Lack of interest in appeal after abrogation of suspended administrative order

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrata la această instanţa sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L., a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF), solicitând suspendarea executării Ordinului nr. 3236/27.12.2018 al Preşedintelui ANAF, până la pronunţarea instanţei de fond.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 23 din 30 ianuarie 2019, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscala şi a dispus suspendarea în parte a Ordinului Preşedintelui A.N.A.F. nr. 3236/27.12.2018, respectiv numai dispoziţiile care instituie obligaţia dotării cu depozite până la data de 31.01.2019, până la pronunţarea instanţei de fond.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 23 din 30 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare.

În motivarea recursului, a susţinut recurenta-pârâtă că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile legale ce privesc îndeplinirea cumulativă a condiţiilor impuse de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, susţinând în esenţă că până la anularea de către instanţa de judecată, actul a cărei suspendare se solicită, se bucură de prezumţia de legalitate.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia lipsei de interes invocată din oficiu, Înalta Curte constată că această excepţie este fondată.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa de control judiciare are în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., una dintre cele patru condiţii de exercitare a acţiunii civile este cea privind interesul de a promova acţiunea, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării căilor de atac.

Interesul este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conţinutul acesteia.

Conform art. 33 din C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Activitatea judiciară nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes reprezentând folosul material sau moral pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu soluţionarea unei cereri - acţiune sau cale de atac.

Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, cu prilejul promovării acţiunii sau formulării căii de atac, şi care trebuie să subziste pe tot parcursul soluţionării unei cauze.

În contextul arătat se constată că, în ceea ce priveşte prezenta cerere de recurs, recurenta-pârâtă nu justifică un interes, respectiv un folos practic, material la care să fie îndrituită a spera în eventualitatea admiterii cererii sale de recurs, având în vedere următoarele considerente:

În prezenta cauză intimata-reclamantă a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 3236/27.12.2018 al Preşedintelui ANAF, prin care a fost aprobată Procedura de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare.

Procedura reglementată în Anexa 1 pct. 6.1 lit. d) - g) din ordin prevede că, în vederea înregistrării operatorilor economici, se impune obligativitatea deţinerii de spaţii de depozitare corespunzătoare, în proprietate sau folosinţă - contract de locaţiune, contract de comodat sau cu orice titlu legal, dotate cu rezervoare verificate metrologic, cu sisteme de gestiune a stocurilor şi sistem de supraveghere video a rezervoarelor, a zonelor de descărcare/încărcare şi a plăcuţelor de înmatriculare a mijloacelor de transport care asigură aprovizionarea.

Înalta Curte reţine că în Monitorul Oficial nr. 171/04.03.2019 a fost publicat Ordinul ANAF nr. 508/2019, prin care a fost modificată Anexa 1 a Ordinului nr. 3236/2018 al Preşedintelui ANAF, în sensul că au fost abrogate dispoziţiile care impuneau deţinerea de spaţii de depozitare de către operatorii economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice, dispoziţii criticate de reclamantă în prezenta cauză.

Instanţa de control judiciar apreciază că încetarea, prin abrogare, a efectelor OPANAF nr. 3236/2018 a cărui executare a fost suspendată, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, ce formează obiectul prezentului recurs, nu afectează, prin ea însăşi, legalitatea acestei hotărâri, fiind o împrejurare ulterioară pronunţării acesteia, dar pune problema subzistenţei interesului în promovarea recursului exercitat în cauză.

Consecinţa suspendării executării Ordinului ANAF nr. 3236/2018 a fost tocmai posibilitatea comercializării în sistem angro a produselor energetice fără a deţine spaţii de depozitare, în baza atestatului emis sub incidenţa Ordinului ANAF nr. 1849/2016, până la soluţionarea pe fond a cererii în anularea ordinului.

În condiţiile în care însăşi recurenta a renunţat la instituirea unei obligaţii privind deţinerea de spaţii de depozitare produse energetice prin abrogarea prevederilor aferente, este evident că nu există un interes legitim, născut şi actual care să stea la baza formulării prezentei cereri de recurs.

Astfel, în măsura în care aceste prevederi normative au fost abrogate şi nu mai produc efecte juridice, respectiv, nu mai instituie în sarcina operatorilor care comercializează în sistem angro produse energetice obligaţia de a deţine spaţii de depozitare, Înalta Curte constată ca fiind lipsit de interes practic recursul prin care se solicită casarea unei soluţii de suspendare a executării unor astfel de dispoziţii.

Temeiul legal al soluţiei adoptate

În consecinţă, pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes invocată din oficiu şi va respinge recursul formulat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, ca lipsit de interes .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 23 din 30 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 octombrie 2019.