Revolution-fighter allowance claim rejected for lack of passive standing; appeal upheld as unfounded.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la 12.12.2016, sub nr. x/2016, reclamantul A., în contradictoriu cu Guvernul României, Camera Deputaţilor şi Senatul României, a solicitat obligarea pârâţilor la plata indemnizaţiei lunare reprezentând echivalentul coeficientului de 1,10 aplicat la salariul mediu pe economie din luna anterioară celei în care se face plata, începând cu data de 01.01.2012 şi până la data de 31.12.2014.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 2259 din data de 12.06.2017 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive.

A respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Camera Deputaţilor şi Senatul României, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 2259 din data de 12.06.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea primului motiv de recurs recurentul-reclamant arată că procesul nu a fost echitabil deoarece s-au încălcat drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului prevăzute de art. 6 C. proc. civ. rap. la art. 6 alin. (1) CEDO.

Imparţialitatea instanţei este esenţială pentru un proces echitabil, fiind impusă atât de reglementari internaţionale, cât şi de reglementari interne.

Din prima categorie menţionează, cu titlu exemplificativ, în primul rând, Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care, în art. 6 paragraful 1 prevede că:

"Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale in mod echitabil, în mod public şi în termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî (...) asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa".

În al doilea rând, art. 47 alin. (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene prevede că:

"Orice persoană are dreptul la un proces echitabil, public şi într-un termen rezonabil, în faţa unei instanţe judecătoreşti independente şi imparţiale, constituită în prealabil prin lege."

În al treilea rând, art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului prevede că:

"Orice persoană are dreptul în deplină egalitate de a fi audiată în mod echitabil şi public de către un tribunal independent şi imparţial care va hotărî asupra (...) temeiniciei oricărei acuzări în materie penală îndreptată împotriva sa".

În al patrulea rând, art. 2 din Principiile de baza ale independentei sistemului judiciar, redactate de Naţiunile Unite în 1985, prevede că "sistemul juridic va decide în problemele care îi sunt înaintate imparţial, pe baza faptelor şi în conformitate cu legea, fără vreo restricţie, influenţă incorectă, sugestie, presiune, ameninţare sau interferenţă, directă sau indirectă, din orice parte şi pentru orice motive". Art. 8 din acelaşi document prevede obligaţia judecătorilor de a se comporta întotdeauna de aşa măsură încât să păstreze prestanţa postului lor, imparţialitatea şi independenţa sistemului judiciar.

Concluzionând, recurentul-reclamant arată că judecătorul fondului a încălcat legislaţia internă şi internaţională, nu a asigurat un proces echitabil şi astfel activitatea sa poate fi considerată o faptă nelegală de natură să prejudicieze drepturile omului.

Referitor la calitatea procesuală pasivă se arată că, Guvernul este abilitat să aplice Legea nr. 341/2004 privind drepturile Luptătorilor cu merite deosebite pentru Victoria Revoluţiei din decembrie 1989, respectiv, să includă în Bugetele anuale sumele de bani pentru plata acestor drepturi, având în subordinea sa Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, în acest sens invocă prevederile Legii nr. 90/2001 deoarece acesta este cel care întocmeşte proiectul bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat şi le supune spre adoptare Parlamentului; Secretariatul de Stat pentru problemele Revoluţionarilor este în subordinea Guvernului şi nu are posibilitatea de a emite acte normative, ci de a supune Guvernului spre aprobare actele normative cu privire la Revoluţia şi la revoluţionarii din decembrie 1989, la luptătorii în rezistenţa anticomunistă, precum şi la persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 şi Valea Jiului - Lupeni - august 1977.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (5) lit. e) din Legea nr. 90/2001 funcţia de autoritate de stat, prin care se asigura urmărirea şi controlul aplicării şi respectării reglementarilor în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale, precum şi în domeniile economic şi social şi al funcţionării instituţiilor şi organismelor care îşi desfăşoară activitatea în subordinea sau sub autoritatea Guvernului.

Secţiunea a 3-a referitoare la Atribuţiile Guvernului menţionează la art. 11 că, în realizarea funcţiilor sale Guvernul îndeplineşte următoarele atribuţii principale:

a) exercită conducerea generală a administraţiei publice;

b) iniţiază proiecte de lege şi le supune spre adoptare Parlamentului;

c) emite hotărâri pentru organizarea executării legilor, ordonanţe în temeiul unei legi speciale de abilitare şi ordonanţe de urgenţă potrivit Constituţiei;

d) asigură executarea de către autorităţile "administraţiei publice a legilor şi a celorlalte dispoziţii normative date în aplicarea acestora;

e) elaborează proiectele de lege a bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat şi le supune spre adoptare Parlamentului;

q) asigură realizarea politicii în domeniul social potrivit Programului de guvernare.

Conform art. 3 din Hotărârea nr. 760 din 3 iulie 2003 privind organizarea şi funcţionarea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989, în realizarea obiectului său de activitate, în calitate de organ al administraţiei publice centrale, Secretariatul de Stat îndeplineşte următoarele funcţii: a) funcţia de strategie şi reglementare/implementare, prin care asigură fundamentarea, elaborarea şi supunerea spre aprobare Guvernului a actelor normative cu privire la Revoluţia şi la revoluţionarii din decembrie 1989, la luptătorii în rezistenţa anticomunistă, precum şi la persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 şi Valea Jiului - Lupeni - august 1977.

Revendicarea acestor sume prevăzute de lege de la Guvernul României nu are legătură cu controlul constituţionalităţii lor în sensul prevăzut de art. 9 din Legea contenciosului administrativ, ci doar cu dreptul legal conferit de lege şi, implicit, de a fi respectat, respectiv, ca indemnizaţia pentru toţi cei trei ani să fie prevăzută de Legea bugetului şi restituită beneficiarilor prevederilor Legii nr. 341/2004, fapt pe care Guvernul nu l-a făcut în cauză şi refuză categoric să aplice prevederile legale, respectiv, să aplice Legea nr. 341/2004 până la modificarea condiţiilor de acordare a indemnizaţiei în cauză, situaţie motivată în drept pe dispoziţiile art. 1 din Legea contenciosului administrativ coroborat cu celelalte dispoziţii menţionate în cauză.

Prima instanţă nu motivează excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Parlamentului, respectiv a Camerei Deputaţilor şi Senatului, astfel că există contradicţie între dispozitivul hotărârii şi practicaua acesteia.

Cu privire la repararea prejudiciului prima instanţă a apreciat că cererea ar fi de competenţa Parlamentului României şi că în această situaţie cererea dedusă judecăţii ar fi admisibilă, iar recurentul-reclamant ar fi trebuit să se îndrepte asupra acestei entităţi.

Instanţa, din rea credinţă, nu observă că, în speţă, cererea de chemare în judecată a fost introdusă şi împotriva Parlamentului României, dar nu la modul general, ci respectând Constituţia, respectiv, împotriva instituţiilor care îi corespund: Senatul şi Camera Deputaţilor.

În toţi aceşti ani a funcţionat Comisia parlamentară pentru controlul aplicării Legii nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989.

Prin urmare, există încă o justificare legală, respectiv, că au existat acele pârghii legislative şi instituţionale pentru a se respecta drepturile revoluţionarilor din decembrie 1989 şi implicit, aşa cum recunoaşte şi prima instanţă, este o situaţie legală de a cere repararea prejudiciilor în cauză.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimata-pârâtă Camera Deputaţilor a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului în raport de condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 486 C. proc. civ. coroborat cu art. 82 alin. (1) şi art. 13 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., respectiv pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant al persoanei fizice B. care a redactat în numele şi pentru reclamantul A. cererea de recurs. Cu privire la fondul cauzei a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât Guvernul României a invocat excepţia nulităţii recursului deoarece recurentul-reclamant nu a ataşat dovada achitării taxei judiciare de timbru şi nici nu cuprinde semnătura părţii. Pe de altă parte, recurentul-reclamant nu indică şi nici nu dezvoltă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, astfel cum sunt indicate la art. 488 C. proc. civ.. În subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 19 noiembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 29 ianuarie 2020.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că se impune respingerea cererii de recurs, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat obligarea pârâţilor Guvernul României, Camera Deputaţilor şi Senatul României la plata indemnizaţiei lunare reprezentând echivalentul coeficientului de 1,10 aplicat la salariul mediu pe economie din luna anterioară celei în care se face plata, începând cu data de 01.01.2012 şi până la data de 31.12.2014.

Prima instanţă a respins cererea dedusă judecăţii ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, reţinând că acestora nu le incumbă obligaţia de plată a sumelor solicitate de reclamant, iar în măsura în care reclamantul a înţeles să critice maniera în care prin legea bugetului au fost luate măsuri cu privire al drepturile reglementate, demers soldat, în opinia reclamantului, cu prejudicierea sa, s-a reţinut că emitentul legii este Parlamentul României, motiv pentru care, în măsura în care o astfel de acţiune ar fi admisibilă, aceasta ar fi trebuit îndreptată împotriva acestei entităţi.

De asemenea, prima instanţă a reţinut că în mecanismul instituit de art. 9 din Legea nr. 554/2004, Guvernul poate avea calitate procesuală pasivă în cadrul unei acţiuni în despăgubiri doar în ipoteza în care se solicită repararea prejudiciului produs prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale, situaţie care nu se regăseşte în speţă, de vreme ce reclamantul nu a indicat vreun act, adoptat în baza delegării legislative, care să îi fi produs vreun prejudiciu şi care să care să fi fost declarat neconstituţional.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte va avea în vedere, cu prioritate, dispoziţiile art. 248 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepţii, instanţa va determina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc."

Sub acest aspect se constată că intimaţii-pârâţi Camera Deputaţilor şi Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, prin întâmpinările formulate, au invocat excepţia nulităţii recursului pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant al persoanei fizice B. care a redactat în numele şi pentru reclamantul A. cererea de recurs, pentru lipsa dovezii achitării taxei judiciare de timbru şi a semnăturii părţii, precum şi pentru neindicarea motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, astfel cum sunt indicate la art. 488 C. proc. civ.

Cu privire la lipsa dovezii calităţii de reprezentant, Înalta Curte constată că la dosarul cauzei s-a depus procura specială autentificată sub nr. x din data de 09 ianuarie 2020 prin care se face dovada că domnul B. a fost împuternicit de către recurentul-reclamant A. să-l reprezinte în dosarul nr. x/2016 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, precum şi exercitarea oricărei căi de atac, aspect faţă de care excepţia nulităţii recursului din această perspectivă va fi respinsă.

Cu privire la lipsa dovezii achitării taxei judiciare de timbru, Înalta Curte constată că la dosarului de recurs se află chitanţa nr. x emisă de Primăria Municipiului Slatina prin care se face dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, aspect faţă de care excepţia nulităţii recursului din această perspectivă va fi respinsă.

Cu privire la neindicarea motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, astfel cum sunt indicate la art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte constată că prin motivele de recurs formulate s-au invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., iar dezvoltarea criticilor pot fi încadrate în cazurile de casare indicate, aspect faţă de care excepţia nulităţii recursului din această perspectivă va fi respinsă.

Analizând criticile formulate de recurentul-reclamant subsumate motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte le constată ca fiind nefondate.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, precum şi cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părţilor.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părţile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanţă în pronunţarea soluţiei, iar instanţa ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalităţii şi temeiniciei hotărârii, şi considerentele pentru care s-a pronunţat soluţia respectivă.

Obligaţia legală a instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.

Plecând de la aceste coordonate teoretice, instanţa de control judiciar constată că hotărârea pronunţată de prima instanţă satisface cerinţele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei.

Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că deşi prin cererea dedusă judecăţii s-a solicitat plata indemnizaţiei lunare reprezentând echivalentul coeficientului de 1,10 aplicat la salariul mediu pe economie din luna anterioară celei în care se face plata, începând cu data de 01.01.2012 şi până la data de 31.12.2014, Înalta Curte constată că în mod greşit recurentul-reclamant a considerat că această cerere poate fi îndreptată împotriva Guvernului României, Senatului şi Camerei Deputaţilor.

De asemenea, Înalta Curte constată că, prin motivele de recurs recurentul-reclamant a învederat faptul că Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989, în realizarea obiectului său de activitate, în calitate de organ al administraţiei publice centrale, îndeplineşte următoarele funcţii:

"a) funcţia de strategie şi reglementare/implementare, prin care asigură fundamentarea, elaborarea şi supunerea spre aprobare Guvernului a actelor normative cu privire la Revoluţia şi la revoluţionarii din decembrie 1989, la luptătorii în rezistenţa anticomunistă, precum şi la persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 şi Valea Jiului - Lupeni - august 1977", însă nu a observat că Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989 (S.S.P.R.) funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, care asigură şi coordonează la nivel central aplicarea reglementărilor legale în vigoare referitoare la revoluţionarii din decembrie 1989, având atribuţii de "acordare a drepturilor băneşti, gratuităţile şi subvenţiile prevăzute de lege pentru revoluţionarii din decembrie 1989, prin bugetul Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989, urmărind şi controlând modul de derulare a acestora".

De asemenea, recurentul-reclamant învederează că cererea de chemare în judecată a fost introdusă şi împotriva Parlamentului României, dar nu la modul general, ci împotriva instituţiilor care îi corespund: Senatul şi Camera Deputaţilor, menţionând în mod expres că, în toţi aceşti ani a funcţionat Comisia parlamentară pentru controlul aplicării Legii nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin autoritate publică se înţelege orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public.

În vederea recunoaşterii calităţii prevăzute de Legea nr. 42 din 18 decembrie 1990, pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, a eliberării certificatelor doveditoare şi propunerii distincţiilor prevăzute la art. 1, 2, 3 şi 4 din această lege s-a instituit Comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din decembrie 1989, iar membrii comisiei sunt numiţi prin hotărâre a Guvernului.

În raport de aceste atribuţii, chiar dacă Guvernul României are rolul de a numi membrii Comisiei, precum şi faptul că în subordinea sa funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989, Înalta Curte constată că, în cauza dedusă judecăţii, calitatea procesuală pasivă aparţine acestor entităţi, respectiv Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989 şi Comisiei Parlamentare pentru controlul aplicării Legii nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că susţinerile şi criticile recurentului-pârât sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 2259 din 12 iunie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 ianuarie 2020.