Competence for public institution challenging EU funds expenditure rejection under Law 554/2004

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Bacău, reclamantul Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ, în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Capital Uman din cadrul Ministerului Fondurilor Europene şi Organismul Intermediar Programul Operaţional Capital Uman, a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 378/02.07.2019 emisă de prima pârâtă, în soluţionarea contestaţiei administrative nr. 378/11.06.2019 împotriva Scrisorii standard de informare a beneficiarului OI POCU MEN, solicitând anularea actelor contestate în sensul validării sumei de 30.850,75 RON, reprezentând cheltuieli eligibile aferente achiziţiei de servicii realizare materiale didactice digitatele pentru şcolari la Beneficiar - Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ.

Prin sentinţa nr. 113/2019 din 11 decembrie 2019 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 517 din 12.02.2020 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 nu reglementează situaţia în care reclamantul este o persoană juridică de drept public, care cheamă în judecată o autoritate publică ce acţionează în regim de putere publică.

Astfel, instanţa a constatat că în speţă nu autoritatea publică are calitatea de reclamant, ci pe aceea de pârât, astfel încât a constatat incidenţa prevederilor art. 10 alin. (3) teza I, respectiv este competentă instanţa de la sediul reclamantei, întrucât potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 66/2011 beneficiar poate fi atât o persoană de drept public, cât şi o persoană de drept privat.

2.2. Hotărârea Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 436/C din 22 iulie 2020 a Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Instanţa a constatat ivit un conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamanta este o instituţie publică, iar sediul pârâţilor este în Bucureşti, motiv pentru care competenţa de soluţionare a cauzei este stabilită de prevederile exprese ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 în favoare instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu regulatorul de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două tribunale îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte constată că reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune ce are ca obiect anularea unei decizii de soluţionare pe cale administrativă a contestaţiei împotriva Scrisorii standard de neconformitate, prin care a fost respinsă de la validare, cu titlu de cheltuieli neeligibile, suma de 30.850,75 RON.

În privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cauza fiind în mod corect trimisă spre competentă soluţionare Tribunalului.

În privinţa stabilirii competenţei teritoriale, Înalta Curte sesizată cu regulatorul de competenţă reţine că sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, în conformitate cu care "Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Aceste dispoziţii legale nu conţin nicio distincţie în raport cu obiectul acţiunii introduse de categoriile de reclamanţi menţionaţe.

Constatând faptul că reclamanta este o instituţie publică, un serviciu public deconcentrat al Ministerului Educaţiei, şi faptul că pârâţii au sediul în Bucureşti, Înalta Curte reţine că aparţine competenţa de soluţionare a cauzei Tribunalului Bucureşti.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ, în contradictoriu cu pârâţii Organismul Intermediar Programul Operaţional Capital Uman şi Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Capital Uman în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 24 septembrie 2020.