Councilor’s pasture lease and subsidies sustain conflict-of-interest finding; appeal rejected as unfounded.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 01 iunie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ DE INTEGRITATE, acţiune în anularea Raportului de evaluare nr. x/28.04.2016 emis de pârâtă.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 316 din 28 noiembrie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016, a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen, reclamantul A., solicitând casarea în tot a sentinţei civile recurate şi, pe fond, admiterea cererii, în sensul de a se dispune anularea Raportului de evaluare nr. x/28.04.2016 întocmit de A.N.I., pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., recurentul- reclamant a criticat sentinţa recurată ca fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material incidente în cauză, invocând, în esenţă, următoarele motive:

În mod greşit s-a reţinut că dezbaterile din Consiliul Local al comunei Bogda au avut pe ordinea de zi şi încheierea contractelor de păşunat pe anul 2014. În realitate, aşa cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal de şedinţă, pe ordinea de zi s-a aflat doar majorarea taxelor de păşunat, majorare care se impunea, în urma modificărilor legislative prevăzute de O.U.G. nr. 24/2013 şi H.G. nr. 1064/2013, astfel că, nu sunt îndeplinite condiţiile pentru reţinerea conflictului de interese, respectiv, nu avea de ce să anticipeze că decizia ce se va lua ar prezenta un beneficiu sau un dezavantaj în ceea ce-l priveşte.

Prin votul său exprimat pentru majorarea taxei de păşunat, la 50 RON/ha păşune, nu a urmărit vreun avantaj personal, ci şi-a asumat dezavantajul, convins fiind că acţionează în interesul comunităţii care l-a ales, aceasta deoarece majorarea taxei profita acesteia.

Ceea ce ignoră instanţa de fond si este relevant în cauză, susţine recurentul- reclamant, este faptul ca votul exprimat a fost in sensul majorării taxei de păşunat, ceea ce înseamnă ca a trecut peste interesul personal: acela de a plaţi o taxa diminuată.

Apreciază, totodată, că textele de lege invocate de către instanţa de fond trebuie interpretate în sensul că există conflict de interese, dacă este dovedită exercitarea unei influenţe sau o lipsă de obiectivitate şi prin acestea s-a creat un prejudiciu comunităţii, simultan cu crearea unui avantaj în patrimoniul propriu- ceea ce nu este cazul în speţă.

În acest sens, solicită a se avea în vedere chiar Ghidul A.N.I privind incompatibilităţile şi conflictele de interese şi Recomandarea 10/2000 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei- art. 13.

Făcând aplicarea art. .70 din Legea nr. 161/2003, în mod greşit, instanţa a apreciat ca ar fi avut un interes personal de natura patrimoniala ce ar fi influenţat îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin, respectiv, încasarea subvenţiilor A.P.I.A, atâta vreme cat votul a avut ca obiect majorarea taxei de pasunat, nicidecum încheierea sau prelungirea unui contract de închiriere pentru păşunea comunala. Încheierea unor noi contracte de păşunat se impunea ca urmare a majorării taxei de păşunat şi a constituit decizia Primăriei, şi nu a Consiliului Local.

Rezultă că, nu în temeiul Hotărârii nr. 31/19.12.2013 i s-a încheiat un contract de închiriere pentru folosinţa pajiştilor comunale, deţinând anterior, încă din anul 2000, contract de închiriere.

Precizează recurentul că, anterior acestei Hotărâri, fiind crescător de bovine, încă din anul 2001, deci, anterior deţinerii funcţiei publice, în baza Hotărârilor nr. 3/18.02.2005, nr. 4/18.02.2005, si nr. 5/18.02.2005 ale Consiliului Local Bogda (chiar si anterior acestor hotărâri), a încheiat cu Primăria Bogda Contractul de păşunat nr. x/23.04.2003, Contractul de învoire la păşunat nr. x/22.03.2004, Contractul de învoire la păşune nr. x/26.05.2005, Contractul de concesiune nr. x/09.11.2009.

De asemenea, arată că, pe raza localităţii Bogda, păşunatul este organizat pe categorii de animale, iar recurentul este singurul crescător de bovine. Încă din anul 2001 deţine prin contractele sus-enunţate aceeaşi suprafaţă de păşune, în acelaşi perimetru, arondat bovinelor, astfel că, prin Hotărârea nr. 31/19.12.2013 nu i s-a creat un beneficiu pentru a se retine ca ar fi avut un interes personal de natură patrimonială, în sensul conflictului de interese.

La fel, susţine recurentul- reclamant, împrejurarea că a încasat subvenţii de la APIA nu poate fi luată în considerare în sensul reţinerii conflictului de interese, în înţelesul legii. Încă de la înfiinţarea APIA, beneficiază de subvenţii atât pentru suprafeţele de teren pe care le deţine în proprietate, cât şi pentru cele închiriate. A reţine că în perioada 2012-2014 a beneficiat de subvenţii, însumând 346.440,41 RON, datorită calităţii sale de consilier local, consideră că este aberant si frizează ridicolul. Acest drept îi este conferit de lege, tocmai pentru că deţine în proprietate terenuri agricole si animale.

În fine, cât priveşte reţinerea instanţei de fond că este suficient ca interesul său să fi fost de natură personală, nu şi patrimonială pentru a exista o situaţie particulară de conflict de interese sancţionată potrivit art. 77 din Legea nr. 393/2004, recurentul arată că interesul, indiferent de natura sa patrimonială sau nepatrimonială, este unul personal sau care vizează categoriile de rude şi afini prevăzute de lege, astfel că motivarea instanţei este lipsită de logică şi conţine o eroare, când se reţine că situaţia supusă aprobării consilierilor locali ar fi vizat încheierea unui nou contract de închiriere privind folosinţa păşunii comunale, aspect nereal, ce rezulta cu evidenţă din cuprinsul procesului-verbal de şedinţă, votul consilierilor locali având ca obiect doar majorarea taxei de păşunat.

4. Apărarea formulată în cauză

Intimata-pârâtă AGENŢIA NAŢIONALĂ DE INTEGRITATE a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei civile recurate.

În esenţă, a arătat că, în mod corect şi legal instanţa de fond, prin prisma analizării înscrisurilor depuse în probaţiune la dosarul cauzei, a dispoziţiilor art. 70, 71 şi 77 din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare, art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 şi art. 75 lit. f), art. 77 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 393/2004, a reţinut că interesul personal al recurentului era şi de natură patrimonială, prin încasarea subvenţiilor A.P.I.A. în perioada 2012- 2014, inclusiv, pentru terenul închiriat conform Contractului nr. x/2014. Legea nu distinge cu privire la interesul patrimonial: direct sau nu, concret realizat, sau eventual, indiferent de împrejurările care îl condiţionează, substanţial sau minor.

Astfel, este suficient ca interesul recurentului să fi fost de natură personală, nu şi patrimonială, pentru a exista o situaţie particulară de conflict de interese sancţionată de dispoziţiile art. 77 din Legea nr. 393/2004, simplul fapt că recurentul era implicat în raporturi juridice anterioare calităţii sale de ales local neabsolvindu-l pe acesta de responsabilităţile funcţiei dobândite ulterior şi de a acţiona, după dobândirea acestei calităţi, cu depline garanţii de obiectivitate în respectarea regimului conflictului de interese.

Aşa cum prevăd dispoziţiile art. 46 din Legea nr. 215/2001, mai susţine intimata, în calitate de consilier local, recurentul A. nu putea lua parte la deliberare şi la adoptarea hotărârii de Consiliu Local, având la acel moment un interes patrimonial în problema supusă dezbaterii, respectiv, încasarea subvenţiilor de la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi, deşi avea un interes personal patrimonial, acesta nu a anunţat la începutul dezbaterilor interesul personal pe care îl avea în problema dezbătută şi a votat "pentru", încălcând, astfel, dispoziţiile art. 77 din Legea nr. 393/2004.

De altfel, a mai arătat intimata, potrivit adresei nr. x/10.03.2014 a Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Timiş, persoana evaluată a beneficiat de subvenţii şi de ajutoare în calitate de persoană fizică şi de persoană fizică autorizată, plăţile pe suprafaţă acordate persoanei evaluate în perioada 2012- 2014 însumând un cuantum de 346.440,41 RON.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 30 octombrie 2018 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 16 octombrie 2019, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, precum şi din perspectiva obiectului şi a normelor legale incidente, dar şi a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Instanţa de fond a fost învestită, pe calea prevăzută de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, cu soluţionarea cererii formulate de reclamantul A., având ca obiect anularea Raportului de evaluare nr. x/28.04.2016 emis de intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate, prin care s-a reţinut că reclamantul, în calitate de consilier local în cadrul Consiliului Local al comunei Bogda, judeţul Timiş, s-a aflat în conflict de interese, în sensul că a încălcat dispoziţiile art. 77 din Legea nr. 161/2003, ale art. 75 şi 77 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 393/2004 şi art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, deoarece, având un interes personal de natură patrimonială, a participat la deliberarea şi adoptarea Hotărârii nr. 31/19.12.2013 privind aprobarea taxei de concesiune/închiriere păşuni pe categorii de animale şi încheierea contractelor de închiriere suprafeţe de pajişti în anul 2014 şi, urmare a aprobării acesteia, a încheiat cu Consiliul Local al comunei Bogda, Contractul de închiriere a suprafeţelor de pajişti aflate în domeniul public/privat al Comunei Bogda nr. 204/28.02.2014.

Instanţa a respins acţiunea reclamantului, în considerarea faptului că acesta s-a aflat în conflict de interese prin participarea la adoptarea Hotărârii nr. 31/19.12.2013, urmată de semnarea contractului de închiriere nr. x/28.02.2014, soluţie care este legală, reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Conform art. 70 din Legea nr. 161/2003, "prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative", iar potrivit art. 71, "principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice sunt: imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public".

Raportat la aceste temeiuri de drept, persoanele care deţin funcţii publice sunt obligate să manifeste o atitudine neutră, imparţială şi obiectivă faţă de interesele lor de orice natură, acestor persoane fiindu-le interzis să abuzeze, în orice fel, de poziţiile pe care le deţin şi să obţină anumite beneficii pentru ei, soţi, rude sau alte persoane, în considerarea funcţiei.

Conform art. 77 din Legea nr. 161/2003, conflictele de interese pentru preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene sau consilierii locali şi judeţeni sunt prevăzute în Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001.

În cazul consilierilor locali, dispoziţiile art. 46 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale prevăd că:

"nu poate lua parte la deliberare şi la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soţ, soţie, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local".

De asemenea, art. 77 din Legea nr. 393/2003 privind Statutul aleşilor locali, prevede:

"(1) Consilierii judeţeni şi consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea şi adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii. (2) În situaţiile prevăzute la alin. (1), consilierii locali şi consilierii judeţeni sunt obligaţi să anunţe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au în problema respectivă. (3) Anunţarea interesului personal şi abţinerea de la vot se consemnează în mod obligatoriu în procesul-verbal al şedinţei".

În speţă este de necontestat faptul că, la momentul intervenirii conflictului de interese, recurentul- reclamant îndeplinea funcţia de consilier local în cadrul Consiliului Local al Comunei Bogda, judeţul Timiş.

În această calitate, a participat la deliberarea şi adoptarea Hotărârii Consiliului Local nr. 31/19.12.2013 privind aprobarea taxei de concesiune/închiriere păşuni pe categorii de animale şi încheierea noilor contracte de închiriere a suprafeţelor de pajişti aflate în domeniul public/privat al comunei Bogda. În baza acestei hotărâri a fost încheiat Contractul de închiriere a suprafeţelor de pajişti nr. 204/28.02.2014 între Consiliul Local Bogda, în calitate de locator, şi A., în calitate de locatar (crescător de animale).

Recurentul- reclamant susţine că nu a avut, în concret, un interes personal patrimonial în problema supusă dezbaterii, dovadă stând votul său pentru majorarea taxei de păşunat. Însă, factual, este de remarcat că H.C.L. nr. 31/2013 nu a avut ca obiect numai stabilirea noii taxe de închiriere, ci şi încheierea unor contracte de închiriere noi pentru o perioadă de 5 ani.

În lumina principiului transparenţei decizionale şi a dispoziţiilor art. 77 din Legea nr. 393/2004, se impunea ca recurentul- reclamant "să anunţe" interesul personal la începutul dezbaterilor (respectiv, situaţia sa de crescător de animale, şi beneficiar al unor contracte anterioare de atribuire a pajiştilor), precum şi faptul că, din această cauză, nu va participa la dezbatere. Dispoziţia legală nu condiţionează abţinerea de la discutarea problemei supuse dezbaterii, de votul pe care alesul local intenţionează să-l exprime.

Din cuprinsul textelor de lege anterior citate rezultă că interdicţia participării la deliberarea şi adoptarea hotărârilor consiliului local este una generală, ce survine ori de câte ori se conturează existenţa unui posibil interes personal al alesului local, în chestiunile supuse dezbaterii. Totodată, se observă că dispoziţiile art. 70 din Legea nr. 161/2003 nu stabilesc, ca şi condiţie, o influenţă demonstrată în îndeplinirea atribuţiilor alesului public ce are un interes personal, ci doar existenţa posibilităţii ca interesul personal să influenţeze îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor persoanei în cauză.

Din această perspectivă, legiuitorul a avut în vedere că, în cazul în care alesul local ar participa la dezbaterile asupra chestiunilor în care are un interes personal, acesta ar putea influenţa decizia adoptată, prin luarea cuvântului şi/sau prin combaterea poziţiei exprimate de ceilalţi participanţi la dezbateri, şi, astfel, ar fi invalidat scopul urmărit de legiuitor prin reglementarea conflictului de interese.

Înalta Curte reţine că, la data adoptării Hotărârii Consiliului Local al Comunei Bogda nr. 31/19.12.2013, recurentul- reclamant A. deţinea calitatea de crescător de animale, iar obiectul hotărârii adoptate de consiliul local îl reprezintă aprobarea taxei de concesiune/închiriere păşuni şi încheierea contractelor de păşunat în conformitate cu O.U.G. nr. 34/2013.

Or, în condiţiile în care reclamantul este crescător de animale, acesta s-a aflat în situaţia reglementată de art. 77 din Legea nr. 161/2003, raportat la art. 46 alin. (1) din Legea 215/2001, în sensul că în problemele ce ţineau de administrarea suprafeţelor de teren cu destinaţie păşune avea un interes personal în raport de care legea îi interzicea să participe la deliberarea şi adoptarea hotărârii de consiliu local pe aceste aspecte.

Examinând sentinţa recurată, din perspectiva criticilor formulate de recurent, Înalta Curte constată că instanţa de fond a analizat în mod corect efectele adoptării acestei hotărâri a consiliului local, în raport de prevederile art. 75 din Legea nr. 393/2004, fiind întemeiată concluzia că recurentul- reclamant avea un interes personal direct în adoptarea acesteia, hotărârea consiliului local permiţându-i să atingă scopul urmărit, şi anume, acela de a închiria pe un nou termen păşunea aparţinând unităţii administrativ- teritoriale, în vederea desfăşurării activităţii.

Aplicarea normelor incidente nu este condiţionată de dovedirea obţinerii unui folos material de către persoana respectivă, simpla posibilitate ca respectivul act să fie adoptat fără existenţa unor garanţii de obiectivitate (aşa cum sunt definite de art. 70 şi art. 77 din Legea nr. 161/2003), generând încălcarea regimului conflictelor de interese.

În concluzie, în cauză sunt îndeplinite condiţiile existenţei conflictului de interese în persoana reclamantului, astfel că raportul de evaluare care consacră o atare stare de fapt şi de drept este legal, iar hotărârea instanţei de fond care-l validează este dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, constatând că în cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanţa de fond interpretând şi aplicând corect dispoziţiile de drept material incidente în cauză, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) şi (2) şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 316 din 28 noiembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 octombrie 2019.