Admissibility of judicial challenge to EU fund recovery instrument prior to resolution of administrative contestation

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău sub nr. x/2017, reclamantul Municipiul Piatra Neamţ, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x încheiat la data de 02.09.2016.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 88 din 15 iunie 2017, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins acţiunea formulată de reclamantul Municipiul Piatra Neamţ, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale, ca inadmisibilă.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs de reclamantul Municipiul Piatra Neamţ prin Primar, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, pe cale de consecinţă, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de Stabilire a Creanţelor Bugetare privind proiectul "Platforma de instruire continuă pentru angajaţii Primăriei Municipiului Piatra Neamţ - eForum" .

In drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta a reiterat prezentarea situaţiei de fapt şi a susţinut în esenţă, că în mod neîntemeiat s-a reţinut de către instanţă, că a contestat Procesul Verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/02.09.2016, înainte, ca autoritatea emitentă a titlului de creanţă să soluţioneze pe fond contestaţia administrativă formulată împotriva acestui act.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, recurenta precizează că se impunea a fi respinsă, întrucât, în speţă, nu a fost comunicată în termenul legal nicio decizie de soluţionare a plângerii prealabile, care să poată fi contestată .

De altfel, pârâtul nici nu a indicat faptul că ar fi comunicat vreo decizie de soluţionare a contestaţiei administrative formulate împotriva Procesului Verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/02.09.2016.

În acest context, susţine recurentul-reclamant că este absurd să se invoce faptul că nu a contestat şi Decizia emisă în soluţionarea contestaţiei administrative, în condiţiile în care aceasta nu a fost emisă.

Precizează că acţiunea a fost îndreptată împotriva actului administrativ - Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/02.09.2016, precum şi împotriva refuzului pârâtei de a răspunde la contestaţia administrativă în termenul legal, astfel că în mod eronat, s-a apreciat că nu a aşteptat soluţionarea contestaţiei administrative.

Arată recurentul că în speţă, este vorba despre lipsa furnizării unui răspuns în termenul prevăzut la art. 50 alin. din O.U.G. nr. 66/2011, astfel că apreciază că în mod întemeiat s-a adresat instanţei de contencios administrativ pentru anularea Procesului Verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/02.09.2016, cu precizarea faptului că nu s-a răspuns în termenul legal la contestaţia administrativă formulată împotriva acestui proces-verbal.

Faptul că pârâtul nu a înţeles să răspundă la plângerea prealabilă în termenul de 30 de zile de la formularea acesteia constituie o încălcare a dispoziţiilor legale, fiind culpa exclusivă a pârâtului şi nu poate justifica în niciun fel o eventuală prematuritate a formulării cererii de chemare în judecată, în condiţiile în care dispoziţiile Legii nr. 554/2004 prevăd foarte clar faptul că, în situaţia în care nu s-a primit niciun răspuns în termenul prevăzut de lege la plângerea prealabilă formulată, se poate ataca în instanţă actul administrativ care a produs prejudicii.

În aceste condiţii, se impunea respingerea excepţiei inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată formulată de pârât, ca nefondată, deci instanţa de fond a pronunţat această hotărâre cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

Consideră recurentul-reclamant că interpretarea data de către instanţa de fond dispoziţiilor art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011 este complet eronată. Astfel, conform acestei interpretări, s-ar putea ajunge la situaţia în care nu s-ar putea ataca niciodată în instanţă actul administrativ ce constituie titlul de creanţă, în ipoteza în care autoritatea publică sesizată cu contestaţia administrativă nu răspunde la aceasta pentru un termen nedefinit.

Având în vedere că au trecut mai mult de 6 luni de la data la care trebuia să primească răspuns la această contestaţie administrativă, consideră nejustificată prelungirea situaţiei de incertitudine existentă cu privire la Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x/02.09.2016 prin care s-a constatat că "Debitorul Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Piatra Neamţ datorează autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene un debit în valoare de 175.730,02 RON". De altfel, intenţia legiuitorului a fost tocmai aceea de a sancţiona lipsa unui răspuns prin posibilitatea părţii interesate de a se adresa instanţei de judecată pentru anularea actului administrativ contestat.

În fine, recurentul a susţinut că atunci când autoritatea publică tace şi nu răspunde în termenul de 30 de zile, dovada dreptului de a introduce acţiunea este dovada înregistrării plângerii prealabile.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 27.10.2017, intimatul-pârât Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor formulate de intimat şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

În cauză, se constată că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu este întemeiat, instanţa de fond făcând, prin sentinţa pronunţată, prin raportare la circumstanţele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare şi aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Problema de drept vizează admisibilitatea acţiunii în contencios administrativ având ca obiect anularea notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare emisă în temeiul dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011, în condiţiile în care nu a fost definitivată procedura administrativă de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva unei asemenea note.

Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x încheiat la data de 02.09.2016, iar Curtea de Apel Constanţa a respins acţiunea formulată de reclamant, ca inadmisibilă.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

Astfel, se reţine că prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x încheiat la data de 02.09.2016 s-a constatat că în implementarea Proiectului "Platforma de instruire continuă pentru angajaţii Primăriei Municipiului Piatra Neamţ - eForum" reclamanta a efectuat cheltuieli nejustificate, motiv pentru care s-a stabilit o sumă de recuperat, de 175.730,02 RON.

Deşi contestaţia administrativă formulată împotriva procesului-verbal nu a fost soluţionată, reclamantul s-a adresat instanţei de contencios administrativ cu o acţiune, solicitând anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. x/02.09.2016.

Instanţa de control judiciar reţine că O.U.G. nr. 66/2011 reglementează, în procedura de constatare a neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene, o modalitate specifică de întocmire a actelor de control şi de atacare a acestora, anterior sesizării instanţei de judecată.

Potrivit art. 34 alin. (3) raportat la art. 46 şi 47 din O.U.G. nr. 66/2011 împotriva titlului de creanţă se poate formula contestaţie în termen de 30 de zile de la comunicarea actului administrativ.

Conform art. 51 alin. (2) din acelaşi act normativ, "deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii".

Aşadar, obiectul principal al acţiunii în contencios administrativ în această materie, similar procedurii fiscale, îl constituie anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei.

Potrivit art. 7 din Legea 554/2004 (1), înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual, trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.

Subsecvent, persoana vătămată poate contesta şi procesul-verbal sau nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, şi chiar operaţiunile administrative preparatorii actelor administrative atacate în condiţiile Legii nr. 554/2004, fără ca anularea acestora din urmă să poată forma obiectul exclusiv al acţiunii în contencios administrativ.

Procedura administrativă prealabilă învestirii instanţei de contencios administrativ instituie un mijloc de remediere a eventualei nelegalităţi a titlului de creanţă atacat, prin reexaminarea lui de către autoritatea publică emitentă, care în cazul admiterii contestaţiei, decide anularea acestuia, fapt ce permite contestatorului să-şi ocrotească dreptul sau interesul legitim pe cale administrativă, evitând sesizarea instanţei de judecată.

Totodată, se observă că dispoziţiile art. 50 alin. (8) din O.U.G. nr. 66/2011 reglementează dreptul contestatorului de a solicita, în cursul procedurii administrative de contestare, suspendarea executării titlului de creanţă în condiţiile Legii nr. 554/2004. Per a contrario, rezultă că, în prezenţa dispoziţiilor art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, nu este recunoscut contestatorului, în considerarea dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, dreptul de a introduce acţiune în anularea notei de constatare/procesului-verbal/în absenţa deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative.

Contrar susţinerilor recurentului-reclamant, Înalta Curte reţine că nesoluţionarea contestaţiei administrativ-fiscale în termenul prevăzut de art. 50 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 nu îndreptăţeşte persoana vătămată să formuleze acţiune în anularea notei de constatare, contestatorul având deschisă calea acţiunii în contencios administrativ pentru obligarea autorităţii la emiterea deciziei de soluţionare a contestaţiei.

Or, se constată că demersul judiciar iniţial de recurentul-reclamant vizează anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x încheiat la data de 02.09.2016, nu şi decizia prin care s-a soluţionat contestaţia administrativă formulată împotriva acestui act.

Astfel fiind, instanţa de control judiciar apreciază că instanţa de fond în mod corect a reţinut că recurentul-reclamant a înţeles să investească direct instanţa de judecată cu acţiune împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, fără a aştepta soluţionarea contestaţiei, astfel încât a respins acţiunea, ca inadmisibilă.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul Municipiul Piatra Neamţ prin Primar împotriva sentinţei civile nr. 88 din 15 iunie 2017 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 octombrie 2019.