Military reserve officer status and professional grade recognition upheld against Ministry of Internal Affairs

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cirscumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 14.06.2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamatul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Generală Juridică a solicitat obligarea pârâtului la recunoaşterea perioadei 01.11.2009-30.04.2016 ca vechime în specialitatea studiilor absolvite, obligarea pârâtei la recunoaşterea calităţii de militar în rezervă, obligarea pârâtei la acordarea gradului profesional corespunzător vechimii şi situaţiei militare, precum şi vechimii în specialitatea studiilor absolvite.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 3997 din data de 13.10.2017 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea reclamantului A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Generală Juridică şi l-a obligat să examineze dacă perioada 01.11.2009-30.04.2016 este vechimea în specialitatea studiilor absolvite, cu recunoaşterea calităţii de militar în rezervă, în condiţiile statutului, cu acordarea gradului profesional corespunzător, prin emiterea unui act administrativ.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 3997 din data de 13.10.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Generală Juridică, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs se arată că, instanţa de fond nu a analizat şi nu s-a pronunţat cu privire la excepţia inadmisibilităţii invocată de Ministerul Afacerilor Interne în cuprinsul întâmpinării.

Astfel, potrivit prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia."

Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 11/5935/01.05.2016, prin care i-a fost acordat reclamantului gradul profesional de subinspector de poliţie şi pe care 1-a contestat, i-a fost comunicat acestuia la data de 16.05.2016, conform borderoului de primire seria x din data de 16.05.2016, anexat în copie la prezenta cauză, intimatul - reclamant semnând de primire.

Aşadar, conform dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, A. avea la dispoziţie 30 de zile, începând cu data de 16.05.2016, să conteste 0rdinul M.A.I. nr. 11/5935/01.05.2016, lucru care nu s-a întâmplat.

Intimatul-reclamant s-a adresat Ministerului Afacerilor Interne cu un memoriu înregistrat cu nr. x/12.07.2016, prin care a solicitat "reanalizarea documentarului ce a stat la baza trecerii în corpul ofiţerilor şi acordarea gradului profesional corespunzător pregătirii militare."

Aşadar, faţă de momentul comunicării actului administrativ - 16.05.2016, contestarea acestuia, după expirarea termenului legal de 30 de zile, prin memoriul din data de 12.07.2016, este tardivă.

Având în vedere tardivitatea introducerii plângerii prealabile, consideră că intimatul-reclamant nu a parcurs procedura prealabilă, astfel cum a fost instituită prin art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care instanţa de fond, în urma analizării argumentelor pârâtului, ar fi trebuit să constate că această excepţie este întemeiată şi să tranşeze litigiul în consecinţă.

Faţa de aceste aspecte, solicită reanalizarea cererii şi admiterea excepţiei invocate şi, pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii ca inadmisibilă.

În al doilea rând, subliniază faptul că soluţia instanţei constând în obligarea Ministerului Afacerilor Interne "să examineze dacă perioada 01.11.2009 - 30.04.2016 este vechimea în specialitatea studiilor absolvite, cu recunoaşterea calităţii de militar în rezervă, în condiţiile statutului, cu acordarea gradului profesional corespunzător, prin emiterea unui act administrativ" este criticabilă, prin prisma următoarelor considerente:

Intimatul-reclamant a solicitat prin acţiunea introductivă obligarea instituţiei pârâte la "recunoaşterea perioadei 01.11.2009 - 30.04.2016 ca vechime în specialitatea studiilor absolvite şi, pe cale de consecinţă, la acordarea gradului profesional corespunzător vechimii şi situaţiei sale militare, precum şi vechimii în specialitatea studiilor absolvite".

Precizează că înainte de a învesti instanţa de judecată cu soluţionarea prezentului litigiu, acesta a solicitat Ministerului Afacerilor Interne, prin structura de specialitate, să reanalizeze înscrisurile aflate la dosarul de personal şi să dispună acordarea unui grad profesional corespunzător vechimii sale de 7 ani în specialitatea studiilor.

Prin adresele nr. x/08 august 2016 şi nr. x/19 septembrie 2016, Direcţia Generală de Management Resurse Umane i-a comunicat intimatului - reclamant, printre altele, faptul că, dacă ar fi îndeplinit condiţia esenţială a deţinerii vechimii anterioare în specialitatea studiilor superioare, i s-ar fi aplicat textul de lege enunţat de art. 67 alin. (3) din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008 privind unele activităţi de management resurse umane în unităţile Ministerului Afacerilor Interne, cu modificările şi completările ulterioare.

Instanţa de fond apreciază, în mod cu totul neîntemeiat faptul că "este necesar ca pârâta să emită un act administrativ expres, motivat, cu privire la cererea reclamantului, sub toate aspectele sale şi că acest act poate fi supus cenzurii instanţei de judecată", contrar prevederilor art. 8 coroborate cu dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Raţionamentul instanţei de judecată, potrivit căruia obiectul unei acţiuni în contencios administrativ îl poate constitui doar controlul unui act administrativ, este eronat şi contravine prevederilor Legii nr. 554/2004.

Astfel, conform art. 8 alin. (1) din acest act normativ, "Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim."

Aşadar, întrucât instituţia pârâtă şi-a exprimat punctul de vedere cu privire la aspectele solicitate de intimatul - reclamant, iar acesta nemulţumit de răspuns, s-a adresat instanţei de judecată, coroborat cu prevederile amintite, impunea instanţei de fond obligaţia de a analiza cererea de chemare în judecată şi de a se pronunţa asupra capetelor de cerere, astfel cum acestea au fost precizate de către intimatul - reclamant.

Totodată, subliniază faptul că nu există un text de lege care să instituie obligaţia autorităţii publice de a emite un răspuns la plângerea prealabilă sub forma unui act administrativ.

Expresia "nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă" presupune existenţa unui răspuns care dă dreptul persoanei vătămate de a introduce acţiunea, răspuns care în prezenta speţă, s-a materializat în adresele nr. x/08 august 2016 şi nr. x/19 septembrie 2016.

Într-o atare situaţie, acţiunea în contencios administrativ are ca obiect refuzul apreciat de reclamant ca fiind nejustificat, pe care numai instanţa îl poate cenzura sub acest aspect, motiv pentru care instanţa de fond ar fi trebuit să se pronunţe asupra punctului de vedere emis de Ministerul Afacerilor Interne, prin structura de specialitate, respectiv să stabilească dacă refuzul instituţiei pârâte de a soluţiona cererea intimatului - reclamant este unul temeinic şi fundamentat din punct de vedere juridic sau, din contră, este unul nejustificat şi, pe cale de consecinţă, să oblige la recunoaşterea calităţii sale de militar în rezervă şi la acordarea gradului profesional corespunzător vechimii în specialitatea studiilor absolvite.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, face precizarea că îşi menţine apărările astfel cum au fost formulate în faţa instanţei de fond.

În concluzie, faţă de argumentele prezentate şi, având în vedere prevederile legale incidente, solicită, în temeiul art. 496 C. proc. civ., admiterea recursului, reanalizarea cauzei şi modificarea sentinţei primei instanţe, în sensul înlăturării obligaţiei instituţiei pârâte de a reanaliza cererea şi de a emite un nou act administrativ.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 19 noiembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 29 ianuarie 2020.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât, a apărărilor din întâmpinarea intimatului-reclamant, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Controlul jurisdicţional declanşat de către intimatul-reclamant are ca obiect obligarea pârâtului la recunoaşterea perioadei 01.11.2009-30.04.2016 ca vechime în specialitatea studiilor absolvite, obligarea pârâtei la recunoaşterea calităţii de militar în rezervă, obligarea pârâtei la acordarea gradului profesional corespunzător vechimii şi situaţiei militare, precum şi vechimii în specialitatea studiilor absolvite.

Prima instanţă a admis cererea dedusă judecăţii şi a obligat pârâtul să examineze dacă perioada 01.11.2009-30.04.2016 este vechimea în specialitatea studiilor absolvite, cu recunoaşterea calităţii de militar în rezervă, în condiţiile statutului, cu acordarea gradului profesional corespunzător, prin emiterea unui act administrativ.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal. Un refuz de rezolvare a unei cereri, supus cenzurii instanţei de contencios administrativ, presupune ca între petiţionar şi autoritatea căreia i se adresează cererea să existe un raport de drept administrativ, iar cererea să se refere la drepturi şi obligaţii care să facă parte din obiectul unui astfel de raport juridic.

Înalta Curte constată că prin motivele de recurs formulate, recurentul-pârât solicită admiterea excepţiei inadmisibilităţii cererii deduse judecăţii pentru lipsa procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, conform căruia:

"înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia."

Această critică este neîntemeiată şi va fi respinsă având în vedere că intimatul-reclamant a parcurs procedura prealabilă şi a primit răspuns materializat în adresele nr. x/08 august 2016 şi nr. x/19 septembrie 2016.

Faptul că Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 11/5935/01.05.2016, prin care i-a fost acordat intimatului-reclamant gradul profesional de subinspector de poliţie, i-a fost comunicat la data de 16.05.2016, conform borderoului de primire seria x din data de 16.05.2016, iar acesta s-a adresat Ministerului Afacerilor Interne cu un memoriu înregistrat cu nr. x/12.07.2016, prin care a solicitat "reanalizarea documentarului ce a stat la baza trecerii în corpul ofiţerilor şi acordarea gradului profesional corespunzător pregătirii militare" nu poate atrage constatarea tardivităţii şi admiterea excepţiei inadmisibilităţii atât timp cât răspunsurile emise de recurentul-pârât au fost considerate în mod temeinic ca "un refuz nejustificat de soluţionare a plângerii prealabile".

De altfel, această excepţie nu a fost invocată în faţa primei instanţe şi în raport de dispoziţiile art. 478 alin. (2) coroborat cu art. 494 C. proc. civ. raportul juridic dedus judecăţii trebuie analizat în limitele în care a fost învestită instanţa de fond, în recurs nefiind permisă modificarea cadrului procesual, părţile neputându-se folosi înaintea instanţei de recurs de alte motive, mijloace de apărare şi dovezi decât cele invocate la prima instanţă sau arătate în întâmpinare.

Cu privire la fondul cauzei, Înalta Curte constată că, în mod corect a reţinut prima instanţă că, în practica instanţelor de contencios administrativ s-a conturat concluzia că în analizarea "refuzului nejustificat" trebuie clarificată natura dreptului recunoscut de lege, la care se referă cererea, în sensul că se încadrează în această prevedere legală acţiunile care decurg din refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind un drept ce intră în conţinutul unui raport de drept administrativ, nu şi al unui raport juridic civil.

Conform art. 1 alin. (1) coroborat cu art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri".

În speţă, recurenta-pârâtă a refuzat tacit să examineze în totalitate cererea formulată de intimatul-reclamant, respectiv, dacă perioada 01.11.2009-30.04.2016 este vechime în specialitatea studiilor absolvite, cu recunoaşterea calităţii de militar în rezervă, în condiţiile statutului, cu acordarea gradului profesional corespunzător, prin emiterea unui act administrativ.

Înalta Curte nu poate primi critica recurentului-pârât conform căreia instituţia pârâtă şi-ar fi exprimat punctul de vedere cu privire la aspectele solicitate de intimatul - reclamant, atât timp cât răspunsurile materializate în adresele din 19.09.2016 şi 08.08.2016 nu conţin o examinare a celor solicitate de reclamant şi nu s-a examinat ce relevanţă juridică are perioada 01.11.2009-30.04.2016 pentru vechimea sa. Faptul că s-au făcut referiri disparate la aspecte referitoare la sporul de 25%, urmarea Şcolii Militare de Ofiţeri în rezervă, în perioada satisfacerii stagiului militar (anii `86-`87), precum şi cu privire la acordarea gradului de sergent major conform livretului militar nr. 22562 în anul 1991, nu poate fi considerat ca un răspuns al cererii intimatului-reclamant care să satisfacă cerinţele acestuia.

În mod corect a reţinut prima instanţă că adresele de corespondenţă sunt asimilate unui refuz de soluţionare, iar motivarea acestora este contradictorie deoarece, pe de o parte se recunoaşte un spor de 25%, dar nu se recunoaşte vechimea, iar pe de altă parte este incompletă deoarece perioadei 01.11.2009-30.04.2016 nu i se acordă nici o relevanţă juridică, pozitivă sau negativă şi discriminatorie în raport cu două categorii de militari:

- absolvenţii de liceu admişi în instituţiile de învăţământ superior, care îndeplinesc serviciul militar pentru o perioadă de 9 luni;

- absolvenţii instituţiilor de învăţământ superior care nu au îndeplinit serviciul militar şi sunt încorporaţi după terminarea studiilor să îndeplinească serviciul militar ca elevi în şcolile militare de ofiţeri de rezervă, pentru o perioadă de 6 luni.

Înalta Curte constată că această motivare a refuzului asimilat va fi considerată o lipsă de motivare, ceea ce atrage inexistenţa unei soluţii la cererea reclamantului, iar pe de altă parte, cu privire la cererea reclamantului este necesar ca recurentul-pârât să emită un act administrativ expres, motivat, sub toate aspectele sale.

În lipsa unui răspuns expres, Înalta Curte constată că nu poate fi primită critica recurentului-pârât conform căreia instanţa de fond ar fi trebuit să se pronunţe asupra punctului de vedere emis de Ministerul Afacerilor Interne, prin structura de specialitate, respectiv să stabilească dacă refuzul instituţiei de a soluţiona cererea intimatului - reclamant este unul temeinic şi fundamentat din punct de vedere juridic sau, din contră, este unul nejustificat şi, pe cale de consecinţă, să oblige la recunoaşterea calităţii sale de militar în rezervă şi la acordarea gradului profesional corespunzător vechimii în specialitatea studiilor absolvite.

Având în vedere că cererea intimatului-reclamant nu a fost analizată de recurentul-pârât, în mod corect a reţinut prima instanţă că nu se poate substitui autorităţii publice în exercitarea competenţelor legale, ci poate cenzura actele juridice emise/adoptate de acestea, respectiv pe cele asimilate, cum este refuzul de soluţionare a cererii.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că susţinerile şi criticile recurentului-pârât sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât MINISTERUL AFACERILOR INTERNE-DIRECŢIA GENERALĂ JURIDICĂ împotriva sentinţei nr. 3997 din 27 octombrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 ianuarie 2020.