Vice-mayor's bid to set aside integrity ruling inadmissible as disguised appeal against res judicata

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Integritate, solicitând anularea Raportului de evaluare nr. x/23.11.2015, comunicat la data de 27.11.2015.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 112/2016 din 10 martie 2016, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ si fiscal a admis cererea privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate şi a dispus anularea Raportului de evaluare nr. x/23.11.2015 .

3. Hotărârea instanţei de recurs

Prin decizia nr. 273 din 23 ianuarie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei civile nr. 112 din 10 martie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015 a casat sentinţa recurată şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Integritate, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a avut în vedere următoarele considerente:

În cauză, intimatul-reclamant, viceprimar, a deţinut funcţia de reprezentant al Consiliului Local al com. Coteana în cadrul S.C. B. COTEANA S.R.L., iar apărările reclamantului, în sensul că reprezentarea s-a făcut doar în vederea îndeplinirii formalităţilor pentru înfiinţare, deci că ar fi existat o reprezentare limitată nu pot fi aşadar primite, fiind contrazise de chiar conţinutul actului constitutiv al societăţii.

S-a reţinut că societatea în cauză, condusă, potrivit statutului său, prin asociat unic, a funcţionat iar faptul că nu s-a dovedit desemnarea, de către Consiliul Local, a unei alte persoane pentru a-l reprezenta în acest scop conduce la validarea susţinerilor recurentei pârâte în ceea ce priveşte existenţa incompatibilităţii, fără să se poată vorbi despre aplicarea textului art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 prin analogie, unor situaţii nereglementate în mod expres.

4. Contestaţia în anulare exercitată în cauză

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Agenţia Naţională de Integritate, a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., solicitând anularea deciziei nr. 273 din 23 ianuarie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2015 şi respingerea recursului formulat Agenţia Naţională de Integritate.

În motivarea contestaţiei în anulare, contestatorul a arătat următoarele aspecte:

Faţă de acelaşi material probator avut în vedere de instanţa de recurs, respectiv: HCL nr. 0/17.01.2013, Statului societăţii B. COTEANA S.R.L., având data certă nr. 203/25.01.2013 şi menţiunile de la Registrul Comerţului de pe lângă Tribunalul Olt din data de 27.09.2013, rezultă următoarele: că s-a făcut dovada că, în vederea funcţionării societăţii, a fost numită o altă persoană decât contestatorul A. pentru reprezentarea intereselor sale.

Dezlegarea dată de instanţa de recurs este rezultatul unei erori materiale evidente, prin care a reţinut greşit numele administratorului Societăţii B..

În urma unei erori materiale, instanţa a dat o greşită dezlegare cererii de recurs, în condiţiile în care la dosar există dovada că o altă persoană, dl D., a fost desemnată, prin HCL nr. 1/17.01.2013 de înfiinţare a Societăţii B. şi prin Statutul nr. 203/25.01.2013, aprobat de Consiliul Local, fiind anexă la HCL nr. 1/17.01.2013, ca fiind persoana cu puteri depline de reprezentare şi administrare a Societăţii B..

Statutul S.C. B. COTEANA S.R.L. nu dă nicio atribuţie de reprezentare Contestatorului A.. De asemenea, prin actele constitutive ulterioare se menţin aceleaşi prevederi privind puterile depline de reprezentare şi administrare ale administratorilor numiţi ulterior.

Mai mult, după cum rezultă cu claritate din clauza 10 a mandatului primit de contestator de la Consiliul Local, prin HCL nr. 1/17.01.2013, acesta a fost împuternicit doar pentru a îndeplini formalităţile ce ţineau de înfiinţarea şi înregistrării societăţii. Subclauza 10.1 face parte din clauza 10, deci potrivit unei interpretări unitare a clauzei, atribuţia de reprezentare a intereselor CL Coteana era stabilită în scopul stabilit de clauza 10, şi anume pentru îndeplinirea formalităţilor legate de înfiinţarea şi înregistrării societăţii.

Contestatorul solicită rejudecarea cauzei şi respingerea recursului ca nefundat, arătând că presupusa faptă constatată prin Raportul atacat nu se încadrează în norma legală pe care se întemeiază acest raport - art. 87, alin. (1), lit. f) din Legea 161/2003, dat fiind că S.C. B. COTEANA S.R.L. nu are ca formă de conducere adunarea generală, iar normele care instituie o incompatibilitate, fiind norme care limitează drepturi fundamentale şi prevăd sancţiuni civile, nu pot fi interpretate extensiv, prin analogie, la alte cazuri care nu sunt prevăzute de lege, aşa cum impune art. 10 C. civ. în consecinţă, sentinţa recurată care a reţinut aceasta stare de fapt este legală şi temeinică şi se impune a fi menţinută.

Susţine contestatorul că S.C. B. COTEANA S.R.L. nu este organizată ca având o adunare generală şi Reclamantul nu are calitatea de reprezentant al UAT în adunarea generală S.C. B. COTEANA S.R.L.. Cu această frază simplă, care reflectă în mod fidel realitatea, este invalidat Raportul contestat. Incompatibilitatea aceasta nu putea exista în cazul acestei societăţi.

Raportul contestat şi recursul se întemeiază pe o afirmaţie falsă şi anume că reclamantul-viceprimar A. ar fi fost reprezentantul CL Coteana în adunarea generală a S.C. B. COTEANA S.R.L..

În fine, contestatorul a susţinut că aşa cum a stabilit şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 3/2015, instanţa investită cu soluţionarea acţiunii formulate împotriva raportului A.N.I. trebuie să stabilească în concret starea de incompatibilitate prin analiza particularităţilor fiecărei speţe, astfel încât soluţia dispusă să corespundă scopului legii de asigurare a imparţialităţii, protejare a interesului social şi evitare a conflictului de interese.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Examinând contestaţia în anulare în raport cu decizia atacată şi dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare şi nesuspensivă de executare, îndreptată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive date cu încălcarea anumitor norme de procedură, sau greşite din cauza unor inadvertenţe de ordin formal.

Ea poate fi exercitată numai în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 503 din C. proc. civ.: (...)

(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:

2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;

Aşadar, reglementând contestaţia în anulare specială, art. 503 din C. proc. civ. precizează că pot constitui obiect al acesteia hotărârile instanţelor de recurs când dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen, alături de alte motive expres şi limitativ prevăzute de lege, textul care o reglementează fiind de strictă interpretare.

Cu privire la ipoteza prevăzută de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., aceasta se referă la săvârşirea unei erori materiale, în sensul de greşeală de natură procedurală constând în confundarea unor elemente importante sau date materiale, cum ar fi respingerea recursului în mod greşit ca netimbrat, ca tardiv sau ca introdus de o persoană fără calitate, menţiuni greşite referitoare la incidente procedurale, pronunţarea asupra altei hotărâri decât cea recurată, elemente pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor şi care au determinat soluţia pronunţată, iar nu greşeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale.

În orice caz, contestaţia în anulare nu vizează stabilirea eronată a situaţiei de fapt în urma aprecierii probelor şi nici modul cum instanţa a înţeles să interpreteze prevederile legale, situaţie în care, dacă s-ar admite o astfel de interpretare, s-ar ajunge pe o cale ocolită la judecarea încă o dată a aceluiaşi recurs, ceea ce nu este admisibil.

Astfel, Înalta Curte constată că nu pot fi primite susţinerile contestatorului în sensul că instanţa de recurs a pronunţat decizia în urma unei erori materiale, în realitate din motivarea contestaţiei în anulare, reiese că în cauză, contestatorul urmăreşte reanalizarea probelor existente la dosar din perspectiva prevederilor legale privind incompatibilităţile, ceea ce nu este posibil prin exercitarea unei căi de atac în retractare.

Prin cererea sa, contestatorul critică soluţia instanţei de recurs, care a realizat o analiză proprie a materialului probator, prin prisma prevederilor aplicabile şi a motivelor de recurs. Astfel, contestatorul formulează apărări de fond, interpretări alea actelor normative aplicabile în cauză.

Înalta Curte apreciază că susţinerile contestatorului referitoare la greşita concluzie a instanţei de recurs asupra existenţei stării de incompatibilitate reprezintă critici la adresa deciziei care nu pot fi formulate pe calea de atac extraordinară de contestaţiei în anulare.

Înalta Curte constată că, prin criticile formulate, contestatorul tinde, în realitate, la o nouă apreciere cu privire la fondul cauzei, care, în actuala fază procesuală, în sensul celor reţinute şi de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ar aduce atingere principiului res judicata a cărui respectare impune ca exercitarea unei asemenea căi de atac (contestaţia în anulare de faţă) să nu presupună o nouă judecare a cauzei.

Ca atare, motivul contestaţiei în anulare în sensul că dezlegarea dată de instanţa de recurs prin Decizia nr. 273 din 23 ianuarie 2019 este rezultatul unei erori materiale nu se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

În realitate, ceea ce urmăreşte contestatorul prin exercitarea căii de atac extraordinare de retractare de faţă este tocmai repunerea în discuţie a soluţiei adoptate, ceea ce are semnificaţia unui recurs la recurs.

Aceste erori invocate de contestator nu pot forma obiectul remedierii pe calea contestaţiei în anulare pentru că exced voinţei legiuitorului, exced prevederilor art. 503 C. proc. civ., care a conceput contestaţia în anulare ca pe o cale extraordinară de atac, de retractare şi nu de reformare.

Conchizând, Înalta Curte reţine că potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, doar erorile de fapt care nu au devenit vizibile decât la finalul unei proceduri judiciare pot justifica o derogare de la principiul securităţii juridice, pe motiv că nu a fost posibilă îndreptarea lor prin exercitarea căilor ordinare de atac (concluzie afirmată, de exemplu, în:Mitrea c România/2008, Stanca Popescu c România/2009).

În lipsa unei circumstanţe substanţiale şi imperative de natură să justifice redeschiderea procesului judecat irevocabil, prezenta contestaţie în anulare nu poate fi admisă, în contextul în care chestiunea invocată a fost analizată de instanţa de recurs.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile contestatorului nu pot fi primite, iar instanţa de recurs a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.

Temeiul legal al soluţie adoptate

Având în vedere considerentele expuse şi ţinând seama de prevederile art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare ca fiind nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 273 din 23 ianuarie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2015, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 octombrie 2019.