Nullity of cassation appeal for failure to articulate specific illegality grounds under Art. 488(1)(8) CPC

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Tulcea, anularea Deciziei nr. 179/19.08.2019 şi a Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/18.06.2019 emise de pârâte.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 5 din 16 ianuarie 2020, a admis acţiunea formulată de reclamant, a anulat Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 179 din 19.08.2019 emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi şi Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. 314 din 18.06.2019 de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Tulcea.

Totodată, a obligat pârâtele la plata, în solidar, către reclamant, a cheltuielilor de judecată în suma de 50 RON taxă judiciară de timbru şi în sumă de 6256,48 RON, onorariu de avocat, redus.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Tulcea, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă, în esenţă, a reprodus apărările formulate în faţa primei instanţe, respectiv a motivelor pentru care consideră că actele contestate sunt legale, susţinând că hotărârea atacată este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, judecătorul fondului apreciind greşit situaţia de fapt şi de drept dedusă judecaţii, care a condus în mod eronat la anularea actelor atacate.

Astfel, contrar celor reţinute de prima instanţă, a susţinut că, în calitatea sa de administrator, intimatul reclamant nu a depus diligenţe în vederea evitării blocajului economic în care se afla societatea debitoare, fapt ce dovedeşte reaua credinţa a acestuia.

Faptul că obligaţiile fiscale datorate de societate sunt născute ca urmare a depunerii declaraţiilor fiscale întocmite de aceasta şi faţă de sumele stabilite suplimentar de către organele de inspecţie fiscala, iar intimatul-reclamant nu a încercat să identifice soluţii de redresare constituie motive temeinice ce au stat la baza emiterii deciziei de angajare a răspunderii solidare, în baza art. 25 alin, (2) lît. d) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscală.

În plus, acesta nu a uzat de prevederile legale, în conformitate cu care avea posibilitatea să achite obligaţiile restante eşalonat.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, pe fond, respingerea acţiunii.

4. Apărarea intimatului-reclamant

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea căii de atac exercitate şi menţinerea sentinţei atacate, fiind temeinică şi legală.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Regularitatea promovării căii de atac

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2)

din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora, " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Astfel, legiuitorul a înţeles să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 din acelaşi Cod.

Aşadar, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă şi nu corectează eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În cauză, se constată că recurenta-pârâtă susţine că hotărârea atacată este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, însă nu arată în concret în ce constau aceste critici circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., respectiv memoriul de recurs nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestui motiv de casare, aşa încât a fost invocat în mod formal drept temei al căii de atac exercitate.

În sensul prevederilor citate, astfel de critici ar fi presupus, mai întâi, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de prima instanţă încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material, ceea ce nu se regăseşte în cuprinsul cererii de recurs.

Or, obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor formulate în raport cu soluţia primei instanţe, motivarea imprecisă sau generală atrăgând sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin urmare, susţinerile recurentei-pârâte nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta nedezvoltând critici propriu-zise faţă de hotărârea atacată, ci doar şi-a exprimat nemulţumirea în raport cu soluţia primei instanţe şi a reluat situaţia de fapt, cu referire la motivele pentru care, în opinia părţii, actele administrative contestate au fost emise cu respectarea prevederilor legale, intercalând, totodată, unele pasaje din cuprinsul sentinţei.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, nestructurate din punct de vedere juridic nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, în condiţiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Prin urmare, susţinerile recurentei-pârâte nu reprezintă critici împotriva sentinţei recurate şi ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte cuantumul cheltuielilor de judecată solicitate de către intimatul-reclamant, instanţa de control judiciar apreciază că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., raportat la împrejurarea că excepţia nulităţii recursului a fost invocată la iniţiativa instanţei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

Totodată, va obliga recurenta-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată către intimatul-reclamant, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat, redus, cu aplicarea prevederilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Tulcea împotriva sentinţei nr. 5 din 16 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 5000 RON, cheltuieli de judecată parţiale, către intimatul-reclamant A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 octombrie 2020.