Material liability claim for military overpayment quashed; appeal admitted and action dismissed as inadmissible

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, astfel cum a fost completată, pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale - Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor şi Unitatea Militară 01545 Apaţa, anularea Deciziei Administrativ Jurisdicţionale nr. 47/CJI 2644/2017 şi a Deciziei Administrativ Jurisdicţionale nr. 84/CJI 2058/2016, ambele emise de către Ministerul Apărării Naţionale - Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor la data de 02.02.2017, a Hotărârii nr. A5036/19.09.2016 şi a Deciziei de imputare nr. A4087/20.07.2016, ambele emise de UM 01545 Apaţa.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 96 din 13 iunie 2018, a respins excepţia tardivităţii acţiunii, invocată prin întâmpinare de pârâtul Ministerul Apărării Naţionale.

Totodată, a admis acţiunea formulată şi completată de reclamantul A., a anulat Decizia nr. 47/CJI 2644/2017 şi Decizia nr. 84/CJI 2058/2016, emise de Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor, precum şi Hotărârea nr. A5036/19.09.2016 şi Decizia de imputare nr. A4087/20.07.2016, emise de UM 01545 Apaţa, obligând pârâtul Ministerul Apărării Naţionale să achite reclamantului suma de 1.200 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii Ministerul Apărării Naţionale - Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor şi Ministerul Apărării Naţionale - Unitatea Militară 01545 Apaţa, solicitând admiterea acestuia.

În motivarea opţiunii lor procesuale pârâţii au susţinut următoarele:

Instanţa de fond a respins, în mod neîntemeiat, excepţia tardivităţii formulării contestaţiei împotriva deciziei nr. 84/CJI 2058/2016 emisă de Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, acţiunea care face obiectul prezentei cauze fiind introdusă cu depăşirea termenului de 6 luni de la data comunicării actului administrativ individual.

Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul Ministerului Apărării Naţionale funcţionează în baza Ordonanţei Guvernului României nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor.

Potrivit art. 2, în condiţiile prezentei ordonanţe, răspunderea materială este angajată, pentru pagubele în legătură cu formarea, administrarea şi gestionarea resurselor financiare şi materiale, provocate de militari din vina acestora şi în legătură cu îndeplinirea serviciului militar sau a atribuţiilor de serviciu în cadrul Ministerului Apărării Naţionale.

Răspunderea materială a militarilor, reprezintă aşadar o formă a răspunderii juridice care constă în obligaţia celor încadraţi şi, respectiv, a militarilor de a repara, în condiţiile şi limitele prevăzute de lege, prejudiciul cauzat unităţii din vina şi în legătură cu munca lor.

Prin decizia nr. 84/CJI 2058/2016, definitivă, Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor a respins plângerea formulată împotriva Hotărârii de soluţionare a contestaţiei nr. A 5036/19.09.2016, hotărâre prin care s-a menţinut răspunderea materială aşa cum a fost stabilită conform Deciziei de imputare nr. 4087/20.07.2016. Potrivit deciziei de imputare menţionate, emisă de U.M. 01545 Apaţa, s-a stabilit recuperarea pagubei pentru suma de 5.567 RON, care reprezintă regularizarea drepturilor salariale (în sumă de 3.853 RON) şi a compensaţiei lunare pentru chirie (în sumă de 1.714 RON) pentru perioada 01.05.2015-30.04.2016.

Conform art. 43 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998, în situaţia în care după epuizarea acestor căi de atac, persoanele obligate la repararea prejudiciului în condiţiile prezentei ordonanţe, consideră că au fost lezate se pot adresa instanţei judecătoreşti competente, potrivit legii. Legile speciale se întregesc cu dispoziţiile normelor generale.

Decizia administrativ-jurisdicţională nr. 84/CJI 2058/2016 constituie un act administrativ individual, care însă nu poate fi atacat oricând şi fără limită în timp, fiind supus în acest sens prevederilor art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Conform dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual se pot introduce în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă sau refuzului nejustificat de soluţionare a cererii, respectiv de la data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile sau expirării termenului legal de soluţionare a cererii.

Intimatului-reclamant i s-a comunicat Decizia nr. 84/CJI 2058/2016 la data de 14.06.2017, potrivit înştiinţării înregistrate cu nr. x/17.06.2017.

În raport cu data formulării cererii, acţiunea în instanţă este tardiv formulată, termenul de 6 luni curgând de la data luării la cunoştinţă despre conţinutul actului atacat, respectiv de la data de 14.06.2017. Or, acţiunea a fost introdusă la data de 15.02.2018 cu depăşirea termenului de 6 luni de la data comunicării actului administrativ individual.

Arătăm că, prin Decizia nr. 47/CJI 2644/2017, Comisia de jurisdicţie a imputaţiilor a respins cererea de revizuire formulată de către reclamant în temeiul art. 39 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 şi a pct. 115 din Ordinul nr. M 5/1999. Motivele de revizuire ale hotărârilor definitive trebuie să fie circumscrise la împrejurările limitativ prevăzute de prevederile art. 35 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998.

Pe fondul cauzei, se susţine că instanţa de fond a admis, în mod neîntemeiat, contestaţia formulată de reclamantul B., anulând decizia nr. 84/CJI 2058/2016 şi decizia nr. 47/CJI 2644/2017 emise de Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor, precum şi hotărârea nr. 5036/19.09.2016 şi decizia de imputare nr. A 4087/20.07.2016, emise de U.M. 01545 Apaţa.

Instanţa de fond a reţinut, în mod greşit că, numirea reclamantului pe funcţia de şef al logisticii la Depozitul Central 106 "Ţara Bârsei", începând cu data de 01.05.2015, a fost rezultatul unui proces de reorganizare a pârâtei U.M. 01545 Apaţa, în sensul general dat de dispoziţiile pct. 6 din Anexa VII din Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Astfel, instanţa a reţinut, în mod greşit, că dispoziţiile pct. 6 din Notele la Anexa VII la Legea-cadru nr. 284/2010 sunt aplicabile în speţa dedusă judecăţii.

Menţionăm că, atât Depozitul 92 Geniu - U.M. 01630 Arcuş, structura de unde a provenit, precum şi U.M. 01545 Apaţa - Depozitul Central 106 Muniţii "Ţara Bârsei", cea în cadrul căreia a fost numit ofiţerul nu au fost reorganizate, cum ar fi înfiinţare, desfiinţare, transformarea structurii militare, respectiv nu au primit un nou stat de organizare cu sau fără schimbarea denumirii, aşa cum rezultă şi din Adresa nr. x din 20 iulie 2018 emisă de U.M. 01545 Apaţa.

Intimatul-reclamant a fost încadrat până la data de 01.05.2015 pe funcţia de comandant la Depozitul 92 Geniu - U.M. 01630 Arcuş, fiind plătit pe coeficientul de ierarhizare de 4,90.

La cerere, ofiţerul a fost numit pe funcţia de şef al logisticii la U.M.01545 Apaţa - Depozitul Central 106 Muniţii "Ţara Bârsei", ca urmare a eliberării acesteia, conform ordinului şefului Statului Major General nr. S.P.222 din 30.04.2015, necontestat de către acesta.

Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor a reţinut că răspunderea materială a fost stabilită corect în sarcina petentului în ceea ce priveşte drepturile băneşti stabilite şi achitate nelegal acestuia, în condiţiile în care că structura din care a provenit sau cea în cadrul căreia a fost numit ofiţerul nu a suferit modificările prevăzute de lege, iar în ordinul de numire nu s-a precizat menţinerea coeficientului de ierarhizare.

Potrivit prevederilor pct. 6 din Notele la Anexa VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, " Cadrelor militare numite după data intrării în vigoare a prezentei legi în funcţii prevăzute de statele de organizare cu clase de salarizare şi coeficienţi de ierarhizare ai soldei de funcţie inferiori, ca urmare a reorganizării structurilor Ministerului Apărării Naţionale, li se menţin clasele de salarizare şi coeficienţii de ierarhizare, corespunzători funcţiilor superioare din care au provenit, până la numirea într-o funcţie cu o clasă de salarizare şi coeficient de ierarhizare cel puţin egale cu cele menţinute".

Din documentele existente la dosar, Comisia de Jurisdicţie a Imputaţilor nu a identificat documente din care să rezulte că structura din care a provenit sau cea în cadrul căreia a fost numit ofiţerul au suferit modificările respective, iar petentului nu i se putea menţine coeficientul de funcţie mai mare, avut anterior. în acelaşi sens s-au exprimat şi alte structuri de specialitate din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, respectiv Direcţia personal şi mobilizare din cadrul S.M.G. şi Direcţia pentru relaţia cu Parlamentul şi asistenţă juridică cu adresele nr. x din 15.10.2014, respectiv nr. x din 14.10.2014.

Direcţia management resurse umane, structură care, potrivit prevederilor art. 15 din Legea 346/2006, "elaborează şi monitorizează aplicarea strategiilor, politicilor şi reglementărilor în domeniile managementului resurselor umane (...) precizează în adresa nr. x din 12.01.2017, că "o aplicare corectă a acestor reglementări (pct. 6 din Notele la Anexa VII la Legea-cadru nr. 284/2010) implică îndeplinirea cumulativă a condiţiilor de numire a ofiţerului în cauză, după data de 01.01.2011, pe o funcţie cu prevederi ale clasei de salarizare şi coeficientului de ierarhizare inferioare celor din care a provenit, ca urmare a reorganizării structurii în care a fost încadrat."

Astfel, Decizia nr. 84/CJI 2058/2016 şi decizia nr. 47/CJI 2644/2017 emise de Comisia de jurisdicţie a imputaţiilor, Hotărârea comisiei pentru soluţionarea contestaţiei nr. 5036/19.09.2016 şi Deciziei de imputare nr. A-4087/20.07.2016, emise de U.M. 01545 Apaţa sunt temeinice şi legale, în condiţiile în care structura din care a provenit sau cea în cadrul căreia a fost numit reclamantul nu a fost reorganizată.

Angajarea răspunderii materiale în sarcina reclamantului s-a făcut în conformitate art. 20, alin. (1) şi art. 24, alin. (2) din "Instrucţiunile privind răspunderea materială a militarilor şi salariaţilor civili din Ministerul Apărării Naţionale", aprobate cu Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M -5/1999.

Existenţa pagubei a fost sesizată prin actul de control înregistrat la nr. A-2095 din 28.03.2016 întocmit de contabilul şef din U.M. 01434 Sibiu cu ocazia efectuării unui control curent la U.M. 01545 Apaţa, în perioada 23.05.2015 - 25.05.2016 în termenul de 3 ani de la producerea pagubei (termen prevăzut de dispoziţiile art. 24, alin. (1) din O.G. nr. 121/1998).

Ofiţerul a fost numit pe funcţia de şef al logisticii la U.M. 01545 Apaţa - Depozitul Central 106 Muniţii "Ţara Bârsei", începând cu data de 01.05.2015, conform ordinului şefului Statului Major General nr. S.P.222 din 30.04.2015.

De la data încadrării în noua funcţie, cu coeficientul de ierarhizare de 4,40, ofiţerul a fost plătit în continuare pe coeficientul de ierarhizare de 4,90 al funcţiei din care a provenit, deşi în ordinul de numire în funcţie nu este specificat faptul că "...se menţine coeficientul de ierarhizare al funcţiei din care provine".

Conform ordinului de eliberare şi numire în funcţie a ofiţerului emis de Statul Major General, la data numirii în funcţie reclamantului A., structura din care s-a mutat sau în care a fost mutat, nu a fost reorganizată, aşa cum se stipulează la pct. 6 din Note la Anexa VII din Legea-cadru nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, iar la data numirii în noua funcţie, ofiţerul nu menţinea anterior o clasă de salarizare şi un coeficient de ierarhizare corespunzători unei funcţii superioare din care a provenit, de care să beneficieze în continuare, până la numirea într-o funcţie cu o clasă de salarizare şi coeficient de ierarhizare cel puţin egale, şi prin urmare, nu avea posibilitatea menţinerii clasei de salarizare şi coeficientului de ierarhizare, corespunzători funcţiei superioare din care a provenit.

Prin Decizia de imputare nr. A 4087/20.07.2016 emisă de U.M. 01545 Apaţa s-a stabilit recuperarea pagubei pentru suma de 5.567 RON, care reprezintă regularizarea drepturilor salariale (în sumă de 3.853 RON) şi a compensaţiei lunare pentru chirie (în sumă de 1.714 RON) pentru perioada 01.05.2015-30.04.2016.

Împotriva Deciziei de imputare nr. A 4087/20.07.2016, reclamantul a formulat contestaţie, înregistrat la U.M. 01545 Apaţa cu nr. A-4541 din 19.08.2016.

Comandantul Unităţii militare 01545 Apaţa a numit o comisie de soluţionare a contestaţiei, care a analizat şi a propus respingerea contestaţiei prin Procesul-verbal nr. A-5004 din 16.09.2016, iar prin Hotărârea de soluţionare a contestaţiei nr. A 5036/19.09.2016 a fost menţinută răspunderea materială în sarcina contestatorului, aşa cum a fost stabilită prin decizia de imputare nr. 4087/20.07.2016.

Nemulţumit de soluţia pronunţată, reclamantul a formulat plângere la Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul Ministerului Apărării Naţionale împotriva Hotărârii de soluţionare a contestaţiei nr. A-5036/19.09.2016, hotărâre prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva Deciziei de imputare nr. A 4087/20.07.2016.

Prin Decizia nr. 84/CJI 2058/2016, Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor a respins plângerea formulată şi a menţinut răspunderea materială aşa cum a fost stabilită conform Deciziei de imputare nr. 4087/20.07.2016 şi menţinută prin Hotărârea de soluţionare a contestaţiei nr. A-5036/19.09.2016, în baza art. 39 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998, şi a pct. 115 din "Instrucţiunile privind răspunderea materială a militarilor şi salariaţilor civili din Ministerul Apărării Naţionale", aprobate cu Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M.5/1999.

Prin Decizia nr. 47/CJI 2644/2017, Comisia de jurisdicţie a imputaţiilor a respins cererea de revizuire formulată de către reclamant în temeiul art. 39 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 şi a pct. 115 din Ordinul nr. M 5/1999.

Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor a reţinut că motivele invocate de revizuent nu se încadrează în prevederile art. 35 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 şi ale pct. 100-105 din Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M 5/1999, şi a constatat că revizuentul avusese deja cunoştinţă încă de la formularea plângerii despre actele şi faptele prezentate în cerere.

Motivul de revizuire invocat revizuent nu a putut fi reţinut de Comisie, întrucât punctul de vedere al Direcţiei management resurse umane invocat a fost formulat pentru o altă persoană, iar documentele pe care revizuentul le prezintă în susţinerea cererii de revizuire sunt înscrisuri de care revizuentul avea cunoştinţă la data soluţionării cauzei, respectiv Dispoziţia şefului Statului Major General nr. G/S din 01.09.2014 pentru modificarea şi completarea statului de organizare al U.M.01545 Apaţa şi Fişa matricolă din memoriu original cod A 34990.

1.4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinare intimatul reclamant A. a solicitat respingerea recursului pârâţilor ca nefondat, apreciind în esenţă că hotărârea instanţei de fond este legală, fiind pronunţată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material.

În susţinerea acestui punct de vedere s-au adus următoarele argumente:

Cu privire la excepţia tardivităţii, se apreciază a fi neîntemeiată, întrucât în speţa sunt aplicabile prevederile normei speciale, respectiv art. 43 din O.G. nr. 121/1998.

Această normă derogă de la norma generală prevăzuta de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, invocata de către recurentele parate, conform principiului "specialia generalibus derogat", astfel ca termenul de 6 luni se calculează de la data epuizării cailor de atac reglementate de O.G. nr. 121/1998. Reclamantul urmând aceasta procedura administrativ jurisdicţională care se desfăşoară în fata comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor, procedura prevăzuta de art. 31-39 din O.G. nr. 121/1998, cu caracter obligatoriu prin Decizia nr. 34/2016 a Curţii Constituţionale.

Intimatului i-a fost comunicată decizia nr. 47/CJI 2644/2017 pronunţată în temeiul art. 35 din O.G. nr. 121/1998 care reglementează calea de atac a revizuirii, la data de 10.01.2018, iar acţiunea a fost promovata la 15.02.2018, astfel că, termenul de 6 luni prevăzut de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ a fost respectat.

Pe fondul cauzei, se apreciază că interpretarea data dispoziţiilor legale de către organele de control sau jurisdicţie prin hotărârile contestate este una eronata întrucât conform prevederilor pct. 6 din Nota la Anexa VII din Legea - cadru nr. 284/2010, privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, "cadrele militare numite pana la data intrării in vigoare a prezentei legi in funcţii prevăzute de statele de organizare cu clase de salarizare si coeficienţi de ierarhizare ai soldei de funcţie inferiori, ca urmare a reorganizării structurilor M.Ap. N, li se menţin clasele de salarizare si coeficienţii de ierarhizare corespunzători funcţiilor superioare din care au provenit, pana la numirea într-o funcţie cu o clasa de salarizare si coeficient de ierarhizare cel puţin egale cu cele menţinute".

Totodată, conform prevederilor pct. 5 din Nota la Anexa nr. VII la Legea - cadru nr. 284/2010, privind salarizare unitara a personalului plătit din fonduri publice "cadrele militare în activitate din M.Ap. N, care la data intrării în vigoare a prezentei legi menţin coeficienţii de ierarhizare ai soldelor de funcţie, beneficiază în continuare de acest drept, prin acordarea claselor de salarizare şi coeficienţilor de ierarhizare ai soldelor de funcţie prevăzuţi în prezenta anexa, până la numirea într-o funcţie cel puţin egală cu cea a cărui coeficient de ierarhizare se menţine. Procedura se stabileşte printr-un ordin al ordonatorului principal de credite".

Ordinele ministrului apărării naţionale nr. MS216/2007 şi MS nr. 152/2012 privind elaborarea si implementarea Planului cadru pentru continuarea procesului de restructurare si modernizare a Armatei României au fost emise pentru aplicarea Strategiei de transformare a Armatei României, aprobata prin Hotărârea CSAT nr. 38/2007 si nu pentru aplicarea unor prevederi ale Legii - cadru nr. 284/2010, prin urmare, operaţiunea de "reorganizare" din Lege nu trebuie interpretată ca fiind identică cu cea de "reorganizare" definită de art. 7 alin. (1) lit. d) din Ordinul ministrului apărării naţionale nr. MS216/2007 şi art. 6 alin. (2) lit. d) din Ordinul MS 152/19.12.2012. În plus, tocmai aceste ordine sugerează, chiar din titlu (continuarea procesului de restructurare si modernizare) existenţa, în curs, a unor modificări structurale ale armatei, nefinalizate, cunoscute şi de alte autorităţi.

Sintagma de "reorganizare", din Lege ar putea fi privită în sensul dat de ordinul ministrului, atunci când alte operaţiuni ale procesului de restructurare şi modernizare, cum ar fi înfiinţarea, desfiinţarea, transformarea nu ar mai fi aplicabile prevederile art. 6 din Note la Anexa VII din Legea - cadru nr. 284/2010, referitoare la menţinerea coeficientului de ierarhizare corespunzător funcţiei superioare din care a provenit, deşi aceste operaţiuni presupun un nou stat de organizare sau scoaterea din funcţiune a acestuia.

Faptul că în ordinul de numire a cadrului militar se menţionează sau nu că se menţine coeficientul de ierarhizare nu poate constitui temeiul legal în acest sens pentru celelalte persoane cu atribuţii în stabilirea şi acordarea drepturilor salariale, în condiţiile în care la nivelul ministerului nu au fost elaborate proceduri şi criterii în acest sens de către structurile abilitate din minister.

De altfel, chiar Direcţia personal şi mobilizare menţiona în adresa nr. x. 10600/14.10.2014 ca este "necesară iniţierea demersurilor de către structura cu responsabilităţi in domeniu, pentru elaborarea unui ordin al ministrului apărării prin care sa se stabilească procedura de menţinere a coeficienţilor de ierarhizare ai soldelor de funcţie (...) în condiţiile în care atât Direcţia financiar contabilă, cât şi DMRU, prin adresele x/06.09.2012, respectiv B. 166/10.08.2012, susţin menţinerea claselor de salarizare si coeficienţilor de ierarhizare, corespunzătoare funcţiilor superioare din care au provenit (...)".

Mai mult, prin adresa nr. CAl. 7953/31.7.2014, aceeaşi Direcţie personal şi mobilizare preciza ca prin Raportul nr. x/05.04.2013, înaintat ministrului apărării naţionale, Direcţia de personal si mobilizare (...) a iniţiat demersurile necesare pentru adoptarea unui conduite unitare privind menţinerea (...) claselor de salarizare si coeficienţilor de ierarhizare corespunzători funcţiilor din care au provenit, demersuri care au rămas nefinalizate", situaţie rămasa neschimbata până în prezent.

De altfel, chiar în adresa x/12.01.2017 a DMRU (Direcţia management resurse umane), se arata că "decidenţii se afla în structuri şi pe niveluri ierarhice diferite, expresia "ca urmare a reorganizării structurilor M.Ap. N"... a fost interpretată şi prin prisma prevederilor art. 3.2. din Capitolul 3 al Strategiei de transformare a Armatei României, probata prin Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării nr. 38/2007, potrivit cărora "...până în anul 2025, procesul de transformare a Armatei României va cuprinde 3 etape distincte, determinate de restructurarea structurii de forte, termenele angajate faţă de Alianţă pentru îndeplinirea cerinţelor Obiectelor forţei, precum şi de cerinţele procesului de integrare în NATO şi UE . . . . . . . . . ." Cu alte cuvinte, înscrierea sau neînscrierea faptului că, se menţine sau nu coeficientul de ierarhizare este, în momentul de faţă, la aprecierea decidenţilor, fapt ce poate determina în unele situaţii apariţia unor discriminări sau abuzuri cu ocazia numirii cadrelor militare.

Reclamantul aveam dreptul la menţinerea coeficientului de ierarhizare, indiferent de înscrierea acestuia, sau nu, în ordinul de serviciu, întrucât funcţia pe care a fost mutat - şef logistica- s-a eliberat ca urmare a mutării unui ofiţer (care beneficiază de coeficientul cel mai mare avut pe funcţiile în care a fost încadrat anterior), pe o funcţie nou introdusă în statul de organizare al unităţii, şef structura de securitate, conform Fişei Anexă cu modificări, exemplarul nr. 6 Anexa la Dispoziţia Şefului Statului Major General nr. G/S 650 din 01.09.2014.

Conform înscrisurilor din Fişa matricolă aflată la memoriul original cod A-34990, reclamantul pretinde că beneficiază de acelaşi coeficient de ierarhizare din data de 01.10.2010, data numirii in funcţia de Comandant la Depozitul 92 Geniu din cadrul Depozitului Central 106 Munţii, până la data numirii în funcţia de Şef logistică la Depozitul Central 106 Munţii.

II. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

2.1. Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a cadrului normativ aplicabil şi a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că se impune admiterea acestuia, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Criticile recurenţilor referitoare la prescripţia dreptului material la acţiune sunt nefondate.

Sub acest aspect recurenţii se raportează cu consecvenţă la momentul comunicării Deciziei nr. 84/CJI 2058/2016, prin care Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor a respins plângerea formulată şi a menţinut răspunderea materială aşa cum a fost stabilită conform Deciziei de imputare nr. 4087/20.07.2016 şi menţinută prin Hotărârea de soluţionare a contestaţiei nr. A-5036/19.09.2016, în baza art. 39 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998, şi a pct. 115 din "Instrucţiunile privind răspunderea materială a militarilor şi salariaţilor civili din Ministerul Apărării Naţionale", aprobate cu Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M.5/1999.

Însă, este de observat că reclamantul a contestat în principal legalitatea deciziei nr. 47/CJI 2644/2017 emisă în temeiul art. 35 din O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor prin care legiutorul a reglementat o cale administrativă de atac specială, prin care hotărârile definitive emise în procedura de angajare a răspunderii materiale a militarilor pot fi reevaluate dacă au fost descoperite fapte ori acte noi care nu au putut fi prezentate până la data soluţionării cauzei, iar numai subsecvent au fost contestate şi celelalte acte emise în procedura de angajare a răspunderii materiale a reclamantului.

Acesta este un act administrativ - jurisdicţional distinct a cărui legalitate poate fi verificată în faţa instanţelor judecătoreşti, independent de actele administrativ - jurisdicţionale a căror cenzură a făcut obiectul acesteia, a căror invalidare în cauză este solicitată ca o consecinţă a anulării deciziei nr. 47/CJI 2644/2017, potrivit principiului accesorium sequitur principale.

În analiza de legalitate cu care a fost învestită instanţa de contencios administrativ este ţinută a se raporta în exclusivitate la termenele şi condiţiile de validitate proprii acestui act administrativ jurisdicţional, comunicarea hotărârilor care au făcut obiectul cererii de revizuire administrativă în temeiul art. 35 din O.G. nr. 121/1998 nefiind relevantă pentru a determina incidenţa prescripţiei dreptului material la acţiune.

În această ordine de idei, se poate aprecia că în mod corect instanţa de fond s-a raportat la momentul comunicării deciziei nr. 47/CJI 2644/2017 ca moment de început al curgerii termenului de prescripţie (dies a quo), concluzionând just că aceste termen nu era împlinit la momentul formulării cererii de chemare în judecată.

Sunt însă întemeiate criticile pârâţilor referitoare la fondul cauzei.

Aşa cum s-a menţionat în precedent reclamantul în determinarea cadrului procesual, sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată, a înţeles să conteste în principal decizia nr. 47/CJI 2644/2017 emisă de Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul Ministerul Apărării Naţionale prin care s-a dispus respingerea cererii de revizuire administrativă.

Accesoriu acestei cereri, reclamantul a solicitat şi anularea Deciziei Administrativ Jurisdicţionale nr. 84/CJI 2058/2016 emisă de către Ministerul Apărării Naţionale - Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor la data de 02.02.2017, a Hotărârii nr. A5036/19.09.2016 şi a Deciziei de imputare nr. A4087/20.07.2016, acte prin care s-a materializat atragerea răspunderii materiale a reclamantului conform procedurii instituite de O.G. nr. 121/1998.

Cererea principală a vizat un act administrativ jurisdicţional emis în procedura instituită prin art. 25 din actul normativ menţionat, conform căreia "Hotărârile definitive pot fi revizuite de organul care le-a pronunţat, la cererea militarilor interesaţi, a comandanţilor sau şefilor unităţilor ori a şefilor organelor de control financiar de gestiune, când au fost descoperite fapte ori acte noi care nu au putut fi prezentate până la data soluţionării cauzei, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege."

Prin urmare, în procedura administrativ-jurisdicţională de angajare a răspunderii materiale a militarilor legiutorul a înţeles să reglementeze o cale de atac specială împotriva hotărârilor definitive, similară cererii de revizuire din procesul civil, prin care acelaşi organ de jurisdicţie administrativă poate să-şi retracteze propria hotărâre dacă rezultatul administrării şi evaluării faptelor ori actelor nou descoperite şi care nu au fost prezentate până la data soluţionării cauzei duc la o soluţie diametral opusă celui luate prin hotărârea supusă acestui control administrativ extrordinar.

Persoana interesată poate supune controlului de legalitate în faţa instanţelor judecătoreşti competente hotărârea pronunţată în procedura administrativă a revizuirii, însă numai din perspectiva vătămării drepturilor sau intereselor legitime produse prin acest act, care în cazul respingerii cererii de revizuire, sub aspectul netemeinicii ei, vizează numai rezultatul evaluării faptelor ori actelor nou descoperite după finalizarea procedurii de angajare a răspunderii.

În procedura jurisdicţională de contestare a hotărârii de respingere a cererii de revizuire emisă de Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor nu pot fi formulate critici de netemeinicie a antrenării răspunderii materiale din perspectiva actelor şi faptelor avute în vedere la derularea procedurii în cauză, care privesc acte juridice definitive cu acest obiect, ale căror dispoziţii obligatorii nu au fost înlăturate prin nici o cale legală, ci poate fi supusă discuţiei numai valenţa probatorie a actelor sau faptelor noi produse în această cale de atac extraordinară asupra imputabilităţii pagubei produse.

Corespunzător şi analiza instanţei de control judiciar trebuie să fie circumscrisă aceloraşi limite, nefiind admisibil ca numai sub pretextul contestării unui act administrativ - jurisdicţional în raport de care nu este formulată nici o critică concretă, să se conteste dispoziţiile unui act administrativ - jurisdicţional definitiv, necontestat în termenul de prescripţie prevăzut de lege, care se bucură în consecinţă de autoritate de lucru judecat.

În cauză, reclamantul nu a formulat nici o critică de nelegalitate împotriva deciziei nr. 47/CJI 2644/2017 emisă de Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul Ministerul Apărării Naţionale emisă în procedura de revizuire administrativă, prevalându-se de contestarea acestui act, pentru care nu se împlinise termenul de prescripţie a dreptului material la acţiune, doar pentru a contesta temeinicia anternării răspunderii sale materiale, fără a menţiona, aşa cum s-a subliniat în precedent, actele sau faptele noi administrate ulterior angajării răspunderii sale materiale, precum şi evaluarea greşită a importanţei lor probatorii sub acest aspect.

Prin urmare, reclamantul prin tactica procesuală abordată nu a fost în măsură să răstoarne prezumţia de legalitate a deciziei nr. 47/CJI 2644/2017 emisă de Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul Ministerul Apărării Naţionale în cadrul procedurii administrative de revizuire, pe care nu a criticat-o din perspectiva nelegalităţii ei, astfel că reevaluarea răspunderii sale materiale era inadmisibilă.

În concluzie, Decizia nr. 47/CJI 2644/2017 emisă de Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul Ministerul Apărării Naţionale este legală din perspectiva analizată, astfel că hotărârea instanţei de fond care a invalidat-o este dată cu încălcarea principiului securităţii juridice şi a principiului disponibilităţii.

2.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru toate considerentele expuse de fapt şi de drept expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de pârâţii Ministerul Apărării Naţionale - Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor şi Ministerul Apărării Naţionale - Unitatea Militară 01545 Apaţa împotriva sentinţei nr. 96 din 13 iunie 2018 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând, va respinge acţiunea formulată de reclamantul A. ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâţii Ministerul Apărării Naţionale - Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor şi Ministerul Apărării Naţionale - Unitatea Militară 01545 Apaţa împotriva sentinţei nr. 96 din 13 iunie 2018 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, respinge acţiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 octombrie 2020.