Judicial salary recalculation at maximum sectoral level under OUG 83/2014 and inclusion of final court-awarded percentage surcharges in administrative salary orders

Deliberând asupra prezentei cauze, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi precizată la 17.10.2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Botoşani, Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Alba:

-obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la emiterea, începând cu data de 09.04.2015 (data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015), a unui nou ordin de salarizare în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare în acord cu art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, de gradul profesional şi funcţia îndeplinită în cadrul instanţei, care să includă majorările de 2, 5 şi 11% acordate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi aflate în plată încă din anul 2015 în baza ordinelor de salarizare nr. 1561, 1562 şi 1563 emise de către Ministrul Justiţiei, gradul profesional şi funcţia îndeplinită în cadrul instanţei;

- obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei ca, Ia emiterea ordinului de salarizare, să ţină cont în cazul promovărilor în funcţie şi al numirii în funcţii de conducere a judecătorilor, de procentele aferente vechimii în muncă şi în funcţie avute la data promovării, care urmează să fie incluse în indemnizaţia de încadrare brută lunară de la data de 31 decembrie 2009, chiar dacă respectiva vechime în muncă/în funcţie a fost îndeplinită ulterior acestei date, precum şi de majorările de 2, 5 şi 11 % acordate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi aflate în plată încă din anul 2015 în baza ordinelor de salarizare nr. 1561, 1562 şi 1563 emise de către Ministrul Justiţiei;

- obligarea pârâţilor Curtea de Apel Suceava şi Tribunalul Botoşani, Ia plata, pentru perioada 09.04.2015 - 14.06.2015, a diferenţei salariale rezultate din aplicarea de procente şi aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranşă de vechime în muncă/în funcţie ulterior datei de 1 ianuarie 2011, care să includă majorările de 2, 5 şi 11% acordate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi aflate în plată încă din anul 2015 în baza ordinelor de salarizare nr. 1561, 1562 şi 1563 emise de către Ministrul Justiţiei.

- obligarea intimaţilor - pârâţi Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Alba, la plata pentru perioada 15.06.2015 - prezent, a diferenţei salariale rezultate din aplicarea de procente şi clase de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranşă de vechime în muncă/în funcţie ulterior datei de 1 ianuarie 2011, care să includă majorările de 2, 5 şi 11% acordate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi aflate în plată încă din anul 2015 în baza ordinelor de salarizare nr. 1561, 1562 şi 1563 emise de către Ministrul Justiţiei.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1990 din 29 mai 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Botoşani, Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Alba.

A anulat Ordinul nr. 3860/C/16.11.2015.

A obligat pârâtul Ministerul Justiţiei să emită, începând cu 09.04.2015 un nou ordin de salarizare, în acord cu art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, modificată şi completată prin Legea 71/2015, care să includă majorările de 25% şi 11% având în vedere promovările în funcţie.

A obligat pârâţii Curtea de Apel Suceava şi Tribunalul Botoşani să acorde drepturile salariale menţionate pentru perioada 09.04.2015 - 14.06.2015 şi pârâţii Curtea de Apel Alba şi Tribunalul Alba pentru perioada 15.06.2015 - 30.11.2016.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, cu privire la criticile de nelegalitate invocate de reclamant, că acestea sunt întemeiate în parte, după cum urmează:

Reclamanta invocă, atât o greşită interpretare a acestor dispoziţii legale, cât şi o necorespunzătoare aplicare a acestora, aspect care ar fi condus la vătămarea reclamantei, din perspectiva nivelului drepturilor salariale de care ar fi trebuit să beneficieze la data emiterii ordinului atacat, inclusiv prin raportare la nivelul concret al salariului obţinut de persoane din cadrul aceleiaşi instituţii şi având aceleaşi condiţii de încadrare.

Faţă de aceste susţineri, se constată că modul de calcul invocat de reclamantă indică faptul că nivelul salariului acesteia a crescut efectiv, însă aceasta criticând exclusiv diminuarea parţială a unuia dintre sporurile prevăzute de lege, aspect care însă nu are relevanţă asupra legalităţii emiterii ordinului, esenţială fiind aplicarea dispoziţiilor art. 6 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 103/2013 prin raportare la aplicarea corespunzătoare a disp. art. 10 alin. (5) din Legea-cadru nr. 284/2010, nerezultând din calculul invocat şi din conţinutul ordinului care constituie obiectul prezentei cauze că nu au fost respectate aceste dispoziţii, nivelul indemnizaţiei salariale cuvenite acesteia ulterior trecerii la noua tranşă de vechime fiind aferent acesteia, într-un cuantum majorat.

Mai mult, se constată că o comparaţie a nivelului net/brut al indemnizaţiilor salariale cuvenite personalului din cadrul acestei instituţii anterior datei de 09.04.2015 nu poate fi realizată în temeiul unei interpretări a dispoziţiilor legale în vigoare la data de referinţă, o situaţie de discriminare neputând fi invocată şi constatată în prezentul cadru procesual, reclamanta criticând pentru nelegalitate, un act administrativ cu caracter individual, prin urmare o aplicare a unor dispoziţii legale, aplicare care a făcut obiectul unor critici de neconstituţionalitate (Decizia CCR nr. 669/2012) şi al deciziei nr. 32/2015 emisă de ÎCCJ - CDCD, ambele fiind general obligatorii, reclamanta având eventual la dispoziţie pentru înlăturarea unei eventuale situaţii de discriminare concretă a nivelului său salarial o altă cale procesuală prevăzută de O.G. nr. 137/2000 în măsura în care se va reţine că stabilirea salariului a fost rezultatul unei situaţii de discriminare a acesteia.

Pe de altă parte, curtea de apel a apreciat că sunt întemeiate şi susţinerile reclamantei privind nelegalitatea stabilirii prin ordinul atacat a indemnizaţiei acesteia prin raportare la modul de aplicare a dispoziţiilor art. 1 alin. (5) indice 1 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 71/2015, ulterior datei de 09.04.2015, ordinul fiind emis la data de 31.07.2015, prin urmare ulterior intrării în vigoare a acestor dispoziţii legale.

În continuare, curtea de apel a reprodus considerentele Deciziei nr. 23/2016 pronunţată de ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

A reţinut judecătorul fondului că introducerea, prin Legea nr. 71/2015 (intrată în vigoare la data de 09.04.2015) a disp. art. 1 alin. (5)1 în cuprinsul O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum aceste dispoziţii normative au fost interpretate prin decizia enunţată, conduce la concluzia că "emiterea ordinului la data de 31.07.2015 de către pârâtă, fără eliminarea discriminărilor salariale prin raportare la nivelul maxim care s-ar fi cuvenit reclamantei în raport de familia ocupaţională căreia i se circumscrie şi de nivelul de vechime realizat la data emiterii ordinului atacat, a generat o vătămare a acesteia prin încălcarea acestor dispoziţii legale, lipsind pe reclamantă de posibilitatea de a beneficia începând cu data de 09.04.2015 de eventualele diferenţe salarizare cuvenite acesteia până la nivelul maxim prevăzut de lege pentru funcţia deţinută de aceasta", astfel încât se impune admiterea în parte a acţiunii, "în sensul că va fi anulat în parte Ordinul emis de pârâtul Ministerul Justiţiei sub nr. x/31.07.2015 şi va fi obligat pârâtul să emită în favoarea reclamantei un nou ordin de încadrare salarială conform art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 71/2015, prin recunoaşterea dreptului reclamantei de a beneficia de diferenţele salariale rezultate din efectuarea demersurilor legale pentru alocarea fondurilor necesare achitării acestor diferenţe, începând cu data de 09.04.2015, aceste din urmă demersuri fiind conforme unei depline şi efective aplicări a acestor dispoziţii normative, în raport de data intrării în vigoare a acestora.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe au declarat recursuri reclamantul A. şi pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Botoşani.

Recurentul reclamant A. a invocat ca temei al recursului său art. 488 alin. (1) pct. 6 teza I din C. proc. civ., respectiv lipsa motivelor care au condus la admiterea doar în parte a acţiunii precizate la 15 martie 2017.

A solicitat casarea în parte a sentinţei, iar în rejudecare, admiterea integrală a acţiunii precizate.

În opinia recurentului reclamant, în cauză este aplicabil motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 teza I C. proc. civ., întrucât lipsesc în totalitate considerentele care au stat la baza respingerii capetelor de cerere privind obligarea intimatei Ministerul Justiţiei la emiterea unui nou ordin de salarizare care să aibă în vedere valoarea de referinţă sectorială maximă aflată în plată respectiv VRS 405 RON în perioada 09.01.2015 -30.11.2015 şi VRS 405' RON + majorarea de 10% în perioada 01.12.2015 - prezent respectiv ca intimata la emiterea ordinelor de salarizare ulterioare să ţină cont de valoarea de referinţă sectorială maximă aflată în plată respectiv VRS 405 RON în perioada 09.01.2015 - 30.11.2015 şi VRS 405 RON + majorarea de 10% în perioada 01.12.2015 - prezent.

Totodată, din cuprinsul sentinţei recurate lipsesc considerentele pentru care instanţa de fond a respins capetele de cerere privind obligarea intimatelor Curtea de Apel Suceava şi Tribunalul Botoşani la plata pentru perioada 09.04.2015 - 14.06.2015, a diferenţei salariale rezultată din aplicarea valorii de referinţă sectorială maximă aflată în plată respectiv VRS 405 RON respectiv obligarea intimatelor Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Alba la plata pentru perioada 15.06.2015 -30.11.2016, a diferenţei salariale rezultată din aplicarea valorii de referinţă sectorială maximă aflată în plată respectiv VRS 405 Iei în perioada 09.01.2015 - 30.11.2015 şi VRS 405 Iei + majorarea de 10% în perioada 01.12.2015 - prezent, conform Legii nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea si completarea O.U.G. nr. 83/2014.

Recurentul pârât Ministerul Justiţiei a arătat, în motivarea recursului său, că hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor legale, motiv de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Astfel, în mod greşit instanţa de fond a făcut referire, atât în considerente, cât şi în dispozitiv la majorări de 25% şi 11%, în loc de 2%, 5% şi 11%.

În acest sens, recurentul a arătat că, la data de 21.12.2016, s-a emis Ordinul nr. 4680/2016, în baza art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiunii de drept, în temeiul art. 31 alin. (1), (3) din O.U.G. nr. 57/2015 şi mai ales ca urmare a Deciziei nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a art. 31 alin. (1)2 din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.

Aşadar, prin ordinul menţionat mai sus, la art. 1 s-a dispus ca, începând cu 09.04.2015, judecătorii care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie se recalculează la nivel maxim, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Totodată, art. 2 din ordinul menţionat prevede că, începând cu 01.08.2016, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi a asistenţilor judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal, deci şi 5%, 2% şi 11%, inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în funcţie, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Ordinul nr. 4680/C/2016 statuează că emiterea ordinelor de stabilire a drepturilor salariate potrivit alin. (1) şi plata acestora se vor realiza după finalizarea calculelor, în urma centralizării datelor necesare comunicate de ordonatorii secundari şi terţiari de credite.

Ulterior, prin Ordinul nr. 219/C/01.02.2017 a fost modificat Ordinul nr. 4680/C/21.12.2016, la art. 1 alin. (1) prevăzându-se că: "începând cu data de 1 octombrie 2016, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi asistenţii judiciari beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 Iei, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015 (...)."

Astfel, conform dispoziţiilor art. 1 alin. (51) O.U.G. nr. 83/2014, prin Ordinul nr. 4680/C/2016 s-a realizat o unificare a indemnizaţiilor, prin eliminarea diferenţelor salariale generate de acordarea unor drepturi într-un anumit sistem, în funcţie de actul normativ în vigoare, iar în prezent s-a finalizat activitatea privind emiterea ordinului ministrului justiţiei prin care indemnizaţiile să se stabilească individual conform acestui text de lege, urmând a se proceda la calcularea şi plata diferenţelor băneşti.

Aşadar, Ordinul nr. 4680/C/2016, luând în considerare Decizia nr. 23/26.09.2016 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al ICCJ, care a statuat asupra modului de interpretare a dispoziţiilor mai sus arătate, dispune recalcularea la nivel maxim a indemnizaţiilor judecătorilor, începând cu 9.04.2015, realizând o unificare a indemnizaţiilor, prin eliminarea diferenţelor salariale generate de acordarea unor drepturi într-un anumit sistem, funcţie de actul normativ în vigoare.

Textul din O.U.G. nr. 57/2015 nu foloseşte sintagma "nivel maxim în plată", aşa cum apare în O.U.G. nr. 43/2016 la art. I pct. 1: "(1) Prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii."

Prin urmare, numai de la acest moment (1.08.2016) se pune problema raportării salariilor/indemnizaţiilor din sistem la "nivelul maxim în plată".

Având în vedere că Decizia nr. 794/2016 a CCR face referire la nivelul maxim pentru fiecare funcţie, pe familie ocupaţională, semnalăm faptul că valoarea de 405 RON a fost acordată la nivelul ÎCCJ începând cu 1 octombrie 2016, urmare adoptării Ordinului Preşedintelui ICCJ 283/25.10.2016, astfel încât doar începând cu această dată se poate face raportarea la un salariu în plată pe familie ocupaţională (respectiv la un VRS de 445,5 RON), lucru care s-a realizat, aşa cum am arătat mai sus, prin emiterea Ordinul nr. 219/2017.

Totodată, recurentul pârât a învederat că, în data de 24.05.2017, a fost emis noul ordin de salarizare a intimatului-reclamant, Ordinul nr. 1486/C/24.05.2017, în aplicarea dispoziţiilor Ordinului nr. 4680/C/2016 şi a Ordinului nr. 219/C/2017, prin care au fost stabilite noile cuantumuri ale indemnizaţiilor de încadrare brute lunare şi ale sporurilor aferente acestora.

Astfel, în prezent, intimatul-reclamant a primit indemnizaţii majorate cu valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, fiind nejustificată obligarea Ministerului Justiţiei de a emite ordine prin care să îi fie recalculată indemnizaţia de încadrare prin raportare la o altă valoare de referinţă sectorială pentru o perioadă anterioară datei 01.10.2016, cu atât mai mult cu cât decizia Curţii Constituţionale nu are efecte retroactive, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţia României şi Deciziei nr. 838/2009 a instanţei de contencios constituţional.

Recurentul pârât Tribunalul Botoşani a criticat, în esenţă, modul de interpretare de către prima instanţă a prevederilor art. 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 83/2014, pe care îl consideră eronat, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

II. Procedura în faţa instanţei de recurs

Părţile nu au formulat întâmpinări în cauză.

Recurentul pârât Ministerul Justiţiei a depus note scrise însoţite de Ordinul nr. 2066/C/24.05.2018, nr. 35/C/4.01.2019, nr. 91/C/4.01.2019 şi extras din anexele acestuia privind pe recurentul reclamant.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile părţilor sunt fondate exclusiv în limitele şi pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Cu titlu preliminar, se reţine că, potrivit art. 22 alin. (5) din C. proc. civ., "judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut", această pronunţare implicând, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, obligaţia de a analiza fiecare capăt de cerere, precum şi apărările formulate de părţi, pe baza probelor administrate, în vederea stabilirii corecte a situaţiei de fapt şi cu aplicarea corespunzătoare a normelor şi principiilor de drept incidente.

Acţiunea reclamantului a fost succesiv modificată ("precizată"), instanţa de judecată pronunţându-se doar cu privire la tardivitatea ultimei modificări, din 1.02.2017 (invocată şi de către pârâţi) prin sentinţa nr. 4093/2.11.2017 dată asupra cererii de completare a sentinţei atacate în prezenta cauză.

În considerentele sentinţei recurate, se arată că acestea sunt urmarea deliberării asupra acţiunii "astfel cum a fost ulterior precizată", în condiţiile în care s-a reţinut depunerea de către reclamant a precizării din 17.10.2016.

Or, acţiunea reclamantului, astfel cum a fost precizată la 17.10.2016, cuprindea mai multe capete de cerere, formulate fiecare în contradictoriu cu anumiţi pârâţi şi cu obiecte distincte.

Înalta Curte constată ca fiind întemeiate criticile aduse de recurentul reclamant în sensul că prin hotărârea recurată chestiunile de fapt şi de drept puse în discuţie prin acţiunea precizată (şi, de asemenea, prin apărările formulate în scris de către pârâţi) nu şi-au găsit integral analiza şi rezolvarea.

Într-adevăr, judecătorul fondului nu face în cuprinsul sentinţei nicio referire la aceste apărări ori la înscrisurile depuse la dosar în probaţiune şi nici nu se arată ce capete de cerere au fost respinse şi de ce, câtă vreme în considerente şi în dispozitiv se menţionează admiterea doar în parte a acţiunii reclamantului.

Întemeiate sunt şi criticile aduse de recurentul pârât Ministerul Justiţiei referitoare la necercetarea pe fond a cererilor cu care instanţa a fost învestită, în condiţiile în care prin acţiunea precizată se solicitase includerea în indemnizaţia de încadrare recalculată în acord cu art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, a majorărilor de de 2, 5 şi 11% acordate prin hotărâri judecătoreşti definitive, iar în mod greşit instanţa de fond a făcut referire, atât în considerente, cât şi în dispozitiv la majorări de 25% şi 11%.

Înalta Curte constată că se confirmă neconcordanţele invocate de recurent, relevându-se în plus şi contradicţia dintre dispozitiv şi considerente, în sensul că judecătorul fondului s-a referit în mod expres, în considerentele hotărârii recurate, la faptul că emiterea ordinului din 31.07.2015 a generat o vătămare a părţii reclamante, motiv pentru care "va fi anulat în parte Ordinul emis de pârâtul Ministerul Justiţiei sub nr. x/31.07.2015", în timp ce prin acţiunea introductivă actul administrativ contestat a fost precizat de recurentul reclamant ca fiind Ordinul nr. 3860/C/16.11.2015 (depus, de altfel, la dosar), nerezultând vreo analiză pe care instanţa ar fi făcut-o cu privire la legalitatea acestuia din urmă.

Faţă de aceste împrejurări, având în vedere dispoziţiile art. 483 alin. (3), în conformitate cu care "recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", precum şi prevederile art. 497 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora instanţa supremă, în caz de casare, trimite cauza spre o nouă judecată instanţei care a pronunţat hotărârea recurată, Înalta Curte - constatând că prima instanţă în mod greşit nu a intrat în cercetarea fondului acţiunii precizate - apreciază recursurile ca fiind fondate în limitele arătate, urmând să caseze sentinţa şi să trimită cauza spre rejudecare în fond aceleiaşi instanţe.

Cu ocazia rejudecării se va stabili situaţia reală de fapt şi în raport cu înscrisurile noi depuse în faza recursului şi se vor administra orice alte probe considerate necesare.

IV. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 496 şi art. 497 raportate la art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de reclamantul A. şi de pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Botoşani împotriva sentinţei civile nr. 1990 din 29 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată.

Trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 septembrie 2020.