State Ministry Standing to Recover Contract Advance Post-Institutional Transfer

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 27 ianuarie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul Ministerul Afacerilor Externe, în contradictoriu cu pârâta A., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 12.600 RON, reprezentând avansul plătit de Ministerul Afacerilor Externe - DPRRP către pârâtă, la data de 04 august 2015, prin O.P. nr. x, în baza Contractului de finanţare nr. x/07.07.2015, la care se adaugă penalităţi zilnice de 0,1 % din suma indicară, solicitate a fi achitate de la data încasării avansului de către pârâtă, până la data plăţii efective a debitului principal.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1972 din 26 mai 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia necompetenţei materiale, a respins cererea de a se constata că a intervenit transmisiunea calităţii procesuale active de la reclamantul Ministerul Afacerilor Externe către Ministerul pentru Românii de Pretutindeni şi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului Ministerul Afacerilor Externe, respingând în consecinţă, acţiunea formulată de reclamantul Ministerul Afacerilor Externe, în contradictoriu cu pârâta A..

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1972 din 26 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul Ministerul Afacerilor Externe, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, în sensul înlăturării constatării că Ministerul pentru Românii de Pretutindeni nu a succedat Ministerului Afacerilor Externe, precum şi în sensul respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale active a Ministerului Afacerilor Externe şi trimiterea cauzei spre rejudecare, urmând ca în noul ciclu procesual, Ministerul pentru Românii de Pretutindeni să figureze ca parte reclamantă.

În dezvoltarea motivului de casare invocat, recurentul-reclamant a formulat, în esenţă, următoarele critici de nelegalitate:

Efectul juridic al O.U.G. nr. 1/2017 a fost acela al unei divizării parţiale, entitatea nou-înfiinţată având a prelua un patrimoniu de la entitatea care se divizează.

Ministerul Afacerilor Externe avea dreptul subiectiv civil în patrimoniu deoarece naşterea dreptului subiectiv civil dedus judecăţii era anterioară datei la care a intrat în vigoare O.U.G. nr. 1/2017 (când a fost înfiinţat Ministerul pentru Românii de Pretutindeni). Prin urmare, cel care are un drept în patrimoniu are şi dreptul de a-1 ocroti pe cale judecătorească, prin formularea unei acţiuni în justiţie.

La data formulării cererii de chemare în judecată (27.01.2017), Ministerul Afacerilor Externe nu a întreprins acţiuni ce revin în atribuţiile Ministerului pentru Românii de Pretutindeni ci a exercitat drepturi procesuale corelative dreptului material deţinut în patrimoniu.

În consecinţă, Ministerul Afacerilor Externe avea calitate procesuală activă iar această calitate a transmis-o către Ministerul pentru Românii de Pretutindeni la data de 28.02.2017, conform Protocolului de predare-primire încheiat între cele două ministere.

4. Intimata-pârâtă A. nu a formulat întâmpinare în cauză.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin Rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 03 decembrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 24 septembrie 2020, în raport de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte, examinând actele dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, constată că recursul declarat de reclamant este fondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Criticile aduse de recurent hotărârii atacate, ce privesc greşita admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantului Ministerul Afacerilor Externe, sunt întemeiate.

Procedând la analiza acestei excepţii, instanţa de fond a constatat că acţiunea dedusă judecăţii a fost promovată de reclamantul Ministerul Afacerilor Externe ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 1/2017, publicată în Monitorul Oficial al României la data de 05 ianuarie 2017, prin care, la art. 16 alin. (1) s-a dispus înfiinţarea Ministerului pentru Românii de Pretutindeni.

Prima instanţă a reţinut că la data introducerii cererii de chemare în judecată, reclamantul Ministerul Afacerilor Externe nu avea calitate procesuală activă, neputându-se aprecia că ar fi putut interveni transmiterea calităţii procesuale active către noul minister, respectiv Ministerul pentru Românii de Pretutindeni.

Înalta Curte nu împărtăşeşte opinia exprimată de judecătorul fondului în ceea ce priveşte soluţia dată excepţiei în discuţie.

Conform dispoziţiilor art. 205 alin. (1) din C. civ., "Persoanele juridice care sunt supuse înregistrării au capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii de la data înregistrării lor", iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că "Celelalte persoane juridice au capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii, după caz, potrivit art. 194, de la data actului de înfiinţare, de la data autorizării constituirii lor sau de la data îndeplinirii oricărei alte cerinţe prevăzute de lege".

Prin urmare, raportat la cadrul procesual fixat prin cererea introductivă de instanţă, se constată că dobândirea capacităţii de folosinţă de către Ministerul pentru Românii de Pretutindeni este condiţionată de îndeplinirea anumitor cerinţe prevăzute de lege, reglementate ca atare prin O.U.G. nr. 1/2017, care la art. 16 alin. (1) prevede înfiinţarea Ministerului pentru Românii de Pretutindeni, prin preluarea activităţilor şi structurilor din domeniul relaţiilor cu românii de pretutindeni din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din actul normativ menţionat:

"Ministerele nou-înfiinţate sau care preiau, instituţii, activităţi şi structuri, după caz, de la alte ministere sau autorităţi, conform prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, preiau personalul aferent acestora în condiţiile legii şi se subrogă în drepturile şi obligaţiile ministerelor sau autorităţilor care derulau aceste activităţi".

Totodată, prevederile alin. (3) al aceluiaşi articol stabilesc următoarele: "Ministerele prevăzute la alin. (2) preiau, pe bază de protocol de predare-preluare, execuţia bugetară, precum şi patrimoniul ministerelor sau structurilor reorganizate stabilit pe baza situaţiilor financiare întocmite potrivit prevederilor art. 28 alin. (1^1) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a Legii bugetului de stat pe anul 2017."

De asemenea, conform dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din H.G. nr. 17/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului pentru Românii de Pretutindeni, patrimoniul acestui minister se constituie prin preluarea integrală a patrimoniului activităţii şi a arhivei Departamentului Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, denumit în continuare D.P.R.R.P., pe baza protocolului de predare-preluare încheiat în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a Legii bugetului de stat pe anul 2017.

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, concomitent cu preluarea activităţii, structurilor, personalului şi a patrimoniului, Ministerul pentru Românii de Pretutindeni se subrogă în drepturile şi obligaţiile Ministerului Afacerilor Externe, aferente activităţii D.P.R.R.P.

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale mai sus redate, rezultă că Ministerul pentru Românii de Pretutindeni a preluat activităţile şi structurile din domeniul relaţiilor cu românii de pretutindeni din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, subrogându-se în drepturile şi obligaţiile acestui din urmă minister, relevante sub aspectul cerinţelor prevăzute lege pentru intervenirea acestei operaţiuni fiind prevederile art. 20 alin. (3) din O.U.G. nr. 1/2017, care stabilesc condiţia transmiterii patrimoniului de la Ministerul Afacerilor Externe la ministerul nou înfiinţat, cunoscut fiind faptul că de esenţa persoanei juridice este patrimoniul, element constitutiv al oricărei persoane juridice, conform art. 187 din C. civ.

În speţă, preluarea patrimoniului Ministerului Afacerilor Externe nu a operat imediat înfiinţării noului minister, ci potrivit art. 20 alin. (3), termenul de predare-preluare a patrimoniului a fost condiţionat de adoptarea Legii bugetului de stat pe anul 2017.

Astfel, separaţia patrimoniilor între cele două ministere a intervenit la data de 28 februarie 2017, prin încheierea Protocolului de predare-primire, în baza căruia Ministerul pentru Românii de Pretutindeni a preluat de la Ministerul Afacerilor Externe activităţile şi structura în domeniul românilor de pretutindeni.

În contextul evidenţiat, la data introducerii acţiunii deduse judecăţii (27 ianuarie 2017), Ministerul Afacerilor Externe deţinea calitate procesuală activă, transmiterea acestei calităţi către Ministerul pentru Românii de Pretutindeni intervenind abia la data de 28 februarie 2017, odată cu încheierea Protocolului de predare-primire între aceste două ministere.

Faţă de aspectele relevate, în vederea stabilirii cadrului procesual activ al cererii de chemare în judecată, se impune ca judecătorul fondului să analizeze cererea depusă la dosar de către Ministerul pentru Românii de Pretutindeni, prin care s-a învederat înfiinţarea acestui minister în temeiul O.U.G. nr. 1/2017, urmând a se pune în discuţie oportunitatea introducerii în cauză a Ministerului pentru Românii de Pretutindeni şi a se proceda ulterior la soluţionarea cauzei pe fond.

În raport de motivele reţinute anterior, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, reţinând incidenţa în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat de reclamantul Ministerul Afacerilor Externe, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, urmând a se menţine soluţia primei instanţe cu privire la excepţia necompetenţei materiale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinţei civile nr. 1972 din 26 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Menţine dispoziţiile instanţei de fond cu privire la excepţia necompetenţei materiale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2020.