Civil service salary disputes: Quashal for violation of the prohibition against pronouncing beyond the limits of the parties' claims (ultra petita)

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii Băncilă Andrei-Dorin, Andone Bontaş Amalia, Bălan Carmen-Ioana, Chiujdea Denis-Brînduşa, Cucu Cristina şi Ghica Miruna-Elena, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii şi Şcoala Naţională de Grefieri, au solicitat:

1.1. anularea Dispoziţiei nr. 42/15.02.2017 şi obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii la modificarea Dispoziţiilor nr. 242/16.12.2016 şi nr. 4/11.01.2017 de stabilire a drepturilor salariate, în sensul acordării indemnizaţiilor de încadrare, astfel:

- stabilite prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON: pentru reclamantele Andone-Bontaş Amalia, Bălan Carmen-Ioana, Cucu Cristina şi Ghica Miruna-Elena, începând cu 25.01.2014 (data limită a termenului de prescripţie, calculată de la data formulării contestaţiei prealabile) până la data de 30.11.2015; pentru reclamanta Chiujdea Denis-Brînduşa, începând cu data de 01.12.2014 (data detaşării în cadrul Şcolii Naţionale de Grefieri) până la data de 30.11.2015; pentru reclamantul Băncilă Andrei-Dorin, începând cu data de 01.06.2015 (data detaşării în cadrul Şcolii Naţionale de Grefieri), până la data de 30.11.2015;

- stabilite prin raportare la valoarea de referinţă de 405 RON la care se adaugă majorarea cu 10% prevăzută în Legea nr. 293/2015, începând cu 01.12.2015 (data intrării în vigoare a majorării salariale acordate prin Legea nr. 293/2015).

1.2. obligarea pârâţilor la plata diferenţei (respectiv restituirea pentru fiecare lună, cu începere din datele precizate la pct. 1) dintre venitul pe care l-ar fi obţinut prin raportare la valorile sectoriale indicate la pct. 1 şi venitul efectiv plătit, diferenţă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va adăuga dobânda legală penalizatoare, calculate de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

2. Soluţia instanţei de fond

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 2589 din data de 26.06.2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii Băncilă Andrei-Dorin, Andone Bontaş Amalia, Bălan Carmen-Ioana, Chiujdea Denis-Brînduşa, Cucu Cristina şi Ghica Miruna-Elena, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii şi Şcoala Naţională de Grefieri şi a obligat pârâţii să acorde reclamanţilor drepturile salariale prin raportare la valoarea sectorială de 405 RON la care se adaugă majorarea de 10% din Legea 293/2015 de la 09.04.2015 şi până la 30.11.2015.

La data de 25.10.2017, reclamanţii au formulat, în temeiul dispoziţiilor art. 444 C. proc. civ., cerere de completare a sentinţei civile nr. 2589 din data de 26.06.2017.

2.2. Prin sentinţa nr. 4983 din 18.12.2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamanţi şi a respins, ca nefondat, petitul cererii referitor la anularea dispoziţiei nr. 42/15.02.2017 şi modificarea dispoziţiilor nr. 242/16.12.2016 şi nr. 4/11.01.2017 emise de CSM.

3. Calea de atac exercitată

3.1. Împotriva sentinţei civile nr. 2589 din data de 26.06.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii Băncilă Andrei-Dorin, Andone Bontaş Amalia, Bălan Carmen-Ioana, Chiujdea Denis-Brînduşa, Cucu Cristina şi Ghica Miruna-Elena au formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinţei recurate şi admiterea în tot a cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi au susţinut că sentinţa recurată cuprinde motive contradictorii.

Astfel, cu privire la petitul privind anularea, respectiv, modificarea actelor administrative şi obligarea la emiterea unora noi, au arătat că, deşi în alineatul antepenultim al considerentelor prima instanţă face referire la obligarea pârâtului în sensul emiterii unor noi decizii de stabilire a drepturilor salariale, în dispozitiv nu se regăseşte vreo menţiune privitoare la anularea vechilor decizii şi la emiterea unora conforme cu hotărârea instanţei.

Cu privire la petitul privind obligarea pârâţilor la plata diferenţelor salariale, actualizate cu indicele de inflaţie şi la care să se adauge dobânda legală penalizatoare, deşi în penultimul alineat al considerentelor se regăseşte motivarea în sprijinul temeiniciei acestui petit, din dispozitiv lipseşte orice referire la accesoriile solicitate.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi au susţinut că hotărârea primei instanţe a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, reluând, pe larg, situaţia de fapt expusă în faţa primei instanţe şi prezentând motivele pentru care se impunea, în opinia lor, admiterea cererii de chemare în judecată.

3.2. Împotriva sentinţei nr. 2589 din data de 26.06.2017, a declarat recurs şi pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate şi respingerea în tot, ca neîntemeiată, a acţiunii formulate de reclamanţi.

A susţinut recurentul-pârât, în legătură cu valoarea de referinţă sectorială stabilită, că, în mod corect, a procedat la stabilirea drepturilor salariale prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 347,10 RON, majorată cu 10%, începând cu data de 01.08.2016, având în vedere că Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/15.12.2016 vizează dispoziţiile art. 3 indice I alin. (12) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, astfel cum aceasta a fost modificată prin O.U.G. nr. 20/2016 şi O.U.G. nr. 43/2016, dispoziţii care prevăd egalizarea salariilor în cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale, începând cu data menţionată.

Aşa cum rezultă din dispoziţiile de salarizare emise de către toţi ordonatorii principali de credite din cadrul familiei ocupaţionale bugetare "Justiţie", în intervalul l august - 30 septembrie 2016, cuantumul valorii de referinţă sectoriale în plată a fost stabilit la 347 RON, iar ulterior acestei date la 405 RON.

Nu s-a făcut dovada că, anterior datei de 01.10.2016, inclusiv în perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, în cadrul familiei ocupaţionale bugetare "Justiţie" s-ar fi aflat, în plată, valoarea de referinţă sectorială de 405 RON.

Prin urmare, în mod greşit instanţa de fond a stabilit în sarcina sa obligaţia acordării drepturilor salariale reclamanţilor prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, întrucât nu poate fi acceptat ca o dispoziţie reparatorie, cum sunt dispoziţiile ce au făcut obiectul deciziei Curţii Constituţionale, să fie interpretată în sensul în care conduce, chiar prin aplicarea ei, la o situaţie mai favorabilă pentru reclamanţi, prin raportare la tot restul familiei ocupaţionale "Justiţie".

De asemenea, în condiţiile în care, în cauză, pârâţii au fost obligaţi la recalcularea drepturilor salariale exclusiv pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, este nelegală obligarea aceloraşi părţi, inclusiv a sa, la acordarea majorării de 10%, reglementată de legiuitor pentru o perioadă ulterioară datei de 30.11.2015, judecătorul fondului aplicând, cu efecte retroactive, Legea nr. 293/2015.

3.3. Şi pârâta Şcoala Naţională de Grefieri a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 2589 din 26.06.2017, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate şi, în urma rejudecării litigiului pe fond, respingerea în tot a acţiunii formulate de reclamanţi.

Contrar reţinerii instanţei de fond, înainte de data de 01.08.2016, nu există temei juridic pentru calcularea indemnizaţiilor reclamanţilor prin raportare la valoarea sectorială de referinţă de 405 RON şi de 405 RON majorată cu 10%.

Mai mult, pentru perioada pentru care prima instanţă a admis cererea reclamanţilor, respectiv 09.04.2015 - 30.11.2015, nu există temei juridic pentru majorarea de 10%. Această majorare a fost reglementată abia prin Legea nr. 293/2015, care, aprobând O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, la punctul 13, a prevăzut că, începând cu data de 1 decembrie 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază, între alţii, personalul din familia ocupaţională de funcţii bugetare "Justiţie", se majorează cu 10% faţă de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2015.

În ceea ce î1 priveşte pe reclamantul Băncilă Andrei-Dorin, prima instanţă nu a observat că acesta a fost detaşat în cadrul Şcolii Naţionale de Grefieri abia cu începere din data de 01.06.2015, acordându-i, în mod greşit drepturi salariale pentru perioada anterioară acestei date.

3.4. Reclamanţii Băncilă Andrei-Dorin, Andone Bontaş Amalia, Bălan Carmen-Ioana, Chiujdea Denis-Brînduşa, Cucu Cristina şi Ghica Miruna-Elena au formulat recurs şi împotriva sentinţei civile nr. 4983 din 18.12.2017, prin care Curtea de Apel Bucureşti a dispus completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 2589 din 26 iunie 2017, în sensul respingerii, ca nefondat, a petitului cererii referitor la anularea Dispoziţiei nr. 42/15.02.2017 şi modificarea Dispoziţiilor nr. 242/16.12.2016 şi nr. 4/11.01.2017 emise de CSM.

Recurenţii - reclamanţi au solicitat admiterea casarea sentinţei recurate şi, pe fond, admiterea în tot a pretenţiilor formulate.

În ceea ce priveşte capătul referitor la anularea, respectiv, modificarea actelor administrative, au arătat că cererea introductivă are caracterul unei acţiuni în contencios administrativ, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 7 alin. (2) teza I din Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în vigoare la data formulării cererii, astfel că în mod greşit instanţa a respins acest petit al cererii.

Cu privire la momentul de sfârşit al perioadei pentru care li s-au acordat drepturile solicitate, recurenţii-reclamanţi au arătat că, în mod greşit, a fost respinsă cererea de completare a hotărârii în ceea ce priveşte perioada de după data de 30.11.2015, care reprezintă doar un moment intermediar al perioadei pentru care au solicitat drepturile salariale (anume momentul până la care li se cuvine valoarea de referinţă sectorială de 405 RON), astfel că soluţia la care s-a oprit instanţa, de a nu acorda drepturile solicitate după data de 30.11.2015, este dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material ale Legii nr. 293/2015.

Hotărârea instanţei de fond este nelegală şi sub aspectul respingerii cererii de obligare a pârâţilor la plata diferenţei actualizate cu indicele de inflaţie şi la care să se adauge dobânda legală penalizatoare, având în vedere că această obligaţie apare ca o consecinţă firească a admiterii pretenţiilor privind calcularea drepturilor salariale prin raportare la valoarea sectorială de referinţă de 405 RON, până la data de 30.11.2015, respectiv de 405 RON majorată cu 10 % pentru perioada ulterioară datei de 30.11.2015.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Recurenta-pârâtă Şcoala Naţională de Grefieri a formulat întâmpinare la recursul recurenţilor - reclamanţi, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului în ceea ce priveşte motivul de recurs referitor la nepronunţarea de către instanţa de fond asupra anumitor capete de cerere, având în vedere că, pentru remedierea acestei situaţii, calea procesuală este cea a formulării cererii de completare a hotărârii, la care, de altfel, reclamanţii au şi recurs.

Recurenta - pârâtă a solicitat ca, în situaţia respingerii acestei excepţii, să se dispună suspendarea judecăţii prezentului recurs până la soluţionarea definitivă a cererii de completare.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4.2. Recurentul - pârât Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului recurenţilor - reclamanţi şi admiterea recursului său, precum şi a recursului declarat de recurenta - pârâtă Şcoala Naţională de Grefieri, cu consecinţa respingerii în tot a acţiunii reclamanţilor.

4.3. Recurenta-pârâtă Şcoala Naţională de Grefieri a depus, la data de 20.12.2019, note scrise, prin care a solicitat să se constate că petitul principal al cererii a devenit, în parte, lipsit de interes, arătând că prin deciziile administrative emise de Consiliul Superior al Magistraturii şi, respectiv, de Şcoala Naţională de Grefieri, pe care le-a ataşat notelor scrise, reclamanţilor li s-au acordat drepturile salariale solicitate prin acţiunea introductivă.

4.4. Excepţia lipsei de interes a fost invocată şi de recurentul - pârât Consiliul Superior al Magistraturii prin întâmpinarea înregistrată la dosar la data de 17.08.2020.

În şedinţa publică de la data de 29.09.2020, instanţa de recurs a constatat că cererea de suspendare a judecăţii recursului a rămas fără obiect, având în vedere soluţionarea cererii de completare de către Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 4983 din 18.12.2017.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursurilor

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor ce i-au fost aduse şi în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată incidenţa în cauză a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sens în care va dispune admiterea recursurilor, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în integralitate, la aceeaşi instanţă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În conformitate cu prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii. Aceste prevederi reprezintă dreptul comun în materia nulităţii actelor de procedură, care include în conţinutul acestuia toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, cu excepţia regulilor vizate de alte motive de casare, precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În raport de obiectul acţiunii, Înalta Curte constată că instanţa de fond a nesocotit dispoziţiile procedurale cuprinse în art. 22 alin. (6) C. proc. civ., care stabilesc că judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără a depăşi limitele învestirii, în afară de cazul în care legea ar dispune altfel.

Principiul prevăzut de art. 22 alin. (6) din C. proc. civ. este dezvoltat de prevederile art. 397 alin. (1) din cod, potrivit căruia instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor cererilor deduse judecăţii. Ea nu poate acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut, dacă legea nu prevede altfel.

Aşadar, în baza principiilor enunţate anterior, judecătorul este ţinut de cadrul procesual trasat de către părţi, sub aspectul obiectului, cauzei şi al părţilor. Obligaţia instanţei de a se pronunţa numai cu privire la ceea ce s-a cerut constituie garanţia respectării şi aplicării principiului disponibilităţii.

În cauză, cadrul procesual a fost stabilit de reclamanţi, care au indicat în mod expres care sunt pretenţiile lor şi motivele de fapt şi de drept pe care se fundamentează acestea.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamanţii au solicitat anularea Dispoziţiilor nr. 42/15.02.2017, nr. 242/16.12.2016 şi nr. 4/11.01.2017 şi, în consecinţă, stabilirea drepturilor salariale prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, astfel: pentru reclamantele Andone-Bontaş Amalia, Bălan Carmen-Ioana, Cucu Cristina şi Ghica Miruna-Elena, începând cu 25.01.2014 (data limită a termenului de prescripţie, calculată de la data formulării contestaţiei prealabile) până la data de 30.11.2015; pentru reclamanta Chiujdea Denis-Brînduşa, începând cu data de 01.12.2014 (data detaşării în cadrul Şcolii Naţionale de Grefieri) până la data de 30.11.2015; pentru reclamantul Băncilă Andrei-Dorin, începând cu data de 01.06.2015 (data detaşării în cadrul Şcolii Naţionale de Grefieri), până la data de 30.11.2015 şi, prin raportare la valoarea de referinţă de 405 RON la care se adaugă majorarea cu 10% prevăzută în Legea nr. 293/2015, începând cu 01.12.2015 - data intrării în vigoare a majorării salariale acordate prin Legea nr. 293/2015.

Au mai solicitat reclamanţii obligarea pârâţilor la plata diferenţei dintre venitul pe care l-ar fi obţinut prin raportare la valorile sectoriale indicate şi venitul efectiv plătit, diferenţă actualizată cu indicele de inflaţie şi acordarea dobânzii legală penalizatoare, calculate de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

Cu toate acestea, deşi avea obligaţia să analizeze pretenţiile deduse judecăţii în modalitatea în care acestea au fost formulate, prima instanţa a dispus obligarea pârâţilor la acordarea către reclamanţi a drepturilor salariale prin raportare la o valoare sectorială de referinţă de 405 RON, la care se adaugă majorarea de 10% potrivit Legii nr. 293/2015 (care a intrat în vigoare la data de 01.12.2015), pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, deci în afara perioadei cerute de reclamanţi, pronunţând o hotărâre nelegală, ce se impune a fi cenzurată în calea de atac a recursului.

Modul în care a fost formulat dispozitivul sentinţei este în dezacord cu prevederile art. 397 alin. (1) din C. proc. civ., mai sus menţionate, nefiind satisfăcute nici exigenţele de claritate impuse de art. 425 alin. (2) din C. proc. civ. ("Dacă hotărârea s-a dat în folosul mai multor reclamanţi sau împotriva mai multor pârâţi, se va arăta ceea ce se cuvine fiecărui reclamant şi la ce este obligat fiecare pârât, ori când este cazul, dacă drepturile şi obligaţiile părţilor sunt solidare sau indivizibile.").

Prin urmare, având în vedere soluţia pronunţată în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată şi pretenţiile concrete deduse judecăţii, Înalta Curte constată că instanţa de fond a soluţionat cauza cu încălcarea limitelor învestirii sale, motiv pentru care, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, apreciază recursurile ca fiind fondate în limitele arătate, urmând să caseze sentinţa civilă nr. 2589 din 26.06.2017 şi, având în vedere interdependenţa soluţiilor, şi sentinţa nr. 4983 din 18.12.2017 şi să trimită cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de recurenţii-reclamanţi Băncilă Andrei-Dorin, Andone-Bontaş Amalia, Bălan Carmen-Ioana, Chiujdea Denis-Brînduşa, Cucu Cristina şi Ghica Miruna-Elena împotriva sentinţei civile nr. 2589 din 26 iunie 2017 şi a sentinţei civile nr. 4983 din 18 decembrie 2017 şi recursurile declarate de recurenţii-pârâţi Consiliul Superior al Magistraturii şi Şcoala Naţională Grefieri împotriva sentinţei civile nr. 2589 din 26 iunie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţele recurate şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 septembrie 2020.