Suspendation of fiscal order: appeal dismissed as lacking interest due to administrative revocation of the challenged act
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the defendant Ministry of Finance as lacking interest, ruling ex officio that the dispute had become moot; consequently, the lower court’s judgment, which granted the suspension of the administrative act, remains in force. The dispute arose when the plaintiff company sought the suspension of a secondary mandatory order (issued as the solution to a prior complaint) that maintained supplementary fiscal obligations, arguing it had the same content and effects as an initial mandatory order already suspended by a prior civil judgment. The decisive legal basis was Article 496(1) of the Civil Procedure Code, applying the doctrine of loss of interest: because the administrative authority itself revoked the secondary order via Decision No. 01/P/2020 prior to the appellate decision, the act was no longer capable of execution, rendering the plaintiff's request for suspension and the defendant's appeal devoid of practical utility.
Legislator headnote
AI generatedart. 15 din Legea nr. 554/2004, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 33 din C. proc. civ, art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004; Suspendation of fiscal order: appeal dismissed as lacking interest due to administrative revocation of the challenged act: Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., republicat, orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 10 octombrie 2019, reclamanta Metrorex S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate faptul că Dispoziţia obligatorie nr. 6004/263051/25.09.2019, act administrativ secund, are acelaşi conţinut şi efecte ca şi Dispoziţia obligatorie nr. 6001/260445/07.02.2019, act administrativ iniţial, suspendată prin sentinţa civilă nr. 85/29 martie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019 de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi, în consecinţă, constatarea suspendării de drept a Dispoziţiei obligatorii nr. 6004/263051/25.09.2019, act administrativ secund şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 781 din 12 noiembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta Metrorex S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice şi, în consecinţă, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, a constatat suspendată de drept executarea Dispoziţiei obligatorii nr. 6004/263051/25.09.2019 până la soluţionarea în fond a acţiunii în anularea actului administrativ reprezentat de Dispoziţia obligatorie nr. 6001/260445/07.02.2019.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 781 din 12 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, iar în subsidiar, în rejudecarea cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată.
Recurentul-pârât a arătat, în esenţă, că modul în care instanţa de fond a înţeles să aplice dispoziţiile art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, este contrar intenţiei avute de legiuitor, fiind reţinut în mod greşit în sentinţa recurată faptul că există identitate între Dispoziţia obligatorie nr. 6004/263051/25.09.2019 şi Dispoziţia obligatorie nr. 6001/260445/07.02.2019.
4. Apărările formulate în cauză
În cauză nu a fost formulată întâmpinare de către intimata-reclamantă Metrorex S.A. .
II. Soluţia instanţei de recurs
Examinând, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., republicat, orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.
Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.
În cauză, prin Dispoziţia obligatorie nr. 6001/260445/07.02.2019 emisă de pârât ca urmare a inspecţiei economico-financiare desfăşurate la Metrorex S.A., Ministerul Finanţelor Publice a stabilit obligaţii bugetare şi financiare stabilite suplimentar în cuantum total de 189.981.936 RON.
Împotriva aceste dispoziţii reclamanta a formulat plângere prealabilă, ce a fost soluţionată prin Dispoziţia obligatorie nr. 6004/263051/25.09.2019. Prin această decizie s-au menţinut obligaţiile financiare şi bugetare stabilite suplimentar în cuantum de 189.981.936 RON.
Aşa cum a arătat recurentul-pârât, în dosarul nr. x/2019, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 91 din 11 februarie 2020, rămasă definitivă prin nerecurare, prin care s-a dispus respingerea acţiunii având ca obiect cererea de anulare a Dispoziţiei obligatorii nr. 6001/260445/07.02.2019, ca neîntemeiată.
În dosarul nr. x/2019, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 315 din 25 mai 2020, rămasă definitivă prin nerecurare, prin care s-a dispus respingerea cererii având ca obiect anularea Dispoziţiei obligatorii nr. 6004/263051/25.09.2019, ca rămasă fără obiect.
De asemenea, prin Decizia nr. 01/P din 10 februarie 2020, s-a dispus revocarea Dispoziţiei obligatorii nr. 6004/263051/25.09.2019 emisă de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice.
Prin urmare, Înalta Curte constată că recursul declarat de către pârâtul Ministerul Finanţelor Publice a devenit lipsit de interes, întrucât cererea de suspendare nu poate viza decât un act administrativ apt de a fi pus în executare, condiţie care nu este îndeplinită în ipoteza în care actul atacat a fost revocat.
Atât la momentul sesizării instanţei de fond, cât şi la data pronunţării sentinţei atacate - care, în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, a fost executorie de drept, deci a produs deja efectul de suspendare a executării dispoziţiei contestate - Dispoziţia obligatorie nr. 6004/263051/25.09.2019 era în vigoare, fiind îndeplinite toate condiţiile de exercitare a acţiunii civile.
În schimb, în circumstanţele descrise mai sus, soluţionarea pe fond a căii de atac şi eventuala reformare a sentinţei atacate, în raport cu criticile formulate în recurs, nu ar mai putea produce niciun folos practic pentru recurentul-pârât, de vreme ce însăşi autoritatea emitentă a dispus revocarea actului administrativ contestat.
În contextul arătat, se constată că, în ceea ce priveşte prezenta cerere de recurs, la acest moment recurentul-pârât nu mai justifică un interes, atât timp cât Dispoziţia obligatorie nr. 6004/263051/25.09.2019, a cărei suspendare se solicită în cauză, a fost revocată.
Pentru aceste considerente, în raport de dispoziţiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi, pe cale de consecinţă, va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, ca lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu.
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei civile nr. 781 din 12 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2020.