Jurisdiction for public information disclosure claims: exclusive first-instance competence of the tribunal under Law 544/2001 as lex specialis over Law 554/2004
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction in favor of the Bucharest Tribunal, Second Court of Administrative and Fiscal Section, ordering it to hear the case in first instance and declaring the previous declination by the Bucharest Court of Appeal erroneous. The dispute involved a plaintiff seeking specific performance for the provision of public information and compensation for moral and material damages from four central state institutions, which raised a jurisdictional conflict between the Tribunal and the Court of Appeal regarding which instance was competent to adjudicate claims under the Law on Access to Public Information. Relying on Article 135 of the Code of Civil Procedure to settle the conflict and characterizing Law No. 544/2001 as a *lex specialis* derogating from the general provisions of Law No. 554/2004, the Court determined that Article 22(1) of Law No. 544/2001 exclusively assigns first-instance jurisdiction to the tribunal, thereby validating the plaintiff’s choice of forum.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 135 din C. proc. civ, art. 133 pct. 2 din C. proc. civ, art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ; Jurisdiction for public information disclosure claims: exclusive first-instance competence of the tribunal under Law 544/2001 as lex specialis over Law 554/2004: The dispute involved a plaintiff seeking specific performance for the provision of public information and compensation for moral and material damages from four central state institutions, which raised a jurisdictional conflict between the Tribunal and the Court of Appeal regarding which instance was competent to adjudicate claims under the Law on Access to Public Information. Relying on Article 135 of the Code of Civil Procedure to settle the conflict and characterizing Law No. 544/2001 as a *lex specialis* derogating from the general provisions of Law No. 554/2004, the Court determined that Article 22(1) of Law No. 544/2001 exclusively assigns first-instance jurisdiction to the tribunal, thereby validating the plaintiff’s choice of forum.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis explicitly cited in the dispositive to establish the jurisdiction of the competent court in resolving the negative conflict of competence.
Full text
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii, Administraţia Prezidenţială, Guvernul României şi Ministerul Justiţiei, a solicitat obligarea pârâţilor la comunicarea detaliată şi relevantă a informaţiilor solicitate la fiecare dintre cele 5 puncte ale notificării adresate; achitarea cu titlu de daune morale a câte 10.000 RON de către fiecare instituţie pârâtă pentru desconsiderarea obligaţiei legale şi morale de furnizare a unui răspuns la notificarea reclamantului; achitarea cu titlu de daune patrimoniale a câte 100 RON de către fiecare instituţie în parte, pentru fiecare zi de întârziere peste termenul legal de furnizare a informaţiilor solicitate.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa civilă nr. 162 din 15 ianuarie 2020 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi având în vedere calitatea pârâţilor de autorităţi publice centrale a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
2.2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa civilă nr. 583 din 13 iulie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.
Instanţa a constatat ivit un conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că obiectul cauzei îl reprezintă comunicarea de informaţii, conform celor solicitate, iar acţiunea reclamantului este întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 544/2001, care stabileşte competenţa exclusivă a tribunalului, ca instanţă de fond.
II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată în regulator de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.
Înalta Curte reţine că reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ a tribunalului cu o acţiune ce are ca obiect comunicarea de informaţii, întemeiată pe dispoziţiile din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, lege care are un caracter special, în raport cu legea generală, Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
În privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 în conformitate cu care în cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice.
Aceste norme de competenţă speciale derogă de la normele generale de competenţă stabilite de Legea contenciosului administrativ şi stabilesc o competenţă teritorială alternativă, în favoarea instanţei de la domiciliul reclamantului sau a celei de la sediul autorităţii pârâte.
Prin urmare, reclamantul având drept de opţiune între mai multe instanţe deopotrivă competente teritorial, stabilite de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, a înţeles să se adreseze tribunalului în a cărui rază teritorială îşi au sediul autorităţile pârâte.
În aceste condiţii, având în vedere dispoziţiile legale ce reglementează accesul la informaţiile publice, respectiv dispoziţiile Legii nr. 544/2001, Înalta Curte constată că instanţa sesizată cu cererea reclamantului în mod greşit s-a declarat necompetentă.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii, Administraţia Prezidenţială, Guvernul României şi Ministerul Justiţiei în favoarea Tribunalului Bucureşti-, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 24 septembrie 2020.