School's time-barred challenge to administrative decisions upheld as appeal rejected for lawyer's procedural domicile service

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ sub nr. x/2017, reclamantul Liceul Tehnologic "Ion Ionescu de la Brad", în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale, a solicitat anularea, în parte, a Deciziei nr. 2300/17.06.2015 privind soluţionarea contestaţiei la procesul-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x/10.04.2015, precum şi a deciziei nr. 6.6/17.06.2015 şi, în consecinţă, suspendarea efectelor titlului de creanţă; a solicitat şi repunerea în termenul de formulare a contestaţiei.

Prin sentinţa civilă nr. 676C/29.05.2017 Tribunalul Neamţ a admis excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale, cauza fiind declinată spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti.

Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal cauza a fost înregistrată la data de 28.06.2017.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 4661 din data de 29.11.2017 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de repunere în termenul de contestare a deciziei, a admis excepţia tardivităţii şi a respins, ca tardiv formulată, cererea de anulare a Deciziilor nr. 2300/17.06.2015 şi 6.6/17.06.2015, formulată de către reclamantul Liceul Tehnologic Ion Ionescu de la Brad, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare în domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 4661 din data de 29.11.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul Liceul Tehnologic "Ion Ionescu de la Brad", invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs se arată că, potrivit dispoziţiilor art. 155 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. persoana juridică de drept public se citează, prin cei însărcinaţi să-i reprezinte în justiţie, la sediul acestora.

Alegerea unui alt sediu procedural pentru citare trebuie făcută în mod explicit şi voluntar de către persoana ce urmează a fi citată, cu indicarea noii adrese procedurale, precum şi a persoanei însărcinate cu primirea corespondentei.

In cauza dedusă judecaţii adresa procedurală a recurentului-reclamant este cea din comuna Horea, judeţul Neamţ.

Arată că a depus la dosarul cauzei copia contractului de asistenţă juridică seria x nr. x/2015 din care rezultă că între recurentul-reclamant şi Cabinetul avocat A. a fost încheiat contractul de asistenţă juridică având ca obiect "consultaţii juridice şi reprezentare în faţa tuturor instanţelor judecătoreşti referitor la nota de control nr. x/10.07.2014" fără ca în cuprinsul acestui contract sau în vreun act adiţional care să fi fost încheiat la acesta să fie precizată şi mandatarea avocatului de a stabili domiciliul procedural pentru comunicarea tuturor actelor de procedură la cabinetul său şi nici dreptul acestuia de a primi corespondenţa referitoare la prezentele litigii.

Instanţa de fond, analizând contractul de asistenţă juridică, a apreciat că nu ne aflăm în faţa unei depăşiri a limitei mandatului şi, chiar dacă ar fi existat o asemenea depăşire, aceasta nu era de natură să influenţeze termenul pentru formularea contestaţie.

a. Opinia instanţei este contradictorie dispoziţiilor art. 155 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. coroborat cu dispoziţiile art. 158 C. proc. civ.. Astfel, instanţa nu a reţinut şi nu a analizat faptul că recurentul-reclamant nu a ales un alt domiciliu procedural decât cel uzual, respectiv sediul liceului. De asemeni, nu a emis şi nu a achiesat la nici un act din care sa rezulte ca avocatul A. ar fi fost desemnat ca persoană pentru primirea corespondenţei pentru această cauză sau pentru orice alt dosar.

b. Pe de altă parte opinia instanţei este neîntemeiată, în condiţiile în care comunicarea celor două decizii la o altă adresă decât cea de primire a corespondenţei echivalează, în cele din urmă, cu greşita comunicare a lor (fără să fi invocat vreo culpă a intimatei în acest sens, ci doar a mandatarului, aşa cum a arătat şi în concluziile orale asupra fondului cauzei), consecinţa fiind posibilitatea formulării unei cereri de repunere în termen pentru exercitarea căilor de atac.

Practica judiciară a stabilit, în ceea ce priveşte noţiunea de "domiciliu", că: "în acest sens, Înalta Curte a precizat că prin "domiciliu" în sens procesual se înţelege acela pe care o persoană şi l-a stabilit în fapt, în localitatea unde trăieşte, deoarece scopul dispoziţiilor legale referitoare la domiciliu este ca părţile aflate în litigiu sa poată fi înştiinţate de existenţa procesului, pentru a da eficienţă dreptului la apărare."

c. În ceea ce priveşte reţinerea instanţei privind inexistenţa unei depăşiri a limitelor mandatului în cauza dedusă judecaţii, solicită să se constate următoarele:

Este adevărat faptul că reprezentarea efectuată de către avocat în baza contractului de asistenţă juridică are o reglementare specială cuprinsă în dispoziţiile Legii nr. 51/1995 şi în statutul profesiei de avocat, însă, normele speciale ce reglementează mandatul dat avocatului se completează cu dispoziţiile generale în materie.

Astfel dispoziţiile art. 2016 alin. (1) C. civ. avute în vedere şi de către instanţa de fond, consacră caracterul de mandat general al contractului de asistenţă juridică dar prevăd în mod imperativ că un asemenea mandat autorizează avocatul să efectueze numai acte de conservare şi de administrare. Alineatul 3 al aceluiaşi articol prevăd că mandatul se întinde şi asupra actelor necesare executării lui, chiar dacă nu sunt precizate în mod expres.

Analiza pe care instanţa de fond ar fi trebuit sa o facă situaţiei deduse judecaţii ar fi trebuit să vizeze necesitatea avută în vedere în dispoziţiile art. 2016 alin. (3) C. civ.. Atât timp cât recurentul-reclamant este persoană juridică cu sediul stabil şi personal desemnat pentru primirea corespondenţei, nu exista necesitatea concretă a mandatarului - avocat de a stabili sediul procedural la cabinetul său pentru că nu se regăseşte ipoteza reglementată de dispoziţiile art. 2017 alin. (2) C. civ.

În aceste condiţii solicită să se constate existenţa unei depăşiri a limitelor mandatului aşa cum este aceasta reglementată şi admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 19 noiembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 29 ianuarie 2020.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, a apărărilor din întâmpinarea intimatei-pârâte, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Controlul jurisdicţional declanşat de către recurentul-reclamant are ca obiect, în principal, repunerea în termenul de formulare a contestaţiei şi pe cale de consecinţă, anularea, în parte, a Deciziei nr. 2300/17.06.2015 privind soluţionarea contestaţiei la procesul-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x/10.04.2015, precum şi a deciziei nr. 6.6/17.06.2015.

Prima instanţă a respins cererea de repunere în termenul de contestare a deciziei, a admis excepţia tardivităţii şi a respins, ca tardiv formulată, cererea reclamantului de anulare a Deciziilor nr. 2300/17.06.2015 şi 6.6/17.06.2015.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că cererea dedusă judecăţii a fost formulată la data de 9.02.2017, cu depăşirea termenului de 6 luni reglementat de dispoziţiile art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011 raportat la Legea nr. 554/2004, relevant fiind faptul că, în cadrul procedurii administrativ jurisdicţionale reclamantul Liceul Tehnologic "Ion Ionescu de la Brad" a avut sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat A., cu care a încheiat contract de asistenţă ataşat la dosar, comunicarea acestor decizii s-a făcut la sediul ales, fiind comunicată cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 29.06.2015, conform înscrisurilor de la dosar.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte va analiza cu prioritate excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., "(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepţii, instanţa va determina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc."

Sub acest aspect Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a invocat motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar din expunerea criticilor formulate rezultă că pot fi încadrate în motivele de casare invocate.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului.

Cu privire la motivul de recurs prin care se invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este legală întrucât constatarea tardivităţii corespunde realităţii.

Faptul că recurentul-reclamant şi-a construit apărarea în faţa primei instanţe pe împrejurarea că a încheiat contract de asistenţă juridică cu cabinetul avocat A. strict pentru "consultaţii juridice şi reprezentare în faţa tuturor instanţelor judecătoreşti" fără ca în cuprinsul acestui contract sau în vreun act adiţional să fi fost precizată şi mandatarea acestuia de a stabili domiciliul procedural pentru comunicarea tuturor actelor de procedură la cabinetul său, Înalta Curte constată că aceste argumente nu pot conduce la repunerea în termenul de contestare a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x/10.04.2015, precum şi a deciziei nr. 6.6/17.06.2015, şi pe cale de consecinţă, invocarea culpei avocatului, care nu l-a înştiinţat despre comunicarea deciziilor, nu ar putea avea drept consecinţă repunerea în termenul de declarare a acţiunii în instanţă.

Aşa cum în mod corect a reţinut prima instanţă, contractul de mandat încheiat cu avocatul acoperă toate actele necesare desfăşurării procesului, acestea implicând inclusiv alegerea domiciliului pentru comunicarea actelor de procedură, solicitarea de probe, invocarea excepţiilor, depunerea de concluzii în cadrul dezbaterilor etc., iar eventuala depăşire a limitelor mandatului nu poate fi invocată ca "un motiv temeinic justificat" care să aibă ca rezultat repunerea în termenul de contestare.

Într-adevăr, în ceea ce priveşte noţiunea de "domiciliu", Înalta Curte a precizat că prin "domiciliu în sens procesual se înţelege acela pe care o persoană şi l-a stabilit în fapt, în localitatea unde trăieşte, deoarece scopul dispoziţiilor legale referitoare la domiciliu este ca părţile aflate în litigiu sa poată fi înştiinţate de existenţa procesului, pentru a da eficienţă dreptului la apărare", însă dispoziţiile art. 158 alin. (1) C. proc. civ. permit oricăreia dintre părţile litigante să îşi aleagă o altă adresă în vederea comunicării actelor de procedură, menţionând în mod expres că în caz de alegere de domiciliu sau, după caz, de sediu, dacă partea a arătat şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană.

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte constată că, invocarea depăşirii limitelor mandatului dat nu poate înlătura starea de pasivitate a recurentului-reclamant care, deşi a formulat contestaţie împotriva procesului-verbal de constatare şi neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x/10.04.2015, nu a urmărit actele întocmite de avocat în virtutea mandatului.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că susţinerile şi criticile recurentului-reclamant sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant LICEUL TEHNOLOGIC ION IONESCU DE LA BRAD împotriva sentinţei nr. 4661 din 29 noiembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 ianuarie 2020.