Guarantee Fund appeal upheld, damage award quashed and remanded for causal-link evidence.

Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în data de 04.09.2017 şi completată în data de 16.10.2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, solicitând instanţei, ca prin hotarârea pe care o va pronunţa, să dispună:

- anularea Deciziei FGA nr. 8047/02.08.2017;

- obligarea pârâtului la emiterea unei noi decizii prin care să stabilească despăgubirile cuvenite reclamantului;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În şedinţa de judecată din data de 07.03.2018, pârâtul a invocat excepţia lipsei de obiect a acţiunii.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1658 din 04 aprilie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei de obiect a acţiunii, ca neîntemeiată.

A admis acţiunea completată formulată de reclamantul B. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi a anulat decizia FGA nr. 8047/02.08.2017.

A obligat pârâtul la emiterea unei noi decizii prin care să stabilească despăgubirile cuvenite reclamantului.

A obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 850 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxa de timbru (50 RON) şi onorariu avocat (800 RON).

3. Calea de atac exercitată în cauză.

Pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a declarat recurs împotriva încheierii de şedinţă din data de 07.03.2017 prin care a fost respinsă excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată pentru lipsa obiectului şi împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, criticându-le pentru nelegalitate, sens în care, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului şi casarea hotărârii, în sensul admiterii excepţiei nulităţii cererii de chemare în judecată şi, în subsidiar, respingerea contestaţiei formulate împotriva deciziei emise de către acesta.

În susţinerea recursului, recurentul a arătat, în esenţă, că în mod nelegal a fost respinsă excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată pentru lipsa obiectului, în condiţiile în care reclamantul nu a înţeles să menţioneze cuantumul sumei solicitate la plată în cuprinsul cererii înregistrate sub nr. x/07.07.2016, astfel încât obiectul cererii de chemare în judecată nu este nici determinat şi nici determinabil.

Pe fondul cauzei, reclamantul a solicitat respingerea contestaţiei întrucât instanţa de fond şi-a întemeiat soluţia pronunţată pe planşele fotografice existente la dosarul cauzei, reţinând că susţinerile FGA nu au suport logic, întrucât starea imobilului după fenomenele meteorologice din data de 03-04 mai 2016 rezultă din fotografii, stabilind că toate avariile provin urmare a evenimentului din data de 03.05.2016, fără însă a rezulta indicii despre momentul în care distrugerile au apărut, în pofida faptului că reclamantul însăşi a recunoscut că aceste au apărut în timp, în urma mai multor evenimente şi acordând forţă probantă exclusivă menţiunilor din procesul-verbal de constatare a daunelor încheiat de inspectorul de daună din cadrul societăţii de asigurări, în condiţiile în care scopul pentru care se încheie un asemenea proces-verbal este constatarea unei stări de fapt, fără însă a stabili concluzii cu privire la cauzele producerii deteriorărilor la imobile.

În plus, menţionează recurentul, instanţa de fond, în situaţia în care considera că părerea expertului angajat în cadrul direcţiei de specialitate din cadrul acestuia, trebuia să pună în discuţia părţilor necesitatea efectuării unei expertize pentru lămurirea raportului cauzal direct şi exclusiv între riscul asigurat şi prejudiciul produs, fapt care nu s-a întâmplat.

Un alt motiv de nelegalitate menţionat de recurent, care atrage incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., constă în refuzul instanţei de fond de a analiza motivele suplimentare invocate prin intermediul notelor scrise depuse la dosar, pentru motivul că acestea nu au fost invocate prin decizia contestată.

4. Apărările formulate.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, reclamantul-intimat A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În susţinerea acestei poziţii procesuale, intimatul a precizat că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, în mod corect instanţa considerând că acţiunea introductivă are ca obiect obligaţia de a face, respectiv de obligare a pârâtului la emiterea deciziei de admitere a cererii de plată şi de stabilire a despăgubirilor ce i se cuvin, pe baza criteriilor legale.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, intimatul a menţionat că în faţa instanţei de fond pârâta nu a depus întâmpinare, fiind astfel decăzută din dreptul de a formula excepţii şi de a propune probe, respectiv efectuarea unei expertize tehnice.

Instanţa de fond, a conchis intimatul, a apreciat corect asupra relevanţei probelor existente la dosarul cauzei, respectiv procesul-verbal de constatare din data de 01.07.2016 încheiat de către inspectorul de daune al societăţii asigurătoare şi procesul-verbal nr. x/04.05.2016 încheiat de reprezentanţii Primăriei Poiana Câmpina, la care se adaugă adresele primăriei şi ISU prin care se atestă faptul că fenomene meteorologice au avut loc pe raza localităţii unde este situat imobilul său, în perioada 03-04.05.2016.

II. Procedura în faţa instanţei de recurs.

1. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză.

Analizând sentinţa atacată prin prisma cadrului legal incident speţei dedusă judecăţii, precum şi prin raportare la criticile formulate de recurent, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este fondat, pentru considerentele ce succed:

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin raportare la împrejurarea că prima instanţă nu a analizat apărările formulate şi nici nu a motivat netemeinicia acestora, Înalta Curte reţine că, într-adevăr, prin notele scrise depuse la dosarul instanţei de fond, recurentul-pârât a formulat apărări, însă, după cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, niciuna dintre acestea nu au fost menţionate în motivarea soluţiei de respingere a cererii de plată.

Acesta este motivul pentru care analiza acestora a fost refuzată de instanţă, întrucât legalitatea şi temeinica deciziei contestate nu poate fi consolidată cu elemente de fapt sau de drept extrinseci celor pe care actul administrativ este întemeiat.

În acest context, în cauză nu este incident motivul de casare menţionat.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine, în privinţa criticilor referitoare la greşita soluţionare a excepţiei nulităţii cererii de chemare în judecată, pentru lipsa obiectului, că instanţa de fond a identificat şi calificat în mod judicios obiectul cererii de chemare în judecată formulată de reclamant.

Acesta a învestit instanţa de fond cu o acţiune în contencios administrativ clasică, prin care a supus controlului acesteia legalitatea şi temeinicia deciziei emise de pârât prin care a fost respinsă cererea de plată a despăgubirilor pentru daunele suferite de imobilul proprietatea sa, având în vedere împrejurarea că asigurătorul C. S.A. se află în procedura falimentului.

Aşadar, obiectul acţiunii nu constă în eventuale pretenţii reprezentând contravaloarea despăgubirilor, ci în refuzul de plată manifestat de pârât, împrejurarea care a determinat reclamantul să solicite instanţei anularea decizia de respingere a cererii de plată şi obligarea acestuia la emiterea unei decizii de admitere a cererii de plată, avându-se în vedere criteriile legale de cuantificare a despăgubirilor.

Recurentul, prin urmare, se află în eroare, atât cu privire la calificarea naturii juridice a obiectului acţiunii introductive, astfel cum a fost completată, cât şi cu privire la hotărârea prin care excepţia a fost soluţionată.

În acest sens, după cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, excepţia a fost pusă în discuţia părţilor la termenul de judecată din data de 07.03.2018, însă nu a fost soluţionată prin încheierea pronunţată la acel termen, ci prin sentinţa pronunţată la data de 04.04.2018.

În consecinţă, critica modului de soluţionare a excepţiei nu poate fi primită, iar recursul împotriva încheierii de şedinţă din data de 07.03.208 se constată a fi lipsit de obiect.

În ceea ce priveşte critica referitoare la greşita admitere a acţiunii şi obligare a pârâtului la emiterea deciziei de plată a despăgubirilor, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond are ca fundament, din punct de vedere al materialului probator administrat, în exclusivitate, doar susţinerile şi concluziile cuprinse în procesul-verbal nr. x/04.05.2016, prin care au fost constatate avarii la imobil şi procesul-verbal de constatare încheiat la data de 01.07.2016 încheiat de inspectorul de daune al asigurătorului în cuprinsul căruia au fost menţionate, de asemenea, avariile imobilului.

Fiind învestită cu verificarea legalităţii şi temeiniciei actului administrativ emis de pârât, instanţa de fond era datoare a aprecia asupra stării de fapt rezultată din susţinerile reclamantului, în parte confirmate de probatoriul administrat, în ceea ce priveşte certitudinea existenţei fenomenelor meteorologice din datele de 3 şi 4 mai 2016, existenţa avariilor la imobil sau existenţa poliţei de asigurare obligatorie contra dezastrelor aferentă perioadei 12.10.2015-11.10.2016, pe baza tuturor motivelor reţinute în susţinerea soluţiei de respingere a cererii de plată, dintre care esenţial era cel referitor la lipsa raportului de cauzalitate dintre efectele fenomenelor meteorologice şi avariile suferite de imobilul reclamantului.

Instanţa şi-a fundamentat soluţia de admitere a acţiunii pe simplul raţionament că, în lipsa unor probe contrare, nu a identificat nici un motiv pentru a considera că avariile nu au fost produse de evenimentele meteo din perioada menţionată, concluzionând astfel că reclamantul este îndreptăţit la acordarea despăgubirilor pentru avariile identificate în procesele-verbale mai sus precizate.

Instanţa de recurs precizează că rezultatul deliberării este fundamentat pe stabilirea situaţiei factuale rezultate din coroborarea şi interpretarea tuturor efectelor şi consecinţelor juridice generate de probele administrate în cauză, la care, apoi, se aplică norma de drept material incidentă, aceasta reprezentând însăşi esenţa actului jurisdicţional.

Din această perspectivă, prima instanţă a deliberat practic prin folosirea nepermis de facilă a raţionamentului per a contrario, deşi avea la îndemână instrumente procedurale şi mijloace de probă ştiinţifice suficiente, prin a căror mijlocire putea fi înlăturată orice îndoială în privinţa legăturii de cauzalitate dintre fenomenele meteo şi identificarea potenţialelor avarii produse de acestea.

Fără a avea la dispoziţie, printre piesele dosarului, elemente decisive şi convingătoare necesare stabilirii legăturii de cauzalitate, instanţa de fond a procedat la soluţionarea litigiului fără a stabili certitudinea faptelor şi urmările acestora, minimizând importanţa rolului său în aflarea adevărului.

Prin urmare, pentru realizarea unei activităţi jurisdicţionale efective şi reale, care s-ar putea reduce la o operaţiune în doi timpi, respectiv confruntarea faptelor la condiţiile de aplicare a regulii de drept şi deducerea efectului juridic, judecătorul fondului avea obligaţia de a manifesta rol activ în temeiul art. 22 C. proc. civ. şi de a depune diligenţele necesare pentru a se asigura că la dosarul cauzei există toate elementele necesare suficientei caracterizări a faptelor, pentru ca apoi să aplice cadrul legal incident.

Neprocedând astfel, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra practic în cercetarea fondului. Această împrejurare face imposibilă şi exercitarea controlului judiciar în recurs.

2. Soluţia Înaltei Curţi asupra recursului şi temeiul juridic al acesteia.

Pentru remedierea tuturor aspectelor anterior reţinute, în temeiul art. 496 şi 497 C. proc. civ., coroborat cu prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, recursul declarat de reclamant urmează a fi admis, iar hotărârea atacată va fi casată cu consecinţa trimiterii cauzei la aceeaşi instanţă în vederea rejudecării procesului în fond pe baza întregului probatoriu necesar a fi administrat.

Cu acest prilej, pentru lămurirea tuturor împrejurărilor de fapt ale cauzei, instanţa de fond va aprecia, după punerea în discuţia părţilor, asupra necesităţii şi oportunităţii efectuării unei expertize de specialitate, respectiv a exprimării unui punct de vedere asupra stării imobilului anterior producerii fenomenelor meteorologice din datele de 3-4 mai 2016, cât şi ulterior, de către un expert independent, în caz afirmativ lucrarea urmând a fi efectuată prin luarea în considerare a tuturor coordonatelor tehnice ale imobilului, ţinând seama şi de faptul că, anterior, acesta a suferit degradări în timp, precum şi asupra eventualului raport de cauzalitate dintre evenimentul asigurat şi avariile identificate prin procesele-verbale încheiate de societatea de asigurare şi reprezentanţii administraţiei publice locale în circumscripţia căruia este situat imobilul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 1658 din 04 aprilie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017.

Casează sentinţa recurată.

Trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 septembrie 2020.