Public water administration's challenge to Court of Auditors' measures on procurement, hydro-technical works, and salary supplements dismissed as unfounded

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, reclamanta Administraţia Naţionala "Apele Romane" (A.N.A.R.) a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României:

- anularea parţială a încheierii nr. 80/2017 emisă de Departamentul IX din cadrul Curţii de Conturi a României, mai puţin în ceea ce priveşte punctul nr. 1.11.1 al Deciziei nr. 11/2017;

- anularea parţială a Deciziei nr. 11/2017 a Curţii de Conturi a României, după cum urmează:

1. Modificarea măsurii 1.5, în sensul înlocuirii sintagmei "va dispune constituirea unei comisii" cu "va dispune masurile necesare", precum şi prelungirea termenului de realizare.

2. Anularea măsurii nr. 10 şi, în subsidiar, în măsura respingerii, completarea cu sintagma "în funcţie de rezultatul lucrării de cercetare penala".

3. Anularea măsurii 1.11.1 si 1.11.2.

4. Anularea măsurii nr. 16 şi, în subsidiar, în cazul respingerii, reformularea măsurii nr. 16, înlocuind sintagma "Verificarea tuturor documentaţiilor aferente obiectivelor hidrotehnice" CU "Verificarea tuturor obiectivelor hidrotehnice", respectiv eliminarea din cadrul măsurii nr. 16 a formulării "in concordanta si cu recomandările transmise cu adresa nr. x/28.05.2015".

5. Anularea măsurii II.3.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1262 din 19 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Administraţia Naţională Apele Române în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Administraţia Naţională Apele Române, pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., fără însă a fi decelate în cuprinsul memorialului din recurs cele două motive.

II. Analiza cererii de recurs

1. Motivele de fapt şi de drept relevante

1. Se cuvine a se preciza de la început faptul că s-a contestat prin recurs doar soluţia dată în 3 dintre cele 6 măsuri cere au făcut obicetul acţiunii, respectiv nr. 110, I16 şi II3

Măsura I.10: Conducerea entităţii va dispune măsuri de analizare a condiţiilor în care s-a efectuat angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata sumei de 154.800 RON şi recuperarea eventualului prejudiciu.

Măsura a avut la bază constatarea că entitatea a efectuat cheltuieli neeconomicoase şi ineficiente privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata sumei de 154.800 RON reprezentând prestarea serviciilor de audit financiar, respectiv auditarea situaţiilor financiare ale anului 2015 de către o societate comercială de drept privat.

Instanţa de fond a reţinut că realizarea unei achiziţii sub pragul de 30.000 euro, prevăzut de art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006 nu exclude de la aplicare toate dispoziţiile Ordonanţei, ci permite autorităţii contractante atribuirea directă a contractului, în baza unei proceduri simplificate, fără parcurgerea procedurilor de atribuire complexe prevăzute de aceeaşi lege. Astfel, art. 19 prevede următoarele: Autoritatea contractantă achiziţionează direct produse, servicii sau lucrări, în măsura în care valoarea achiziţiei, estimată conform prevederilor secţiunii a 2-a a prezentului capitol, nu depăşeşte echivalentul în RON a 30.000 euro exclusiv T.V.A. pentru fiecare achiziţie de produse ori servicii, respectiv a 100.000 euro exclusiv T.V.A. pentru fiecare achiziţie de lucrări. Achiziţia se realizează pe bază de document justificativ.

Încheierea contractului de servicii având valoarea de 129.000 RON fără TVA era supusă reglementării O.U.G. nr. 34/2006, inclusiv în ceea ce priveşte respectarea principiilor care stau la baza atribuirii contractului de achiziţie publică.

În acelaşi sens este şi Instrucţiunea Preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice privind modalitatea de aplicare a prevederilor art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, care prevede în art. 1 alin. (2) că: Atunci când îşi stabileşte necesităţile, prin întocmirea Planului anual al achiziţiilor publice, autoritatea contractantă trebuie să ţină cont de referatele de necesitate întocmite de fiecare compartiment în parte, care semnalează atât nevoile de funcţionare curente, cât şi de proiectele pe care le vor avea în derulare, în vederea îndeplinirii scopului pentru care au fost înfiinţate. De asemenea, art. 2 prevede următoarele: Pe baza referatului/referatelor de necesitate, autoritatea contractantă estimează valoarea achiziţiei, conform regulilor prevăzute în secţiunea a 2-a a capitolului II, din O.U.G. nr. 34/2006, şi stabileşte dacă aceasta se încadrează în pragurile valorice de la art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006, pentru a realiza achiziţia directa. (2) În sensul alin. (1), în vederea estimării corecte a valorii contractului/achiziţiei autoritatea contractantă ia în considerare scopul şi necesităţile pe care urmează să şi le acopere prin realizarea achiziţiei respective.

Curtea de apel a reţinut că obiectul contractului de servicii nr. x/09.12.2015 l-a reprezentat: Servicii de auditare privind situaţia economico-financiară a ANAR-Sediul Central, însă nu există un referat de necesitate motivat prin care să fie evidenţiată estimarea valorii achiziţiei, conform regulilor înscrise în O.U.G. nr. 34/2006. Instanţa observă că referatul aflat la dosar nu este motivat sub nici un aspect (necesitatea cheltuielii, estimarea valorii achiziţiei, scopul achiziţiei). Aşadar, oportunitatea auditării independente a activităţilor privind situaţia economico-financiară a instituţiei, invocată de reclamantă în cererea de chemare în judecată, nu se regăseşte în vreunul dintre documentele justificative întocmite în vederea încheierii contractului de servicii cu Societatea A. S.R.L., nefiind susţinută de înscrisuri.

Curtea de apel a constatat că aceasta nu a dovedit recepţionarea serviciilor achiziţionate prin contractul de servicii x/09.12.2015, chiar referatul privind plata serviciilor de audit menţionând că nu a fost semnat procesul-verbal de recepţie, deşi potrivit art. 9 din contract una din obligaţiile principale ale achizitorului, în speţă reclamanta, era aceea de a recepţiona serviciile prestate în termenul convenit şi numai după recepţia serviciilor prestatorul emite factura reprezentând contravaloarea acestora, conform art. 14.4 din contract.

Aşadar, plata serviciilor de audit anterior recepţionării acestora era nelegală inclusiv din perspectiva dispoziţiilor contractului încheiat.

În ceea ce priveşte solicitarea reclamantei de completare a măsurii cu sintagma "în funcţie de rezultatul lucrării de cercetare penală", curtea constată, pe de o parte, că o atare solicitare este inadmisibilă, instanţa fiind învestită cu analiza legalităţii şi temeiniciei actelor administrative emise de pârâtă (Decizia şi Încheierea), fără însă a putea completa actul administrativ în sensul dorit de reclamantă, o asemenea soluţie neregăsindu-se în art. 18 ori art. 8 din Legea 554/2004. Pe de altă parte, se observă că formularea măsurii nu exclude recuperarea prejudiciului pe calea acţiunii civile în procesul penal, susţinerile reclamantei fiind nefondate şi sub acest aspect.

Este posibil ca procesul penal să înceteze şi astfel reclamanta să nu se mai poată constitui parte civilă, aşa încât este necesar ca aceasta să facă toate demersurile pentru recuperarea prejudiciului şi pentru evitarea intervenirii prescripţiei.

Prin cererea de recurs s-a criticat sentinţa întrucât nu există un text legal(si nici instanţa de fond nu 1-a indicat) care sa impună o anume procedură prelalabila achiziţiei directe, a cărei neparcurgere ar conduce la presupusa nelegalitate a realizării achiziţie de servicii incriminate. Astfel, instanţa de fond apreciază, fara a motiva, ca sunt supuse prevederilor O.U.G. nr. 34/2006, inclusiv in respectarea principiilor, si achiziţiile directe si ca procedura ar fi încălcat aceste principia. Potrivit art. 17 si 18, autorităţile contractante au obligaţia respectării principiilor prevăzute de la art. 2 alin. (2) din ordonanţa in cazul aplicării procedurilor de atribuire, acestea fiind enumerate restrictiv in art. 18. In aceasta enumerare nu se regăseşte achiziţia directa.

Prin urmare, nu poată fi reţinuta motivarea privind lipsa unei justificări a achiziţiei. De asemenea, scopul achiziţiei este prezentat in caietul de sarcini care

a insotit invitaţiile pentru depunerea ofertelor.

După cum retine chiar instanţa de fond(existenta referatelor si a caietului de sarcini), justificarea, chiar formal, exista, fiind menţionata ca necesitate auditarea situaţiilor financiare, in vederea stabilirii situaţiei economico-financiare la preluarea mandatului noului Director General.

În ceea ce priveşte incidenţa pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., referitor la O.U.G. nr. 34/2006, cum că acesta nu ar fi aplicabil achiziţiilor directte, principiile prevăzute în legătură cu contractul de achiziţie publică sunt pe deplin aplicabile.

Critica aplicării greşite a prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 mnu se poate reţine refotrrmularea unui act administrativ nefiind posibilă cu atât mai mult în sensul particular solicitat de reclamantă şi în conformitate cu dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte incidenţa pct. 8 al art. 488 dovada modului de estimare a valorii achiziţiei nu a fost în niciun fel dovedită dar, chiar mai mult nici modalitatea de "contractare" a celor 3 societăţi ofertante.

Mai mult în ceea ce priveşte criticile recurentei-reclamante: în sensul că a fost derulat contractul în discuţie, iar rezultatul serviciilor a fost adus la cunoştinţa ANAR, fiind recepţionat, prin urmare, nu ar exista un prejudiciu", nici aceasta nu este critică de situaţia de fapt şi este vădit nefondată.

În adresa nr. 20887/MT/ll octombrie 2016, prin care A.N.A.R. a solicitat ministerului coordonator (Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor) să se pronunţe în legătură cu: poluţia legală referitoare la plata sau neplata facturii" se precizează că "atât Raportul de audit, cât şi Procesul - Verbal de predare - primire a acestuia nu au fost semnate de către ANAR, - conducerea de la acea dată fiind schimbată - deci serviciile efectuate nu au fost recepţionate".

Acest aspect este menţionat şi în Referatul privind plata serviciilor de audit efectuate de către S.C. A. S.R.L. Hunedoara, înregistrat cu nr. x/28 decembrie 2016:

"(...) serviciile prestate de către societatea de audit nu au fost recepţionate, nefiind semnat procesul-verbal de recepţie (...)"• Deci, este vorba despre achitarea contravalorii unor servicii nerecepţionate.

Nici ulterior nu s-a efectuat o recepţie a serviciilor, în timpul acţiunii de control, desfăşurate de Curtea de Conturi, nefiind prezentate documente în acest sens (proces-verbal de recepţie a serviciilor prestate).

Măsura I.16: impune verificarea tuturor documentaţiilor aferente obiectivelor hidrotehnice de tipul microhidrocentralelor (MHC) din punct de vedere al îndeplinirii cerinţelor din avizele de gospodărire a apelor coroborate cu prevederile legale în materie, precum şi al respectării clauzelor din contractele de închiriere a unor porţiuni din albiile minore ale cursurilor de apă din domeniul public al statului aflate în administrarea Administraţiei Naţionale "Apele Române", în concordanţă şi cu recomandările Comisiei Europene transmise cu adresa nr. x/28.05.2015.

Această măsură a avut la bază constatarea nerespectării prevederilor legale în modul de emitere a avizelor de gospodărire a apelor şi constituire a garanţiilor financiare pentru blocarea amplasamentului în cazul microhidrocentralelor construite în albia minoră a apelor proprietate publică a statului, aflate în administrarea ANAR, dar şi faptul că pentru 2 microhidrocentrale ale căror contracte au fost reziliate la cererea administratorilor nu au fost executate garanţiile financiare de blocare pentru amplasament, în sumă de 100.000 euro.

În perioada supusă controlului, reclamanta a emis 9 avize de gospodărire a apelor şi a modificat 15 avize, astfel cum rezultă din tabelul aflat la filele x din vol. IV.

Instanţa de fond a reţinut că există avize emise de către reclamantă ulterior intrării în vigoare a OMMP 980/2011 (publicat în M.Of. din 7 martie 2011), deşi încheierea contractului de închiriere a domeniului public s-a făcut ulterior emiterii avizului modificator (este cazul Amenajării hidroenergetice C. pentru care a fost emis avizul x/06.03.2012, contractul de închiriere fiind încheiat de abia la data de 28.01.2014).

Potrivit art. 22 din Ordinul MMP 662/2006 Avizele de gospodărire a apelor se emit de către Administraţia Naţională "Apele Române" şi unităţile de gospodărire a apelor, iar art. 2 din OMMP 980/2011 prevede că, "În vederea obţinerii avizului de gospodărire a apelor pentru lucrări de tip microhidrocentrale, realizate în conformitate cu legea energiei electrice, solicitantul este obligat să închirieze domeniul public al statului administrat de Administraţia Naţională "Apele Române", conform legislaţiei în vigoare."

Nu pot fi reţinute apărările reclamantei în sensul că măsura dispusă nu este realizabilă, având în vedere că, potrivit art. 4 alin. (4) din Anexa 2 la Ordinul 15/2006: Retragerea avizului de gospodărire a apelor se face şi în cazul în care pe parcursul execuţiei lucrărilor de investiţii autoritatea de gospodărire a apelor constată că nu se respectă prevederile din aviz, în baza unui proces-verbal de constatare. Constatarea se va face de către personalul cu atribuţii de inspecţie, conform legii.

Instanţa de fond a mai constatat că măsura nr. I.16 presupune tocmai verificarea de către reclamantă a îndeplinirii cerinţelor din avizele de gospodărire a apelor, fiind prevăzută de reglementările din domeniu posibilitatea retragerii avizului de gospodărire a apelor fie la solicitarea beneficiarului de investiţie, fie la iniţiativa emitentului avizului, conform art. 4 alin. (2) din Anexa 2 la ordinul 15/2006.

În ceea ce priveşte menţiunea din nota de conciliere, instanţa constată că divergenţa cu privire la această măsură a existat între constatările auditorilor publici externi şi punctul de vedere al reprezentanţilor entităţii, împrejurare care nu afectează legalitatea acestei măsuri.

În ceea ce priveşte aplicarea în timp a Ordinului 980/2011, Curtea apreciază că acesta devine aplicabil, de la data intrării în vigoare, tuturor avizelor de gospodărire a apelor emise ulterior acestui moment, ţinând cont că art. 4 prevede că "Emiterea avizului de gospodărire a apelor pentru lucrări de tip microhidrocentrale se va realiza doar după depunerea garanţiei financiare pentru blocarea amplasamentului."

Pe de altă parte, art. 13 din Ordinul 662/2006 prevede următoarele:

"(1) Avizul de gospodărire a apelor îşi menţine valabilitatea pe toată durata de realizare a lucrărilor, cu condiţia respectării prevederilor cuprinse în acesta, (2) Avizul de gospodărire a apelor îşi pierde valabilitatea după 2 ani de la emitere, dacă execuţia lucrărilor, construcţiilor sau instalaţiilor respective nu a început în acest interval. (3) Se poate emite un nou aviz, numai dacă se respectă integral prevederile documentaţiei pentru care s-a emis avizul iniţial. Solicitarea de emitere a avizului se face cu minimum două luni înainte de data expirării acestuia, potrivit legii.

Prin urmare, emiterea unui nou aviz devine necesară numai în ipoteza în care nu s-au început lucrările pentru care avizul a fost acordat, iar alin. (3) vorbeşte despre emiterea unui nou aviz, nefiind vorba, aşadar, despre o modificare a unui aviz existent.

Prin recurs s-a criticat soluţia cu motivarea că nu există o sancţiune expresă pentru emiterea nelegală a avizului de gospodărire a apelor, precum şi ca intrând în circuitul civil, avizul nu mai poate fi revocat.

Se menţionează astfel că instanţa de fond, motivează total in contradictoriu cu concluziile, prin invocarea Ordinului 15/2006, în condiţiile in care prevederile acestuia se aplica în cazul retragerii pentru nerespectarea prevederilor conţinute in aviz, iar nu pentru cele aplicabile la emiterea acestuia., asa cum constata parata.

Măsura acceptabila legal ar fi verificarea respectării documentaţiilor deja avizate a acestor obiective de investiţii, in sensul acesta fiind solicitarea noastră de modificare a măsurii respective.

De asemenea, sunt interpretate in mod eronat prevederile Ordinului nr. 662/2006. Avizul modificator este generat de modificarea soluţiilor tehnice, iar nu de prelungirea duratei unui aviz de g.a., în cazul neinceperii lucrărilor, prin emiterea unuia nou.

Spre deosebire de aprecierile instanţe de fond, avizul modificator nu este un nou aviz si, la emiterea acestuia, nu se poate încalcă principiul neretroactivitatii normelor juridice, in condiţiile in care avizul iniţial, eliberat înainte de emiterea Ordinului nr. 980/2011, este valabil pina la finalizarea lucrărilor, iar nu doar doi ani, dat fiind tocmai începerea acestor lucrări.

Critica, ce poate fi subsumată prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu poate fi primită, Ordinele nr. 15/20006, nr. 662/2006 şi 980/2011 neinterzicând reverificarea documentaţiilor aferente avizelor - chiar dacă acestea sunt în diferite faze de execuţie.

Este de altfel şi nefiresc să pretinzi că o greşeală odată produsă, nu mai poate fi reparată.

Cât priveşte critica fondată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., şi aceasta este neîntemeiată întrucât, potrivit prevederilor art. 4 alin. (4) din Anexa nr. 2 a Ordinului nr. 15/2006: Retragerea avizului de gospodărire a apelor se face şi în cazul în care pe parcursul execuţiei lucrărilor de investiţii autoritatea de gospodărire a apelor constată că nu se respectă prevederile din aviz, în baza unui proces-verbal de constatare. Constatarea se va face de către personalul cu atribuţii de inspecţie, conform legii". Or, măsură dispusă la pct. 1.16 al deciziei atacate vizează tocmai verificarea de către recurenta-reclamanta a îndeplinirii tuturor cerinţelor din avizele de gospodărire a apelor, fiind prevăzută reglementările din domeniu chiar posibilitatea retragerii avizului de gospodărire a apelor fie la solicitarea beneficiarului de investiţie, fie la iniţiativa emitentului avizului, conform prevederilor art. 4 alin. (2) din Anexa nr. 2 a Ordinului nr. 15/2006,

Aceasta cu atât mai mult cu cât recurenta a şi modificat în perioada supusă verificării un număr de 15 avize, în esenţă fiind vorba prin măsură doar despre verificarea domentaţiilor

Măsura II.3: impune Conducerea instituţiei va dispune evaluarea exactă a prejudiciului produs la nivelul A.N.A.R., inclusiv la administraţiile bazinele de apă subordonate, ca urmare nerespectării prevederilor legale privitoare la efectuarea cheltuielilor de personal, şi va lua măsurile legale pentru recuperarea prejudiciului suferit şi virarea sumelor cuvenite la bugetul statului.

Măsura a avut la bază constatarea echipei de control a efectuării unor plăţi pentru cheltuieli de personal, în perioada 2015-2017, de către ABA Dobrogea-Litoral şi ABA Siret cu nerespectarea actelor normative care reglementează stabilirea şi acordarea drepturilor de natură salarială pentru personalul din instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii şi a dispoziţiilor conducerii ANAR.

Conform raportului de control întocmit de pârâtă, plăţile nelegale de drepturi salariale acordate în baza contractului colectiv de muncă în perioada februarie 2015- ianuarie 2017 sunt în sumă totală de 2.568.757 RON şi reprezintă:

- acordarea sporului de fidelitate

- majorarea în noiembrie 2011 a salariilor de bază prin includerea a 1/12 din prima de vacanţă, 1/12 din premiul anual şi a contravalorii tichetelor de masă, respectiv sume incluse în salariul de bază privind prima de vacanţă, premiul anual de vacanţă, tichetele de masă şi diferenţă spor de vechime

- indemnizaţii de şedinţă pentru membrii Comitetului de Direcţie al ABADL

- diferenţe ce apar la sumele acordate sporurilor ca urmare a introducerii primei de vacanţă, premiului anual şi contravaloarea tichetelor de masă, în salariul de bază, dintre care: spor noapte, spor laborator, spor sărbători legale, spor inspecţie şi spor UIP.

Instanţa de fond a reţinut că în privinţa acestei măsuri instanţele judecătoreşti s-au pronunţat deja definitiv în sensul că este legală şi temeinică, întrucât contractul colectiv de munca nu poate cuprinde drepturi a căror acordare si al căror cuantum este stabilit prin dispoziţii legale, expertiza confirmând faptul că aceste sporuri au fost acordate în baza contractului colectiv de muncă, cu încălcarea prevederilor art. 30 din Legea nr. 330/2009, art. 10 din O.U.G. nr. 1/2010, art. 14 alin. (1) si 2 din legea nr. 500/2002. (sentinţa civilă 3288/02.12.2014 pron. de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2012, def. prin decizia civilă nr. 653/09.03.2016 a ICCJ.)

În acest sens, s-a constatat că în perioada de referinţă existau dispoziţii legale exprese privind interzicerea acordării premiului anual, a premiilor, a primelor de vacanţă, a indemnizaţiilor cuvenite la pensionare (art. 8, art. 9 alin. (2), art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010).

Totodată, potrivit art. 10 din O.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, "în conformitate cu prevederile art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009, la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele şi acordurile colective şi contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor şi care excedează prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009."

Curtea de apel a apreciat ca nefondată susţinerea reclamantei în sensul că prin încheierea nr. 80/21.08.2017 Comisia de contestaţii s-a referit doar la o parte a perioadei controlate, aceasta analizând atât perioada anterioară datei de 01.12.2015, când conducerea ANAR a emis Decizia 816/14.12.2015, cât şi perioada ulterioară, când s-a constatat că în pofida acestei decizii, există entităţi subordonate ANAR care au acordat drepturile salariale nelegale şi în perioada 01.12.2015-31.01.2017.

Prin cererea de recurs s-a arătat că sporul de fidelitate (stabilitate), conform anexei nr. XIII a Legii nr. 330/2009, a fost introdus în mod legal în salariul de baza corespunzător acelui moment, in cadrul recalculării veniturilor în funcţie de reglementările enumerate in aceasta dispoziţie a Directorului General al ANAR. Instanţa de fond, fara a motiva soluţia consacră legalitatea măsurii, respectiv a presupusei nelegale introduceri in salariu a sporului de fidelitate. Se reţine o greşită interpretare a O.G. nr. 10/2010 coroborat cu Legea nr. 330/2009 anexa nr. XII, doar prin raportare la alte doua decizii ale Curţii de Conturi emise anterior recalculării salariilor prin Decizia nr. 816/2015 a ANAR.

Analizând acest recurs din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. cu referire la greşita interpretare de către instanţa de fond a O.G. nr. 10/2010, coroborat cu Legea nr. 330/2009, anexa nr. XIII, prin raportare la perioada verificată -2014-2016, la momentul emiterii Deciziei nr. 816/2015 a recurentei acesta nu este întemeiat

Legea cadru - în speţă ceea a salarizării personalului din instituţiile publice este cea care stabileşte principiile în acordarea drepturilor salariale, principiu de la care nu se poatederoga prin acte de nivel inferior precum decizii etc.

În concret, cum la nivelul perioadei verificate drepturile salariale la nivelul recurentei erau cele stabilite prin contractul colectiv de muncă înregistrat la ITMsub nr. 8/2011, între timp finalizându-se dosar nr. x/2012 susţinerile părţii nu pot fi primite.

Cu privire la incidenţa raportat la acest punct a criticilor întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu sunt decelate normele de drept material încălcate.

Dincontră, hotărârile definitive sau rămase definitive între timp confirmă imposibilitattea acordării sporurilor sau premiilor salariale menţionate.

În concluzie, în raport de criticile aduse hotărârea instanţei de fond apare ca temeinică şi legală.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Cum motivele invocate nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Administraţia Naţională Apele Române împotriva sentinţei civile nr. 1262 din 19 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2020