Recalculation of judicial placement allowances at maximum statutory levels and extinguishment of appeal for lack of interest due to subsequent administrative compliance

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 22.02.2016, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., au solicitat în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIŢIEI la emiterea de noi ordine de salarizare, în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare, începând cu data de 09.04.2015 (data intrării în vigoare a Legii 71/2015), în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015, în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi a funcţiei îndeplinite în cadrul instanţei.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 4156 din 20 decembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanţi şi a obligat pârâtul să emită câte un ordin de încadrare salarială pentru fiecare reclamant, conform art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015. Totodată, Curtea de apel a obligat pârâtul la plata diferenţelor salariale rezultate, începând cu data de 09.04.2015.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 4156 din 20 decembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate, în sensul respingerii cererii reclamanţilor.

Recurentul-pârât susţine, în esenţă, că între timp între timp au fost emise OMJ nr. 4680/C/2O16 şi nr. 219/C/2017, urmând ca ulterior să fie plătite şi diferenţele rezultate pentru p anterioară, respectiv de la 09.04,2015 în aplicarea Legii 71/2015, respectiv de la 01. şi 01.10.2016, cu indemnizaţia calculată la valoarea de referinţă sectorială mărită.

De asemenea, arată că atribuţia ministrului justiţiei este de a stabili indemnizaţia de încadrare a intimaţilor-reclamanţi, potrivit art. 8 alin. (2) din Anexa VI a Legii nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, concretizată prin emiterea de ordine de salarizare, iar a Ministerului Justiţiei de a vira banii şi nu de a efectua plata în concret a diferenţelor salariale solicitate, obligaţie care, de altfel, incumba Tribunalului Olt, instanţă cu personalitate juridică al cărei preşedinte este ordonator terţiar de credite, întrucât intimaţii îşi desfăşoară activitatea ca judecători în cadrul acestei instituţii.

II. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte, analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, apreciază că recursul este lipsit de interes.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Intimaţii-reclamanţi, au solicitat emiterea ordinelor de stabilire a unui cuantum al salariului de bază şi al sporurilor la nivelul maxim acordat personalului cu funcţii similare, precum şi acordarea diferenţelor salariale rezultate dintre drepturile salariale stabilite la nivel maxim şi cele încasate, începând cu data de 09.04.2015, conform art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014.

Înalta Curte constată că, la data de 21.12.2016, a fost emis Ordinul ministrului justiţiei nr. 4680/C, în baza art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 31 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 57/2015, urmare şi a Deciziei nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a art. 31 alin. (12) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.

Astfel, prin ordinul menţionat mai sus, la art. 1, s-a dispus că:

"Începând cu 9.04.2015, judecătorii care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie se recalculează la nivel maxim, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

La art. 2 din ordinul menţionat se prevede că:

"Începând cu 1 august 2016, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi a asistenţilor judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal, inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în funcţie, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Înalta Curte reţine că, pentru aplicarea art. 1 alin. (51) O.U.G. nr. 83/2014, la stabilirea indemnizaţiei intimaţilor-reclamanţi, s-a ţinut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de bază şi al sporurilor pentru funcţia similară, astfel cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată, diferenţele băneşti rezultate din calcularea în acest mod a drepturilor salariale începând cu data de 09.04.2015.

Prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 1478/C/24.05.2017, reclamanţilor -intimaţi le-a fost recalculat cuantumul indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor la nivel maxim, în mod corespunzător, în acord cu dispoziţiile legale în vigoare, începând cu data de 09.04.2015.

De asemenea, prin Ordinul nr. 1478/C/24.05.2017 s-a stabilit că, plata se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiţiei, cu excepţia drepturilor salariale datorate începând cu 1 ianuarie 2017.

În acest context, Înalta Curte reaminteşte că activitatea judiciară nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes legitim încălcat.

Literatura de specialitate şi practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acţiunii ci şi pe tot parcursul soluţionării unei cauze. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmăreşte cel ce investeşte o instanţă de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut şi actual.

Prin urmare, se constată că în cauză, recurentul nu mai justifică un interes în soluţionarea prezentei căi de atac.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 4156 din 20 decembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 octombrie 2019.