EU-Funded Correction Annulled; Appeal Rejected as Unfounded on Res Judicata and No Proven Harm.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/16.02.2017, reclamanta S.C. Gospodărie Comunală S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management POS MEDIU, anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/13.06.2016 (anexa 1) şi anularea Deciziei nr. 70465/17.08.2016 (anexa 2) prin care s-a respins contestaţia împotriva notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 150/F din data de 17.10.2017 Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. Gospodărie Comunală S.A. Sfântu Gheorghe în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management POS MEDIU şi în consecinţă, a dispus anularea Notei de Constatare a Neregulilor şi de Stabilire a corecţiilor financiare nr. x/13.06.2016 şi a Deciziei Comisiei de Soluţionare a Contestaţiilor nr. 70465/17.08.2016.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 150/F din data de 17.10.2017 Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

Prin primul motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. se arată că hotărârea primei instanţe a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Astfel, se arată că potrivit prevederilor art. 50 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, "În cazul admiterii contestaţiei, se decide anularea titlului de creanţă atacat şi, după caz, emiterea unui nou titlu, care va avea în vedere strict considerentele deciziei".

Prin Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/03.09.2013 s-a concluzionat faptul că, "în conformitate cu prevederile punctului 2.4 din Anexa la O.U.G, nr. 66/2011, privind încălcarea tratamentului egal, pentru modificarea informaţiilor publicate în anunţul de participare prin clarificări şi nu prin anunţ tip erată, cu consecinţa încălcării principiului tratamentului egal şi nediscriminării", se aplică o corecţie financiară de 5% din valoarea fără TVA a contractului nr. x/20.09.2012, "Reabilitarea şi extinderea staţiei de epurare din aglomerarea urbană întorsura Buzăului"(CV IB-IB-02) aferent proiectului "Extinderea şi modernizarea sistemelor de apă şi apă uzată în judeţul Covasna", cod SMIS 20494, valoare 17.500.383, reprezentând 875.019,15 RON".

Împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/03.09.2013, beneficiarul S.C. Gospodărire Comunală S.A. a depus contestaţie administrativă înregistrată la Autoritatea de Management POS Mediu cu nr. x/01.10.2013, în soluţionarea acesteia fiind emisă Decizia nr. 134129/04.10.2013 privind soluţionarea contestaţiei formulate de către S.C. Gospodărire Comunală S.A. împotriva Notei de constatare nr. x/03.09.2013.

Prin Decizia nr. 134129/04.10.2013, Comisia de soluţionare a considerat că "echipa de control a constatat în mod corect o abatere de la legislaţia naţională şi comunitară în materie de achiziţii publice, dar a încadrat greşit fapta în Anexa 2 în loc de Anexa 1 a O.U.G. nr. 66/2011" şi a dispus, în temeiul prevederilor art. 50-51 din O.U.G. nr. 66/2011: admiterea în parte a contestaţiei formulate de S.C. Gospodărire Comunală S.A. Covasna; anularea titlului de creanţă intitulat "Notă de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare" înregistrat sub nr. x/03.09.2013, emis de Ministerul Mediului şi schimbărilor Climatice prin Direcţia Generală Autoritatea de Management a Programului Sectorial de Mediu; emiterea unui nou titlu de creanţă sub forma unei "Note de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare" de către Direcţia Generală Autoritatea de Management a Programului Sectorial de Mediu, cu menţinerea abaterii şi încadrarea corecţiei în Anexa 1 a O.U.G. nr. 66/2011.

În speţă nu a existat niciun impediment de natură legală, raportat la care, să nu se procedeze la emiterea unui nou titlu de creanţă sub forma unei "Note de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare" de către Direcţia Generală Autoritatea de Management a Programului Sectorial de Mediu, cu menţinerea abaterii şi încadrarea corecţiei în Anexa 1 a O.U.G. nr. 66/2011.

În temeiul prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 şi H.G. nr. 875/2011, s-a procedat la emiterea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 49350/13.06.2016, atacată în prezenta cauză.

Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/03.09.2013 şi Decizia nr. 134129/04.10.2013 privind soluţionarea contestaţiei formulate de către S.C. Gospodărire Comunală S.A. împotriva Notei de constatare nr. x/03.09.2013 au fost anulate de Curtea de Apel Braşov prin sentinţa civilă nr. 150F/17.10.2016, rămasă definitivă prin Decizia nr. 3138/15.11.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2014.

În prezenta cauză, Curtea de Apel Braşov a admis acţiunea formulată de intimata-reclamantă S.C. Gospodărire Comunală S.A. şi a dispus anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/13.06.2016 şi a Deciziei Comisiei de Soluţionare a Contestaţiilor nr. 70465/17.08.2016, reţinând că sentinţa civilă nr. 150F/17.10.2016 se impune cu putere de lucru judecat, aspect faţă de care hotărârea primei instanţe a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs se invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. potrivit cărora casarea hotărârii se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa de fond se raportează în exclusivitate la considerentele din sentinţa civilă nr. 150F/17.1O.2O16, rămasă definitivă prin Decizia nr. 3138/15.11.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2014.

Astfel, deşi se reţine în mod corect faptul că "raportat la situaţia de fapt rezultă că s-a produs o încălcare a legislaţiei achiziţiilor publice" se apreciază că "Problema care se pune în speţă este dacă fapta se încadrează în noţiunea de neregulă reglementată de dispoziţiile art. 2 lit. a) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 66/2011".

Motivarea instanţei de fond se reduce la reluarea considerentelor din sentinţa civilă nr. 150F/17.10.2016, pronunţată în dosarul nr. x/2014, arătându-se în sentinţa atacată în prezentul dosar faptul că "(...) neregula ce se reţine de către pârâtă este o eroare pur formală care constă în efectuarea unor clarificări în caietul de sarcini prin clarificări şi nu prin anunţ tip erată şi care nu au încălcat dispoziţiile prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. a)-c) din O.U.G. nr. 34/2006.

Din înscrisurile depuse la dosar rezultă în ceea ce priveşte clarificările efectuate de reclamantă au fost publicate în SEAP fiind accesibile în mod gratuit şi nediscriminatoriu pe site-ul www.x.ro.

Cu toate că, pârâta a descris invocând şi în drept dispoziţiile cu privire la faptul că prin neregula menţionată, reclamanta a prejudiciat bugetul UE, totuşi aceasta nu a indicat în notele de control, respectiv în deciziile atacate care a fost impactul financiar al nerespectării de către autoritatea contractantă a formalităţii de publicare a unui anunţ tip < erată> în condiţiile în care în momentul postării unei clarificări sau erate, se generează în mod automat notificări în acest sens care anunţă despre acea publicare şi invită operatorii economici să vizualizeze detalii pe adresa de e-mail sus menţionată. Mai mult decât atât, din actele depuse rezultă că la această procedură au participat şi operatori economici străini, în asociere cu operatori economici romani şi că de fapt oferta depusă de participanţii interesaţi a fost conformă cu cerinţele stabilite de reclamantă prin anunţul < clarificări>. Nici din cuprinsul Notei de constatare atacate nu rezultă prejudiciul adus Uniunii Europene sau fondurilor publice naţionale nefiind evidenţiate care au fost urmările încălcării legislaţiei în materie.

De asemenea, s-a invocat de pârâtă lipsa de transparenţă manifestată de reclamantă cu privire la publicitatea acestui anunţ, însă nu a făcut dovada caracterului nepublic at procedurii de atribuire, precum şi încălcarea principiului nediscriminării ceea ce nu este real în condiţiile în care cerinţele de calificare şi selecţie au fost identice pentru toţi operatorii-ofertanţi iar aceştia din urmă au fost analizaţi având la bază aceleaşi criterii.

În concluzie, neidentificarea prejudiciului nu poate conduce la sancţionarea autorităţii contractante cu aplicarea de corecţii financiare cu atât mai mult cu cât prevederile art. 98 din Regulamentul CE nr. 1083/2006 impune statelor membre să procedeze la corecţii financiare numai atunci când este necesar".

Aşa fiind, recurentul-pârât solicită să se observe faptul că instanţa de fond, nu motivează hotărârea atacată nici prin propriile argumente şi nici prin prezentarea argumentelor pentru care apărările invocate de instituţia pârâtă în general, şi în special cele referitoare la existenţa în prezenta cauză a unul prejudiciu, nu au fost luate în considerare.

Astfel, referitor la existenţa în prezenta cauză a unui prejudiciu, instituţia pârâtă a arătat faptul că, potrivit prevederilor art. 1 din O.U.G. nr. 66/2011, "prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează activităţile de prevenire, de constatare a neregulilor, de stabilire şl de recuperare a creanţelor bugetare rezultate din neregulile apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, precum şi de raportare a neregulilor către Comisia Europeană sau către alţi donatori internaţionali".

Conform dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) neregula este definită ca "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora".

Pe scurt, neregula este o abatere de la legalitate, regularitate care a prejudiciat sau poate prejudicia bugetul Uniunii Europene şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora.

Sursa de finanţare a contractului de lucrări nr. x/20.09.2012 - "Reabilitarea şi extinderea staţiei de epurare din aglomerarea urbană întorsura Buzăului" constă în fonduri europene nerambursabile acordate în temeiul Contractului de finanţare nr. x/22.03.2011. Astfel, derularea Contractului de lucrări implică utilizarea fondurilor europene obţinute de către Autoritatea contractantă, în calitate de beneficiar potrivit art. 2 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 66/2011, în baza Contractului de finanţare menţionat.

Condiţia principală a acordării de UE a acestor fonduri este stricta respectare a Legalităţii în utilizarea lor, în special a prevederilor referitoare la achiziţiile publice. Orice atingere adusă principiilor fundamentale ale achiziţiilor publice conduce la consecinţa cheltuirii necuvenite a unei părţi din aceste sume şi, în consecinţă, prejudiciază bugetul UE. .

În situaţia de faţă, în defalcarea cuantumului corecţiei bugetare se poate observa că 85 % reprezintă fonduri UE, 13 % buget de stat iar contribuţia din alte surse publice 2% (cap. 10 din Nota de constatare nr. x/13.06.2016).

Ca urmare a solicitării la rambursare a sumelor reprezentând valoarea acestui contract, în raport cu care s-a săvârşit neregula, prin rambursarea integrală, fără deducerea corecţiei, s-a prejudiciat bugetul UE şi bugetul de stat.

În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei ca acţiunea sau inacţiunea beneficiarului să fi prejudiciat sau poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale, prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 cu privire la definirea neregulii, s-a făcut precizarea că efectele unei nereguli se produc la momentul înaintării către autoritatea de management a cererii de rambursare a sumelor constatate ca neeligibile, din această clipă prejudiciul eventual, vizat prin sintagma care poate prejudicia bugetul, devenind efectiv.

Tot referitor la îndeplinirea condiţiei ca încălcarea să aibă ca efect un prejudiciu, Comisia a constatat că în cadrul acestui contract, la data emiterii notei de constatare, valoarea creanţei bugetare (sumelor rambursate), conform punctului 11 din Nota de constatare, era de 1.732.630,15 RON din care 1.207.160,34 RON contribuţie fonduri UE şi 184.624,53 RON contribuţie naţională de la bugetul de stat, respectiv 340.845,28 RON TVA şi se datorează includerii acestei sume în cererile de rambursare (CR) nr. 13/17.09.2013 inclusă în Declaraţia Lunară de Cheltuieli (DLC) nr. 59, CR 26/30.06.2014 inclusă în DLC nr. 70 parţial, CR 32/24.09.2014, CR 38/27.10.2014 inclusă în DLC nr. 72, CR 43/15.01.2015 inclusă în DLC nr. 77, CR 48-49 COR/02.06.2015 inclusă în DLC nr. 78, x/10.06.2015 inclusă în DLC nr. 78, CR 54/25.06.2015 inclusă în DLC nr. 80, CR 61/21.10.2015 inclusă în DLC nr. 84 şi x/30.12.2015 inclusă în DLC nr. 86.

Condiţia principală a acordării de Uniunea Europeană (UE) a acestor fonduri este stricta respectare a legalităţii în utilizarea lor, în special a prevederilor referitoare la achiziţiile publice. În cauza de fată reţinându-se, de altfel, de către instanţa de fond, faptul că "(...) raportat la situaţia de fapt rezultă ca s-a produs o încălcare a legislaţiei achiziţiilor publice".

Orice nerespectare a legislaţiei din domeniul achiziţiilor publice conduce la consecinţa cheltuirii necuvenite a unei părţi din aceste sume şi, în consecinţa, prejudiciază bugetul UE, drept pentru care Uniunea Europeană recuperează aceste prejudicii de la Statul Român în baza mecanismului corecţiilor financiare. Acestea din urmă la rândul lor creează un prejudiciu bugetului de stat.

În speţă, neregula constă în acţiunea beneficiarului de a se abate de la dispoziţiile legale în materia achiziţiilor publice, prin nerespectarea de către acesta a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările şi completările ulterioare, astfel după cum s-a reţinut prin actele administrative atacate. Prin neregula săvârşită s-au adus astfel prejudicii atât bugetului Uniunii Europene cât şi bugetului de stat, prin încasarea de către beneficiar a unor sume plătite necuvenit.

Referitor la existenţa sau potenţialitatea unui efect prejudiciabil al încălcării/abaterii pentru bugetul general al Uniunii Europene, art. 1 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului U.E. privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene prevede:

"(1) în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, se adoptă prin prezenta o reglementare generală privind controalele uniforme, măsurile şi sancţiunile administrative privind abaterile de ta dreptul comunitar.

(2) Constituie abatere orice încălcare a unei dispoziţii de drept comunitar, ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul generat at Comunităţilor sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităţilor, fie prin cheltuieli nejustificate."

În concluzie, în acord cu legislaţia europeană, existenţa abaterii/nereguli cheltuielii nejustificate presupune implicit potenţialitatea/existenţa prejudicierii bugetului U.E.

Interpretarea dată dispoziţiilor legale cu privire la sarcina probei referitoare la existenţa şi producerea unui prejudiciu prin astfel de nereguli constatate în cadrul derulării unei proceduri de achiziţie publică, nu poate fi reţinută, fiind în afara scopului acestor reglementări şi al încheierii contractului de finanţare între părţi.

În caz contrar, ar fi lipsită de esenţă obligaţia statului de a recupera fondurile acordate care nu sunt eligibile în cadrul unor proceduri de atribuire desfăşurate cu nerespectarea dispoziţiilor în materie de achiziţii publice, fiind încălcate principiile liberei concurenţe şi al egalităţii de tratament între posibilii ofertanţi la aceste proceduri, dar şi impunerea autorităţilor de management a unor sarcini imposibile în astfel de cazuri, respectiv obligaţia de a proba1 ipotetic certitudinea producerii unui astfel de prejudiciu, deşi dispoziţiile legale şi comunitare/europene menţionate anterior nu impun o asemenea cerinţă suplimentară.

În concluzie, raportat la prevederile legale mai sus menţionate, atâta timp cât beneficiarii fondurilor europene nerambursabile, încalcă dispoziţiile legale în materia achiziţiilor publice în implementarea proiectului, bugetul Uniunii Europene şi cel naţional aferent acestuia este prejudiciat, sens în care se impune aplicarea unor corecţii financiare/reduceri procentuale.

Astfel, legiuitorul a stabilit corecţiile financiare în funcţie de încălcările constatate, tocmai pentru a nu se solicita autorităţilor cu atribuţii de control în privinţa utilizării fondurilor europene să stabilească în fiecare caz prejudiciul concret adus prin încălcarea legislaţiei în materia achiziţiilor publice.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 19 noiembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 29 ianuarie 2020.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că se impune respingerea recursului ca nefondat, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/13.06.2016 (anexa 1) şi anularea Deciziei nr. 70465/17.08.2016 (anexa 2) prin care s-a respins contestaţia împotriva notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare.

Prima instanţă a admis cererea dedusă judecăţii şi a dispus anularea Notei de Constatare a Neregulilor şi de Stabilire a corecţiilor financiare nr. x/13.06.2016 şi a Deciziei Comisiei de Soluţionare a Contestaţiilor nr. 70465/17.08.2016, reţinând în esenţă că neregula ce se reţine de către pârâtă este o eroare pur formală care costă în efectuarea unor precizări în caietul de sarcini prin clarificări şi nu prin anunţ tip erată, şi care nu au încălcat dispoziţiile prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. a)-c) din O.U.G.. Nr. 34/2006. Din înscrisurile depuse la dosar rezultă în ceea ce priveşte clarificările efectuate de reclamantă au fost publicate în SEAP fiind accesibile în mod gratuit şi nediscriminatoriu pe site-ul www.x.ro. De asemenea, din actele depuse la dosar rezultă că la această procedură au participat şi operatori economici străini, în asociere cu operatori economici români şi că de fapt oferta depusă de participanţii interesaţi a fost conformă cu cerinţele stabilite de reclamantă prin anunţul "clarificări". Din cuprinsul Notei de constatare atacate nu rezultă prejudiciul adus Uniunii Europene sau fondurilor publice naţionale, nefiind evidenţiate care au fost urmările încălcării legislaţiei în materie.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte va avea în vedere că potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Casarea unei hotărâri în temeiul art. 488 pct. 5 C. proc. civ. se poate obţine în condiţii diferite, după cum este vorba de încălcarea unei norme de procedură de natură imperativă sau dispozitivă, cu alte cuvinte, după cum suntem în prezenţa unei nulităţi absolute sau a uneia relative.

În practica judiciară, s-au conturat următoarele aplicaţii ale motivului de recurs prevăzut în art. 488 pct. 5 C. proc. civ.:

- încălcarea dreptului la apărare garantat de art. 24 din Constituţia României. Acest principiu este încălcat atunci când instanţa a soluţionat fondul cauzei fără a da cuvântul părţilor pe acest aspect şi fără a le da posibilitatea să formuleze şi să administreze probe în dovedirea pretenţiilor;

- încălcarea principiului disponibilităţii. Acest principiu este încălcat atunci când instanţa a îndrumat reclamanţii să urmeze calea unei alte acţiuni, fără să analizeze temeinicia pretenţiilor în cauza dedusă judecăţii, şi a lăsat astfel nesoluţionat fondul pricinii;

- încălcarea principiului contradictorialităţii. Acest principiu presupune că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii şi discuţiei părţilor, pentru ca fiecare parte să aibă posibilitatea de a se exprima cu privire la orice element care ar avea legătură cu pretenţia dedusă judecăţii.

- încălcarea principiului oralităţii dezbaterilor. Acest principiu menţionează că pricinile se dezbat oral, dacă legea nu dispune altfel, aşa încât nerespectarea principiului oralităţii va atrage nulitatea hotărârii judecătoreşti.

Dând eficienţă dispoziţiilor legale sus-citate, Înalta Curte constată că hotărârea primei instanţe a fost dată cu respectarea regulilor de procedură şi în mod corect a reţinut Curtea de Apel Braşov că sentinţa civilă nr. 150F/17.10.2016 se impune cu putere de lucru judecat.

La adoptarea acestei soluţii, în mod corect a reţinut prima instanţă că între părţile litigante s-a mai purtat un litigiu identic soluţionat prin sentinţa civilă nr. 150F/17.10.2016 a Curţii de Apel Braşov, rămasă definitivă prin Decizia nr. 3138/15.11.2016 pronunţată de ICCJ în dosarul nr. x/2014.

Împrejurările de fapt care au condus la emiterea notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/03.09.2013, ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2014 au fost următoarele: intimata-reclamantă, în calitate de beneficiar al unei finanţări nerambursabile pentru proiectul cu titlul "Extinderea şi modernizarea sistemelor de apă şi apă uzată în judeţul Covasna", cod SMIS 20494, a derulat o procedură de achiziţie publică de lucrări, publicând anunţul de participare în SEAP şi în JOUE. Cerinţele de calificare publicate prin anunţul de participare au fost modificate prin clarificări, cât priveşte autorizarea RTE în domeniul instalaţii a responsabilului tehnic şi experienţa similară pentru unul dintre experţii solicitaţi. Modificările aduse condiţiilor de participare la procedură au fost aduse la cunoştinţa celor interesaţi prin publicarea conţinutului clarificărilor în SEAP, dar fără emiterea şi transmiterea de către autoritatea contractantă a unui anunţ de tip erată la anunţul de participare iniţial, care s-ar fi publicat atât în SEAP cât şi în JOUE.

În speţa de faţă, au fost invocate dispoziţiile art. 26 şi 32 din H.G.. Nr. 925/2006, reţinându-se că autoritatea contractantă nu a publicat un anunţ tip erată, având în vedere că s-a eliminat autorizarea RTE în domeniul instalaţii electrice pentru responsabilul tehnic, motivat de faptul că o astfel de autorizare nu există, fiind greşit formulată în documentaţia iniţială şi astfel a diminuat cerinţa privind experienţa similară pentru unul din experţi, respectiv expertul principal "9" de la 5 la 3 ani, ajungându-se la concluzia că experienţa profesională de 3 ani cumulată cu cea a companiei acoperă necesităţile autorităţii contractante. De asemenea, s-a reţinut că modificarea criteriilor minime de calificare publicate în anunţul de participare s-a efectuat ca urmare a unor solicitări de clarificări a documentaţiei de atribuire însă acest aspect nu poate absolvi autoritatea contractantă de obligaţia de a respecta dispoziţiile legale cu privire la acest aspect. Prin urmare, raportat la situaţia de fapt rezultă că s-a produs o încălcare a legislaţiei achiziţiilor publice.

În raport de aceste aspecte, Înalta Curte constată că hotărârea primei instanţe nu încalcă normele de procedură şi, pe cale de consecinţă, motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., va fi respins.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs se susţine că hotărârea primei instanţe nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei (art. 488 pct. 6 C. proc. civ.).

Obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.

Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.

În practica judiciară s-a statuat că judecătorii sunt datori să arate în cuprinsul hotărârii motivele de fapt şi de drept în temeiul cărora şi-au format convingerea, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părţile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanţă în pronunţarea soluţiei, iar instanţa ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalităţii şi temeiniciei hotărârii, şi considerentele pentru care s-a pronunţat soluţia respectivă.

Dispoziţia legală privind motivarea hotărârii a fost edictată în scopul bunei administrări a justiţiei, întăririi încrederii justiţiabililor în hotărârile judecătoreşti şi pentru a da instanţelor superioare posibilitatea exercitării controlului judiciar.

Motivarea hotărârii trebuie să fie clară, precisă şi inteligibilă, să nu se rezume la o însuşire de fapte şi argumente, să se refere la probele administrate în cauză şi să fie în concordanţă cu acestea, să răspundă în fapt şi în drept la toate pretenţiile şi apărările formulate de părţi şi să conducă în mod logic şi convingător la soluţia cuprinsă în dispozitiv, iar forma şi estetica exprimării vor evita să prejudicieze stilul juridic, precizia şi claritatea dispoziţiilor.

Plecând de la aceste coordonate teoretice, instanţa de control judiciar constată că hotărârea pronunţată de prima instanţă satisface cerinţele prevăzute de art. 425, alin. (1), lit. b) din C. proc. civ., republicat, în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei, fiind examinate efectiv toate problemele esenţiale ridicate de părţi.

Pronunţarea instanţei de fond cu privire la puterea de lucru judecat se impune cu atât mai mult cu cât interdicţia de a formula din nou o pretenţie asupra căreia o instanţă s-a pronunţat definitiv corespunde principiului asigurării stabilităţii raporturilor juridice şi al consolidării autorităţii şi prestigiului puterii judecătoreşti.

Principiul securităţii juridice exprimă, în esenţă, faptul că cetăţenii trebuie protejaţi "contra unui pericol care vine chiar din partea dreptului, contra unei insecurităţi pe care a creat-o dreptul sau pe care acesta riscă s-o creeze".

În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, acest principiu este consacrat în mod explicit în legătură cu unul dintre drepturile fundamentale reglementate de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectiv dreptul la un proces echitabil. În numeroase cauze împotriva României, de exemplu cauza Brumărescu împotriva României, această instanţă a statuat că unul dintre elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care impune, printre altele, ca soluţia dată în mod definitiv de către tribunale unui litigiu să nu fie repusă în discuţie.

De altfel, în mod corect a reţinut prima instanţă că prin Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare contestată, recurentul-pârât nu argumentează de ce consideră că abaterea nu ar putea fi încadrată în categoria celor de natură formală, care nu au un potenţial impact financiar, ci a menţionat existenţa unor pretinse abateri de la legislaţia achiziţiilor publice în raport de care a aplicat sancţiunea, însă aceste aspecte au fost tranşate în mod definitiv prin hotărârea pronunţată în dosarul nr. x/2014 al Curţii de Apel Braşov.

Aşa fiind, în mod corect a reţinut prima instanţă că abaterea are natură formală şi nu se impune aplicarea reducerilor procentuale, cu atât mai mult cu cât prevederile art. 98 din Regulamentul CE nr. 1083/2006 impune statelor membre să procedeze la corecţii financiare numai atunci când este necesar.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că susţinerile şi criticile recurentului-pârât sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene împotriva sentinţei nr. 159 din 26 octombrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 ianuarie 2020.