziune a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Inspecţie Economico - Financiară, suspendarea executării măsurilor 1, 2 şi 3 dispuse în sarcina societăţii reclamante prin Dispoziţia obligatorie nr. 6006/263152/21.10.2019 emisă de pârât, respectiv plata creanţelor bugetare în valoare de 57.352.329, din care 49.744.931 creanţe bugetare principale şi 7.607.398 RON creanţe accesorii, calculate până la data de 30.07.2019, care are termen scadent la data de 20 noiembrie 2019 şi pentru care dispoziţia obligatorie reprezintă titlu de creanţă, până la pronunţarea instanţei de fond.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 805 din 18 noiembrie 2019, a reespins excepţiile nulităţii cererii, lipsei capacităţii procesuale şi lipsei calităţii procesuale pasive.

Totodată, a admis în parte cererea de suspendare executare act administrativ, formulată de reclamantă, dispunând suspendarea parţială a Dispoziţiei obligatorii nr. 6006/263152/21.10.2019, în ce priveşte măsura 1 referitor la obligaţiile aferente anului 2011, precum şi măsurile 2 şi 3, respingând cererea în rest.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Inspecţie Economico - Financiară, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac aşa cum a fost formulată.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Regularitatea promovării căii de atac

În temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din Codul de procedură, Înalta Curte va examina cu prioritate excepţia tardivităţii recursului.

Potrivit art. 14 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, hotărârea prin care instanţa se pronunţă asupra suspendării executării actului administrativ contestat este executorie de drept, ea putând fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.

Conform art. 182 alin. (1) din C. proc. civ., "Termenul care se socoteşte pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlineşte la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură".

În cauză, se constată că sentinţa atacată a fost comunicată recurentului-pârât la data de 19 mai 2020 la sediul din B-dul x nr. 44, sector 3 - unde s-au comunicat actele procedurale pe parcursul procesului -, procesul-verbal de înmânare a comunicării acestei hotărâri purtând ştampila autorităţiii recurente, iar recursul a fost declarat la data de 9 iunie 2020 (transmis prin poştă potrivit plicului aflat la dosar recurs).

Aşadar, calea de atac a fost exercitată cu depăşirea termenului legal, absolut şi imperativ prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 182 alin. (2) din C. proc. civ., ultima zi de declarare a căii de atac fiind 25 mai 2020, conform prevederilor art. 181, 182 raportat la art. 184 din C. proc. civ.

Prin urmare, recurentul a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal şi nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate.

Potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, întrucât se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

Aşadar, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca tardiv formulat, aplicând sancţiunea juridică a decăderii, reglementată de art. 185 alin. (1) din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul pârâtului Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Inspecţie Economico - Financiară împotriva sentinţei nr. 805 din 18 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 octombrie 2020.