Nullity of appeal for lack of signature in electronic filings under the Code of Civil Procedure

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat următoarele:

- în contradictoriu cu pârâţii Preşedintele Consiliului Superior Al Magistraturii, Preşedintele Senatului României, Preşedintele Camerei Deputaţilor, Prim-Ministrul României şi Preşedintele României, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâţilor la sesizarea Curţii Constituţionale, în temeiul art. 146 alin. (1) lit. e) din Constituţie, pentru constatarea conflictului juridic de natură constituţională între autorităţile statului generat prin nesoluţionarea unuia dintre motivele de recurs de către judecătorii care au pronunţat soluţia majoritară cuprinsă în decizia nr. 336/13.12.2017, pronunţată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2017, conflict constatat de către judecătorii care au formulat opinia separată, ce face parte integrantă a respectivei decizii,

- în contradictoriu cu pârâta Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, solicitând pe cale de acţiune în constarea nulităţii parţiale a dispoziţiilor art. 45 alin. (1) pct. 4 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La data de 18 iunie 2018, reclamanta A. a depus precizare la acţiune, prin care arată că solicită introducerea în cauză şi a pârâţilor Agenţia Naţională de Integritate şi B..

La data de 01 octombrie 2018, reclamanta A. a formulat precizări cu privire la cadrul procesual pasiv, prin adăugarea a două capete de cerere, corolar introducerii pârâţilor Agenţia Naţională de Integritate şi B. în ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect constarea nulităţii parţiale a raportului ANI nr. x şi, pe cale de consecinţă, anulării raportului.

În data de 21 septembrie 2018, reclamanta a completat capetele de cerere ale acţiunii, formulând în temeiul dispoziţiilor art. 204 C. proc. civ., precizări ale cadrului pasiv, prin solicitarea de introducere în cauză a pârâţilor Inspecţia Judiciară şi Serviciul Român de Informaţii, prin raportare la noul capăt de cerere.

Reclamanta a solicitat, de asemenea, constatarea nulităţii Protocolului IJ-SRI, încheiat în anul 2016 şi, pe cale de consecinţă, anularea acestuia.

Totodată, în temeiul dispoziţiilor art. 7 şi următoarele din Legea 554/2004, a formulat contestaţie împotriva refuzului Ministerului Justiţiei şi a Prim-Ministrului României, a căror introducere o solicită în cauză, în calitate de pârâţi, de a-i comunica un răspuns complet conform dispoziţiilor Legii nr. 544/2004, la chestiunile de interes public, cuprinse în cadrul solicitării ce le-a fost adresată în data de 12 septembrie 2018.

În temeiul prevederilor art. 7 şi următoarele din Legea 554/2004, a formulat, de asemenea, contestaţie împotriva refuzului Academiei de Poliţie, a cărei introducere o solicită în cauză, în calitate de pârâtă, de a retrage titlul de doctor acordat domnului inspector şef B..

În temeiul dispoziţiilor art. 7 şi următoarele din Legea nr. 554/2004, reclamanta a formulat şi contestaţie împotriva refuzului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a cărei introducere o solicită în cauză, în calitate de pârâtă, dar şi a Marii Loje Naţionale din România, de a-i comunica modul în care verifică conflictele de interes în care se află judecătorii instanţei supreme care fac parte din Marea Lojă Naţională.

Prin încheierea din data de 01 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, s-a dispus disjungerea capătului de cerere referitor la constatarea nulităţii Raportului de evaluare nr. x-19.10.2017 şi disjungerea capătului de cerere privind nulitatea Rezoluţiei din data de 24 iunie 2016, emisă în dosarul nr. x/2016 şi a Rezoluţiei din data de 17 martie 2017, emisă în dosarul nr. x/2016, formându-se dosarul cu nr. x/2018

De asemenea, au fost ataşate la dosarul cu nr. x/2018, fiind în stare de litispendenţă, capetele de cerere disjunse de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi declinate în favoarea Curţii de Apel Cluj, înregistrate pe rolul instanţei sub nr.: x.

La data de 31 ianuarie 2019, reclamanta A., în contradictoriu cu intimaţii Inspecţia Judiciară şi Consiliul Superior al Magistraturii, a formulat următoarele precizări ale obiectului acţiunii: a solicitat constatarea nulităţii Raportului de evaluare nr. x/19.10.2017, întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, şi, pe cale de consecinţă, anularea acestui raport.

Prin aceeaşi cerere, reclamanta a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, prin raportare la prevederile art. 1 alin. (5), art. 21 şi art. 126 alin. (6) din Constituţie.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 210 din 09 octombrie 2019, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a dispus, printre altele, respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice.

3. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva soluţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, pronunţată prin sentinţa civilă nr. 210 din 09 octombrie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A., în temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 470 alin. (5) şi art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate şi, în urma rejudecării cauzei, sesizarea Curţii Constituţionale a României cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010.

Reclamanta A. a susţinut, în esenţă, că se impune admiterea recursului, având în vedere că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, privind sesizarea Curţii Constituţionale a României.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Prin notele scrise înregistrate la dosarul cauzei la data de 20 iulie 2020, intimata-pârâtă Marea Lojă Naţională a României a invocat, în principal, excepţia nulităţii recursului şi excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive şi, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4.2. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 24 iulie 2020, intimata-pârâtă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a invocat, în principal, excepţia tardivităţii recursului şi, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4.3. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 24 iulie 2020, intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4.4. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 05 august 2020, intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ., republicat: "Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:…semnătura părţii sau, după caz, a mandatarului părţii, a reprezentantului legal al părţii sau a consilierului juridic."

Aceste dispoziţii se corelează cu dispoziţiile generale în materia depunerii cererilor adresate instanţelor de judecată, art. 148 C. proc. civ., republicat, indicând că:

"Orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie formulată în scris şi să cuprindă…, precum şi semnătura."

În acelaşi sens, dispoziţiile art. 196 alin. (1) C. proc. civ., republicat, ce reglementează condiţiile de formă aplicabile acţiunilor introductive, incidente în privinţa oricăror cereri adresate instanţelor, arată că:

"Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele şi prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părţi, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părţii sau a reprezentantului acesteia este nulă."

Potrivit art. 268 din C. proc. civ., republicat, având denumirea marginală "Rolul semnăturii":

"(1) Semnătura unui înscris face deplină credinţă, până la proba contrară, despre existenţa consimţământului părţii care l-a semnat cu privire la conţinutul acestuia. Dacă semnătura aparţine unui funcţionar public, ea conferă autenticitate acelui înscris, în condiţiile legii. (2) Când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în condiţiile prevăzute de lege."

Prin urmare, întrucât semnătura are rolul de a atesta voinţa părţii cu privire la conţinutul înscrisului pe care l-a semnat, ea trebuie să fie aplicată pe toate actele înregistrate la dosarul instanţei de judecată, chiar şi în ipoteza depunerii cererilor prin mijloace de comunicare la distanţă, potrivit art. 148 alin. (2) şi art. 149 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că reclamanta a depus cererea de recurs prin intermediul poştei electronice, la data de 14 octombrie 2019 şi la data de 02 iunie 2020, recursul nepurtând semnătura recurentei pe niciuna din pagini.

De asemenea, cererii de recurs nu i-a fost ataşată semnătura electronică a recurentei-reclamante, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică.

Prin citaţia emisă la data de 13 iulie 2020, Înalta Curte a pus în vedere recurentei-reclamante să depună la dosarul cauzei un exemplar original al recursului declarat în cauză, care să poarte semnătura sa olografă, citaţia fiind comunicată recurentei-reclamante la data de 17 iulie 2020, potrivit dovezii de înmânare aflată la dosar.

Până la termenul de judecată acordat în cauză, recurenta-reclamantă nu a îndeplinit obligaţia stabilită în sarcina sa, nu a comunicat instanţei un exemplar original al recursului şi nici nu a procedat la semnarea exemplarului aflat la dosarul cauzei.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite condiţiile de formă ale recursului prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. e), art. 148 şi art. 196 din C. proc. civ., republicat, recursul necuprinzând semnătura părţii, care trebuie aplicată pe actele procesuale depuse la instanţele de judecată.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu şi va constata nul recursul declarat de reclamanta A. împotriva soluţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, pronunţată prin sentinţa civilă nr. 210 din 09 octombrie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu.

Constată nul recursul declarat de reclamanta A. împotriva soluţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, pronunţată prin sentinţa civilă nr. 210 din 09 octombrie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2020.