Mootness of judicial salary equalization claims following post-filing issuance of sectoral reference value order

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2017 la data de 06.02.2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii MINISTERUL JUSTIŢIEI, CURTEA DE APEL TIMIŞOARA şi TRIBUNALUL ARAD, solicitând obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să emită ordin de salarizare, în aplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015; obligarea pârâţilor la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului prin emiterea unui nou ordin de salarizare, a diferenţei dintre venitul pe care l-ar fi obţinut potrivit Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizaţia calculată prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON) şi venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 291.98 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie, şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4590 din 27 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei, faţă de cel de-al doilea capăt de cerere al acţiunii modificate privind plata diferenţelor salariale şi, în consecinţă, a fost respins acest capăt de cerere formulat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Curtea de Apel Timişoara şi, în consecinţă, a fost respinsă acţiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

Instanţa a respins excepţia inadmisibilităţii ca neîntemeiată. A admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., a obligat pârâtul Ministerul Justiţiei să emită pentru reclamant ordin individual de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, respectiv de 445 RON pentru perioada 01.12.2015-01.10.2016 şi a obligat pârâtul Tribunalul Arad să plătească reclamantului diferenţele salariale dintre venitul calculat potrivit referinţelor sectoriale menţionate anterior şi venitul efectiv plătit aferent perioadelor 09.04.2015-30.11.2015 (VRS de 405 RON) şi respectiv 01.12.2015-01.10.2016 (VRS de 445 RON), ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală aferente, de la data scadenţei până la data plăţii efective.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs Ministerul Justiţiei, fiind criticată sentinţa atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul a precizat că la data de 24.05.2017 a fost emis noul ordin de salarizare a intimatului-reclamant, respectiv Ordinul MJ nr. 1489/C/24.05.2017, în aplicarea dispoziţiilor Ordinului MJ nr. 4680/C/2016 şi a Ordinului MJ nr. 219/C/2017, prin care au fost stabilite noile cuantumuri ale indemnizaţiilor de încadrare brute lunare şi ale sporurilor aferente acestora.

Recurentul a arătat că în prezent intimatul-reclamant a primit indemnizaţii majorate cu valoarea de referinţă sectorială, astfel apreciind că nu este justificată obligarea la emiterea unor noi ordine.

1.4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimatul-reclamant a invocat excepţia nulităţii recursului, arătând că acesta nu poate fi încadrat în motivul de casare invocat, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de control judiciar va admite recursul, va casa sentinţa pronunţată de instanţa de primă jurisdicţie şi, rejudecând cererea, va respinge cererea reclamantului ca fiind rămasă fără obiect, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

2.1.1. Cu privire la excepţia nulităţii recursului

Analizând motivele de recurs formulate de recurent, Înalta Curte reţine că argumentele prezentate în cererea de recurs se circumscriu motivului de casare invocat în susţinerea recursului formulat, respectiv în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., motiv pentru care critica formulată de intimatul-reclamant cu privire la nulitatea recursului, având în vedere că motivele de casare nu se încadrează în prevederile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., nu poate fi primită de Înalta Curte şi va fi respinsă ca neîntemeiată.

2.1.2. Cu privire la fondul recursului

Recursul recurentului-pârât urmează a fi admis în considerarea emiterii la data de 24.05.2018 a Ordinului MJ nr. 2066/C/2018.

Instanţa de control judiciar constată că prin Ordinul MJ nr. 2066/C/2018 s-a stabilit indemnizaţia de încadrare brută lunară, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială, în funcţie de fiecare perioada de timp individualizată, prevăzută expres în ordin, pentru judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curţilor de apel şi asistenţii judiciari, urmând ca ulterior să fie emise ordine de stabilire a drepturilor salariale individuale.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că emiterea acestui ordin, prin care este soluţionată şi cererea ce face obiectul cererii de chemare în judecată, a avut loc înainte de finalizarea definitivă a procesului, urmare a unor împrejurări intervenite ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, motiv pentru care Înalta Curte, în raport cu art. 194 lit. c) C. proc. civ., apreciază că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.

Prin ordinul arătat a fost stabilită o valoare de referinţă sectorială mai mare decât cea solicitată de reclamant prin cererea de chemare în judecată şi pentru aceeaşi perioadă solicitată, fiind astfel soluţionată de către recurent cererea reclamantului.

De asemenea, prin O.U.G. nr. 3/2019 privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei s-a stabilit plata sumelor reprezentând drepturi de natură salarială restante stabilite în favoarea personalului din sistemul justiţiei aferente perioadei 9 aprilie 2015-30 iunie 2018.

În aceste condiţii, Înalta Curte reţine că este întemeiată excepţia rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, urmând ca în raport de soluţia admiterii excepţiei, să admită recursul formulat, să caseze sentinţa atacată şi, rejudecând cauza să respingă acţiunea reclamantului pentru acest motiv.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, va respinge acţiunea reclamantului ca fiind rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Admite recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 4590 din 27 noiembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând cauza:

Respinge acţiunea reclamantului ca fiind rămasă fără obiect.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 24 septembrie 2020.