Nullity of cassation appeal for lack of specific legal criticism of the lower court’s application of law

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea Litoral a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Finanţelor Publice în numele şi pentru Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, fost Ministerul Fondurilor Europene -Direcţia Generală Programe Infrastructura Mare - Autoritatea de Management Programul Operaţional Sectorial Mediu, anularea Deciziei nr. 53447/27.06.2016, prin care s-a respins contestaţia formulată de reclamantă, şi anularea Notei de Constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/11.05.2016, emise de pârât.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 8 din 17 ianuarie 2018, a respins acţiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

3. Recursurile exercitate în cauză

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanta Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea Litoral şi pârâtul Ministerul Fondurilor Europene.

3.1. În motivarea recursului principal, recurenta-reclamantă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În esenţă, a reluat situaţia de fapt expusă în faţa primei instanţe şi motivele pentru care consideră că acţiunea dedusă judecăţii este întemeiată, susţinând că prima instanţă a analizat doar incidenţa dispoziţiilor art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006 şi incidenţa art. 1 din Instrucţiunile preşedintelui ANRMAP nr. 1/2016, fără nicio referire la contractul de finanţare şi la prevederile contractului de lucrări nr. x/2013.

În opinia recurentei, Autoritatea de management avea obligaţia de a sprijini beneficiarul, prin furnizarea informaţiilor sau a clarificărilor necesare pentru implementarea proiectului, şi de a verifica realitatea, legalitatea şi conformitatea documentelor, arătând că a efectuat toate procedurile premergătoare etapei de negociere şi a transmis respectivei autorităţii toate documentele justificative în acest sens, făcând trimitere la întreaga procedură urmată şi la prevederile legale apreciate a fi incidente.

Totodată, a apreciat că în mod greşit prima instanţă a stabilit că autoritatea contractantă nu a justificat condiţiile de imprevizibilitate la alegerea procedurii de negociere fără publicarea unui anunţ de participare şi a interpretat eronat dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011, considerând că aplicarea procedurii de negociere finalizată prin încheierea actului adiţional nr. x/15.12.2015 reprezintă o abatere de la legalitate în sensul ordonanţei.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, pe fond, admiterea acţiunii.

3.2. Apărările formulate în cauză

3.2.1. Apărările intimatului-pârât. Recursul incident

Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Fondurilor Europene a invocat excepţia nulităţii recursului principal pentru nemotivare, iar pe fond a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Odată cu întâmpinarea, pârâtul a formulat, printr-un memoriu distinct, şi recurs incident, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a susţinut, în esenţă, că în mod greşit a fost respinsă excepţia tardivităţii formulării acţiunii în raport cu momentul comunicării deciziei atacate, solicitând admiterea căii de atac.

3.2.2. Apărările recurentei-reclamante

Prin întâmpinare, recurenta-reclamantă a solicitat respingerea recursului formulat de pârât.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

1. Regularitatea promovării recursului reclamantei

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului reclamantei, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanţa de control judiciar constată că recursul principal nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora, " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Astfel, legiuitorul a înţeles să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 din acelaşi Cod.

Aşadar, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă şi nu corectează eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În cauză, se constată că recurenta-reclamantă arată că prima instanţă a făcut referire doar la anumite prevederi legale, fără să facă trimitere la contractul de finanţare şi la contractul de lucrări, şi la faptul că au fost interpretate greşit dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011, însă nu arată în concret în ce constau aceste critici circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., respectiv memoriul de recurs nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestui motiv de casare, aşa încât a fost invocat în mod formal drept temei al căii de atac exercitate.

Or, obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor formulate în raport cu soluţia primei instanţe, motivarea imprecisă sau generală atrăgând sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin urmare, susţinerile recurentei-reclamante nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., acesta nedezvoltând critici propriu-zise faţă de hotărârea atacată, ci doar şi-a exprimat nemulţumirea în raport cu soluţia primei instanţe care, în opinia sa, este greşită, neurmată însă de argumente în dezvoltarea şi susţinerea acesteia, reproducând practic susţinerile din cererea de chemare în judecată, cu trimitere la motivele pentru care consideră că a acţionat corect în procedura urmată, intercalând, totodată, unele pasaje din cuprinsul sentinţei.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, nestructurate din punct de vedere juridic nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, în condiţiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Prin urmare, susţinerile recurentei-reclamante nu reprezintă critici împotriva sentinţei recurate şi ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

2. Recursul incident

În ceea ce priveşte recursul incident formulat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene împotriva aceleiaşi sentinţe, instanţa de control judiciar are în vedere prevederile art. 472 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora, "(2) Dacă apelantul principal îşi retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect."

Legiuitorul a înţeles să transpună aplicarea acestor prevederi şi în privinţa procedurii de soluţionare a recursului, astfel, potrivit art. 491 alin. (1) din C. proc. civ.:

"(1) Recursul incident şi recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 şi 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispoziţiile art. 488 rămân aplicabile."

Ţinând cont că soluţia dată în privinţa recursului principal declarat de reclamantă nu implică cercetarea fondului, va constata că a rămas fără efect recursul incident declarat de pârât.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului formulat de reclamantă.

Totodată, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. coroborat cu art. 472 alin. (2), art. 491 alin. (1) şi art. 494 din acelaşi act normativ, va respinge ca rămas fără efect recursul incident declarat de pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea Litoral împotriva sentinţei nr. 8 din 17 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Respinge recursul incident, formulat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene împotriva sentinţei nr. 8 din 17 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca rămas fără efect.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 octombrie 2020.