Competence for litigation over the modality of applying property restitution compensation laws: assignment of jurisdiction to civil sections under Law 165/2013
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by ordering that the Bucharest Court of First Instance, Civil Section III, has material competence to adjudicate the case, effectively overturning the procedural declination of jurisdiction by both the first-instance civil court and the appellate administrative court. The dispute centered on a claimant's request to have a novated right to compensation recognized and to compel the National Authority for Property Restitution to issue a cash payment title, arising from a 2011 assignment of rights linked to a municipal property restitution decree. The Court determined that the matter did not fall under administrative litigation but was governed by specific statutory provisions allocating jurisdiction for disputes regarding the application of Law No. 165/2013 to the civil sections of the courts of first instance. Relying on Article 35 paragraphs (1) and (1^1) of Law No. 165/2013, which explicitly assigns all litigation concerning the modality of applying the Act to the civil tribunals regardless of the plaintiff's status, the Court established that the civil section was the exclusive competent forum, thereby rejecting the administrative court's argument that the issuance of the payment title constituted an administrative act requiring review by the administrative-judicial section.
Legislator headnote
AI generatedart. 35 din Legea nr. 165/2013, art. 31 din Legea nr. 165/2013, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 135 din C. proc. civ, art. 133 pct. 2 din C. proc. civ; Competence for litigation over the modality of applying property restitution compensation laws: assignment of jurisdiction to civil sections under Law 165/2013: Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii ANRP şi B. constatarea încheierii de către reclamant cu numita C. a unui contract de cesiune a dreptului la despăgubire dobândit în temeiul Dispoziţiei nr. 1797/01.06.2006, modificată şi completată prin Dispoziţia nr. 2674/24.10.2013 emisă de către Primarului Municipiului Oradea şi obligarea pârâtei A.N.R.P. la emiterea titlului de plată în numerar.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă
Prin încheierea din 8.10.2019 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă a fost admisă excepţia necompetenţei şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că din interpretarea dispoziţiilor art. 35 din Legea nr. 165/2013 rezultă că în competenţa secţiei civile a tribunalului sunt exclusiv cererile având ca obiect contestarea deciziilor de validare sau invalidare emise de CNCI sau obligarea entităţii învestite de lege să soluţioneze notificarea persoanelor îndreptăţite la emiterea dispoziţiei ce cuprinde propunerea de acordare a măsurilor compensatorii.
A reţinut instanţa că procedura prevăzută de art. 31 din Legea nr. 165/2013 a valorificării deciziei de compensare prin emiterea titlului de plată de către ANRP este una eminamente administrativă şi, văzând dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care stabilesc competenţa de soluţionare a cererii introductive în raport de emitentul actului atacat, care aparţine unei autorităţi publice de nivel central a stabilit competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
2.2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa civilă nr. 472 din 22.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Instanţa a constatat ivit un conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că Obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat, pe de o parte, de acţiune în constatarea existenţei dreptului reclamantului A. la despăgubiri în numerar, potrivit contractului de cesiune/vânzare de drepturi litigioase încheiat în anul 2011 între acesta şi numita C., iar, pe de altă parte, de acţiunea în obligarea ANRP la emiterea titlului de plată pe numele cesionarului de drepturi litigioase.
Ceea ce invocă reclamantul prin acţiunea formulată este dreptul la emiterea titlului de plată pe numele său, în temeiul contractului de cesiune încheiat în anul 2011 cu numita C., iar nu pe numele acesteia din urmă, litigiul în cauză purtându-se aşadar nu asupra comportamentului nelegal al autorităţii, care ar fi refuzat în mod nejustificat emiterea unui act administrativ ci, în principal, asupra determinării titularului dreptului de valorificare în numerar a deciziei de compensare prin puncte şi doar în secundar asupra emiterii titlului de plată pe numele acestei persoane, fiind vorba despre un litigiu în legătură cu aplicarea Legii nr. 165/2013.
Pornind de la această calificare a obiectului cererii, în scopul stabilirii instanţei competente material curtea de apel a apreciat că în cauză sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 35 alin. (1)1 din Legea nr. 165/2013, în vigoare la data cererii, potrivit cărora:"(1^1) Litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competenţa secţiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acţiunii."
II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu regulatorul de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, pentru considerentele ce urmează:
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.
Înalta Curte constată că reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ a tribunalului cu o acţiune ce are ca obiect emiterea titlului de plată pe numele său, în temeiul contractului de cesiune încheiat în anul 2011 cu numita C., fiind vorba despre un litigiu în legătură cu aplicarea Legii nr. 165/2013.
Litigiul de faţă nu este în materia contenciosului administrativ, întrucât legea specială aplicabilă cauzei conţine norme exprese cu privire la competenţa de soluţionare a litigiilor ce se află sub incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 165/2013.
În conformitate cu prevederile art. 35 alin. (1) şi alin. (1)1 din Legea nr. 165/2013 "Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
Litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competenţa secţiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acţiunii."
Rezultă din textul indicat că secţia civilă a tribunalului este competentă să soluţioneze cauzele întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 165/2013, motiv pentru care este corectă interpretarea data de Curtea de Apel Bucureşti care a reţinut că toate litigiile privind modalitatea de aplicare a Legii nr. 165/2013, fără distincţie în legătură cu obiectul acestora, sunt în competenţa secţiei civile a tribunalului.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi B. în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 24 septembrie 2020.